Linkuri accesibilitate

Sinteza săptămânii politice românești.

Zilele trecute, am primit prin poștă un pliant. Am și văzut cine mi l-a adus: un om scurt, îndesat, cu alură de președinte de celulă de partid. Când am vrut să-i cer lămuriri a plecat repede, privind panicat în toate părțile. Curiozitatea mea ușor speriată era de înțeles: fiscul a început să secere prin economiile tuturor cu somații pentru plata unor inventate sau infime datorii istorice și pentru aceasta trimite faire-part-uri cu chenar negru în care ești invitat la ANAF, cum ar veni la propria ceremonie funerar-fiscală. În cutia mea poștală se afla, de astă dată, un pliant vioi colorat, tipărit pe hârtie lucioasă. Era o pledoarie pentru alegerile dintr-un singur tur la primărie. Așa ne sfătuiește un domn europarlamentar pe care șeful său, Traian Băsescu, după obiceiul său de a fura startul, îl pregătește pentru candidatura la locale din 2020. Omul nu are nici măcar șanse teoretice să intre în cărți pentru primărie, dar președintele lui de partid speră să devină din nou ce a fost și poate chiar mai mult decât atât.

Pliantul cu pricina e plin de venin împotriva sistemului de alegeri într-un singur tur adoptat în 2011 cu vaste majorități politice. Acest tip de alegeri nu vă lasă să vă exercitați voința, spunea pliantul. Omoară democrația. Omoară competiția electorală. A înroșit harta cu primari PSD. Pe verso-ul portretului europarlamentarului este fotografia lui Traian Băsescu și un citat lapidar din înțelepciunea acestuia: Revenim la două tururi! Pare o imitație ieftină și înecăcioasă după un parfum cu succes comercial cândva. Niște adrenalină răsuflată și bătrânicioasă, care imită cu economie de mijloace stilul energic al fostului căpitan de pirați.

Însă chiar dacă tonul compunerii este panicard și apocaliptic, pliantul este comic din mai toate punctele de vedere: ascunde cu mare greutate sub stilul bolovănos și direct atât de cunoscut pofta lui Băsescu de a reveni în atenția publică; apasă pedala unor presupuse temeri colective față de rapacitatea PSD, în speranța că lumea a uitat propria lui rapacitate (și a partidului); își propune să deștepte nostalgia generală pentru propriile șmecherii de pe când era curtat de întreaga țară, speriată și atunci tot de revenirea comuniștilor lui Iliescu la putere, „baronii roșii” PSD. Pe scurt, speră ca disperarea și amnezia oamenilor să-l salte din nou pe caii cei mari. Simte că-l mănâncă uitarea și vrea să redevină relevant. Promitea nu demult că vrea să iasă din viața politică dar o făcea, se vede, așteptând să fie rugat să n-o facă. De un comic involuntar este și momentul în care a fost distribuit pliantul: chiar în zilele în care tribunalul dădea sentința definitivă în dosarul Elenei Udrea, exconsiliera, exmuza și expreședinta partidului lui Traian Băsescu. Ea a fost condamnată în Dosarul Bute la șase ani cu executare și s-a emis (degeaba) pe numele ei un mandat internațional de arestare. În 2011 boxerul Bute era stipendiat din buzunarul bugetar al Elenei Udrea să participe la o gală sportivă și deopotrivă electorală. Elena Udrea a fost acuzată de luare de mită, abuz în serviciu și tentativa de a folosi documente false sau incomplete. Ca să vedeți unde erau banii dumneavoastră. Pentru a o salva, Băsescu a recurs la toate loviturile de teatru: a făcut dezvăluiri peste dezvăluiri despre statul paralel al serviciilor secrete, scoțând din joben diverse informații secrete, dar dezincriminante. Pentru că erau în interesul general de a o salva pe Udrea, nu s-a sesizat niciun procuror că se încălca regimul unor astfel de documente.De fapt, ce era nou? Băsescu a jonglat mereu și la ore de maximă audiență cu informații clasificate. Oricum Elena Udrea a fugit din țară între termenele de judecată, ajutată de o sarcină intens mediatizată, de măreția dreptului și de nepăsarea serviciilor secrete. S-a refugiat în Costa Rica, întrucât Madagascarul a devenit pușcăria la domiciliu a lui Radu Mazăre. Cu ajutorul reformei administrației publice, stăm tot mai bine la exportul de corupți, o ramură a economiei politice unde nu ne bat mulți. Costa Rica a fost o alegere deloc întâmplătoare. Fosta ministră a turismului stă bine cu orientarea prin hățișurile diplomației penitenciare. Tudorel Toader, ministrul Justiției, recunoștea că România nu are un tratat de extrădare cu Costa Rica așadar mandatul internațional este o glumă între cunoscători. Mai mult, este o țară săracă și cinstită, iar prejudiciile imputabile Elenei Udrea și nerecuperate i-ar putea face economia să duduie și sistemul juridic să amâne la infinit extrădarea ei. Imediat ce a auzit de condamnare, fosta șefă de partid și cabinet a lui Băsescu a dat o petrecere să arate că se bucură și ea de triumful justiției. Însă pliantul lui Băsescu din cutia mea poștală este comic și pentru că vine de la un politician care, pe vremuri, a susținut ideea alegerilor dintr-un singur tur. În Expunerea de motive se susținea că se fac astfel economii consistente la buget. Legea a fost propusă, în principal, de parlamentarii Partidului Democrat Liberal pe care Traian Băsescu îl controla ca pe-o armată de clone. Unii dintre ei au urmat-o ulterior pe Elena Udrea în noul partid. Cert este că în mai 2011 legea a fost votată de toți parlamentarii PDL iar președintele României de atunci, Traian Băsescu, nici nu a clipit când a semnat-o. Clipește acum speriat că devine tot mai mic și nesemnificativ și vrea să-i facă și pe alegători să se teamă din nou de aceleași stafii care bântuie Europa, istoria României și bugetul de stat chiar dacă pentru asta trebuie să-și spele publicul pe creieri.

