Linkuri accesibilitate

„Nordul magnetic”, amintirile fostului disident lituanian Tomas Venclova (VIDEO)


Tomas Venclova (dr.), în tinerețe, cu Joseph Brodsky și Romas Katilus

„Basarabia și Lituania au multe lucruri în comun: ambele au fost țări mici, înclinînd spre Occident, dar ocupate de Rusia” (Tomas Venclova).

„În mediul nostru, comparația dintre URSS și Imperiul Roman în timpul declinului și căderii lui, era un loc comun. Exilul lui Joseph [Brodsky] la Norenskaia a fost comparat de mulți, inclusiv de el însuși, cu exilul lui Ovidiu. Se aseamănă și cu exilul lui Pușkin (care și-a petrecut o parte a tinereții lui în Basarabia, în aceleași locuri în care fusese pedepsit Ovidiu). Basarabia și Lituania au multe lucruri în comun: ambele au fost țări mici, înclinînd spre Occident, dar ocupate de Rusia. Pentru noi, această întreagă țesătură de păianjen, metaforic vorbind, era plină de sensuri”...

Cuvintele îi aparțin lituanianului Tomas Venclova, poet, scriitor, disident în anii 1960-70, astăzi profesor emerit de limbi și literatură slavică la Universitatea Yale, în Statele Unite, ale cărui memorii, sub forma unui volum în dialog – cu eseista Ellen Hinsey – au fost publicate nu de mult la editura Universității Rochester. Intitulate Nordul magnetic. Conversații cu Tomas Venclova și publicate în colecția prestigioasă „Rochester Studies in East and Central Europe”, amintirile, evocările și comentariile acestei mari personalități a culturii din Lituania și, prin extensie, din fosta Uniune Sovietică, sînt adesea pasionante și pline de informații despre o epocă văzută adesea exagerat doar în alb și negru.

„Nordul magnetic. Convorbiri cu Tomas Venclova” - o admirabilă carte de memorii în dialog
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:21 0:00

Născut la Klaipeda în 1937, înscris la Universitatea din Vilnius în 1954, unde avea să facă parte dintr-un grup de tineri intelectuali dizidenți, Tomas Venclova participă din 1958 la răspîndirea primelor publicații samizdat – inclusiv a primului său volum de poezii, Pontos Axenos - și începe ceea ce avea să numească „războiul său privat” împotriva regimului sovietic. La Vilnius în 1958-60 este acuzat de a fi un „partizan” al lui Boris Pasternak, îl cunoaște și se apropie de poetul Alexander Ginzburg și inițiază un grup de studii pentru care este prima dată interogat de KGB. În anii 1961-65 se mută la Moscova unde trăiește ca traducător și cunoaște numeroși poeți și scriitori ai momentului, apropiindu-se cu predilecție de Ana Ahmatova.

Întors la Vilnius, în deceniul următor traduce și publică din

Tomas Venclova în studioul Radio Svoboda în 2014
Tomas Venclova în studioul Radio Svoboda în 2014

operele lui Boris Pasternak, Osip Mandelstam, T.S. Eliot, Frost, Auden, Baudelaire, Saint-John Perse, Rilke și Kavafis și se apropie de marele lingvist Iuri Lotman. În acei ani îl întîlnește pe Joseph Brodsky – iar amândoi vor fi numiți apoi „frați gemeni” – îl cunoaște în Polonia pe Adam Michnik, iar unul din poemele sale „Dialog în iarnă” este publicat de Czesŀaw Miŀos într-o revistă a emigrație poloneze, Kultura.

Tomas Venclova despre condițiile în care a plecat din Uniunea Sovietică

„După aceea mi-au emis un pașaport de călătorie, unul cu o viză, dar un pașaport sovietic, unul obișnuit. Și așa am putut pleca. Mă duceam la Berkley, iar biletul l-am obțint cu ajutorul ambasadei Franței, ceea ce mi-a permis să întrerup călătoria, să mă opresc la Paris. Parisul a fost primul loc în care am pășit în Occident. Era la sfîrșitul lui ianuarie, începutul lui februarie 1977. Îmi amintesc foarte bine Parisul, unde am petrecut trei săptămîni. Am locuit în apartamentul unor cunoștiințe care lucrau la ambasada franceză; mi-au permis să stau la ei, mi-au dat o cheie ș.a.m.d.... într-o locuință la masardă, una foarte modestă.

Cînd am plecat, eram încă un cetățean sovietic cu un pașaport sovietic și o viză pentru America. M-am dus în America să predau, la invitația lui Czesław Milosz de a ține un curs despre semiotica lui [Iuri] Lotman. pe atunci era un subiect inocent, non-politic - chiar dacă nu pe de-antregul oficial. Și așa am început să predau acel curs la Berkley, în primăvara lui '77, în semestrul de primăvară.”

[Transcript al unui fragment din episodul seriei Tomas Venclova - Through Paris to America (60/88), Web of Stories - Life Stories of Remarkable People]

În 1976, Tomas Venclova este unul din cei cinci membri fondatori ai Grupului Helsinki din Lituania, iar un an mai tîrziu, în încercarea de a-l elimina de pe scena politică sovietică, la dispoziția lui Iuri Andropov i se dă un pașaport pentru o călătorie ca invitat al Universității din California, la Berkley. După ce participă la o audiere în Congresul american, în fața Comisiei de Securitate și Cooperare în Europa, printr-un decret special al Sovietului Suprem de la Moscova este privat de cetățenia sovietică. Statele Unite îi acordă azil politic și Venclova predă în anii următori la Berkley, la Los Angeles, iar din 1980 la Universitatea Yale. Autor a numeroase volume de poezii și traducere, distins cu numeroase premii și cu titluri de doctor honoris causa, profesor emerit la Yale din 2012, cetățean de onoare al Vilniusului din 2013, Tomas Venclova este un martor prețios al istoriei culturale a erei sovietice.

Tomas Venclova în 2014
Tomas Venclova în 2014

Amintirile sale despre Boris Pasternak, Anton Ginzburg, Ana Ahmatova și Joseph Brodsky se citesc pe nerăsuflate, pline de informații, multe rămase pînă astăzi puțin sau chiar de loc cunoscute. Moldovenii vor fi cu siguranță

Poetul și diplomatul rus de origine română Antioh Cantemir, fiul voievodului Dimitrie Cantemir
Poetul și diplomatul rus de origine română Antioh Cantemir, fiul voievodului Dimitrie Cantemir

interesați de viziunea sa despre Antioh Cantemir, „primul poet rus semnificativ, care a trăit în vremurile lui Petru cel Mare și a urmașilor săi imediați. Activitatea lui a corespuns aceleia a lui Dryden and Pope, deși limba lui a fost mai arhaică și mai ruptă de standardele moderne decît a celor doi. Joseph Brodsky prețuia mult satirele lui Cantemir și îl considera fondatorul poeziei filozofice ruse. Potrivit lui, linia scrierilor lui Cantemir a fost continuată de Baratînski și Țvetaeva, poeții din secolul al XIX-lea și al XX-lea pe care [Brodsky] i-a iubit cel mai mult. [Poemul] Podrajanie [al lui Brodsky] a fost un soi de stilizare comică, produsă într-un limbaj vechi foarte fasonat și folosind un sistem de rime deosebit de rafinat, dar foarte serios în mesajul său. Întîmplător, i-am citit poemul lui Lotman (care a fost o autoritate în Cantemir). A fost cu totul fascinat de poemul lui Brodsky.”

La fel, de interes sînt considerațiile în jurul primei colecții de poezii a lui Tomas Venclova, intitulată semnificativ Pontos Axenos, „marea neospitalieră”, titlu care – spune el în memorii – „se poate, desigur, interpreta ca „sistemul ostil”. „Ceea ce am avut în minte, precizează Venclova, a fost însă un sentiment general de alienare, pe care îl împărtășeam cu cu alți mulți tineri și tinere, indiferent de locul în care trăiam.”

Nordul magnetic”, un volum de memorii ce ar merita tradus și la Chișinău și în România, și crezul unui admirabil intelectual, „Generația mea a