Am găsit ieri în cutia poștală, sursa stresului meu cotidian și gaura de infern administrativ instalată chiar la intrarea în blocul meu, un alt pliant. Curier era tot individul de alaltăieri sau unul care-i semăna. De astă dată, pliantul e o fotocopie cam jerpelită a unei compuneri școlărești reluată, aflu, și în clipuri video patetice transmise prin țară de televiziuni locale. Textul pliantului, în parte analfabet gramatical și funcțional, mă somează să apăr democrația. Prosperitate, NU securitate. Jos Statul paralel. Stop abuzurilor în Justiție. Inițial am crezut că este cine știe de ONG de cartier care voia să ne împotrivim abuzurilor primăriei, cohortelor de mafioți care au preluat controlul investițiilor și cheile bugetului local și aș face-o cu plăcere. Mai jos însă, cu litere prizărite, eram invitat să merg la mitingul PSD în Piața Victoriei. PSD, dacă nu știți, e partidul baronilor, după cum scrie în pliantul lui Băsescu pomenit mai sus (Băsescu însuși, mare naș de baroni portocalii). PSD este partidul neo-cripto-pseudo-semicomuniștilor lui Iliescu. Dacă arunci o vorbă în capul securiștilor din partid, se dau loviți o sută. Este partidul „penalilor” și abuzurilor. Dacă e să ne păzim de abuzurile din justiție, ar fi mai eficient să ne păzim chiar de PSD și agenții acestuia. Suntem îndemnați să apărăm libertatea, democrația și statul de drept câștigate cu sânge la Revoluția din 1989. În fine, pliantul mă invită să spun NU protocoalelor secrete, să spun STOP aparatului represiv care urmărește milioane de români, să mă opun amenzilor de milioane de euro plătite la CEDO pentru abuzuri și să le spun celor care le-au făcut că vor răspunde în fața legii. PSD are încredere în civismul meu și e convins că, dacă nu mă scoate din casă manifestația pentru familia tradițională, atunci frica de abuzurile autorităților mă va scoate. Frica mea păzește pepenii PSD-ului. Ca să rezum, pliantul și clipurile video transmise pe burta goală la televizor sunt o maimuțăreală a discursului societății civile îngrijorate pe bună dreptate chiar și în zilele acestea de ascensiunea de neoprit a moștenitorilor Securității și partidului comunist. Cum s-ar spune, România e în pericol de moarte și PSD vrea să ne salveze. De cine? De propriile politici păguboase? De propriii impostori instalați în cele mai înalte posturi? De propria prostie? Mister.

Să mai spunem că Ion Iliescu, părintele spiritual și președintele de onoare al partidului, este judecat pentru crime împotriva umanității? Să spunem că invocarea sîngelui de la Revoluție este obscenă din toate punctele de vedere venind de la cei care l-au vărsat fără preget pentru ca Securitatea și rândul doi al politrucilor comuniști să-și păstreze privilegiile și să privatizeze în propriul beneficiu România? Să spunem că tocmai abuzarea politică a justiției ne-a transformat din mieii duși la tăiere în decembrie 1989, în oile negre ale Uniunii Europene? În fapt, te împiedici la tot locul de vestigii ale sistemului totalitar. E greu să spui ce fântână a democrației nu a fost otrăvită și ce principii nu au fost strâmbate de ariergarda totalitară. O parte din sistemul bancar este controlată de foști agenți de Securitate. Rădăcinile sistemului politic care se hrănesc din clientelism și traseism au transformat lupta politică într-o încăierare dintre diversele aripi ale oligarhiei în aula Marii Adunări Naționale a înfometaților. Sistemul de sănătate, deși reformat din răsputeri, s-a transformat în aceeași fabrică de boală, mizerie și moarte ieftină ca în comunism, în vreme ce educația, schilodită irecuperabil de capii ei analfabeți, se zbate zadarnic a renaște. Populația îmbătrânește în relele clasei politice. Tinerii se blazează și se desțărează. Propaganda urii îi înverșunează pe unii împotriva celorlalți și pe toți împotriva sistemului care întreține criza. În această atmosferă de război și mizerie sufletească, invocarea principiilor statului de drept și a celor morale de înșiși cei care, primii, se grăbesc să le încalce ar fi de-a dreptul scandaloasă, dacă audiența nu ar fi paralizată de alte spaime bine orientate politic.

Rictusul de frică de pe fețele oamenilor este prezentat adesea drept zâmbetul entuziast al consimțământului și adeziunii. Mascarada largii participări voluntare și democratice la miting se desfășoară la scenă deschisă. Aflăm că oamenii primesc avertismente scrise sau verbale cum că, dacă nu se prezintă la mitingul pentru apărarea democrației, își vor pierde joburile, vor fi executați fiscal sau vor fi scoși afară din afaceri. Patronii firmelor de transport trebuie să asigure gratuit transportul iar cei din domeniul alimentar, hrana. Marea parcare a Parlamentului a fost golită de mașini pentru a face loc sutelor de autocare. Mitingul prodemocrație organizat de PSD, replică a altor mitinguri desfășurate în ultimii doi ani în același loc, Piața Victoriei din București, este cea mai bună și concludentă demonstrație de totalitarism reciclat. Este un miting asemănător celor organizate de Ceaușescu în propriul beneficiu de imagine, pentru a-i obliga cu convocatorul pe oamenii obișnuiți și altminteri dezgustați de politică să-i devină complici și figuranți în mașinăria de propagandă a partidului.

Cutia poștală a devenit mare generatoare de stres emoțional. În ușița ei zgârie cu gheara fiare apocaliptice, spaime iraționale, imperioase necesități inventate de echipele de experți media, de troli și psihosociologi care se bat să ne înspăimânte mai bine. Cu cât sunt mai experți, cu atât mai profundă spaima. Un om înfricoșat e ușor de dominat. La fel și un om flămând. Frica și foamea sunt cele mai ieftine și, prin urmare, cele mai răspândite metode de propagandă. Frica și foamea noastră. Nu a lor. Aștept zadarnic să primesc prin poștă o listă cu cei peste două sute de intelectuali complici ai Securității deconspirați zilele trecute, un pliant care să conțină și o sinteză a dosarelor lor de Securitate. Sau găsesc în fața ușii un Who's Who al celor (zic unii) o sută de mii de angajați ai Securității comuniste, a căror urmă sulfuroasă e pe toate instituțiile statului. Sau un pliant cu numele politicienilor, demnitarilor sau intelectualilor pe care ar trebui să-i lustrăm din pricina strălucitelor cariere pe care le-au avut comunism. Abia spaima demnitarilor de aceste deconspirări ar lucra pentru democrație. Abia așa, prin demantelarea structurilor securistic-comuniste reorganizate după Revoluție, s-ar produce lustrația și exorcizarea totalitarismului criptic al puterii (și opoziției) de azi. Deocamdată, cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor care a publicat o parte din asemenea liste este în pericol să-și piardă slujba și este amenințat, în subsidiar, cu tribunalul pentru că a publicat în revista 22 secretele de familie ale intelectualismului protocronist și național-ceaușist. Cei care-l amenință sunt membrii Colegiului CNSAS. Însă dacă PSD ne spune să ieșim în stradă să ne apărăm de securitate iar Băsescu vrea să luptăm împotriva baronilor roșii, de ce să nu fie apărată și conspirată Securitatea de înșiși cei care ar trebui să o dezarmeze și să o deconspire? Foamea, concedierea, degradarea și marginalizarea sunt pentru omul de rând fricile cotidiene. Pentru o bună parte din establishment însă temerile cotidiene sunt deconspirarea și destructurarea Securității ca grupare a terorismului de stat. Ar fi o radiografie care ar devoala nu doar rădăcinile istorice ale răului, ci și încrengăturile lui actuale din Academie, până în Parlament, și din Universități, până pe lista celor mai bogați români. Asta da, spaimă.

Nu e de mirare că, după ce punea plicul la poștă, mesagerul pleca repede fără să răspundă la întrebări. Pleca de frică. De frica stăpânilor.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG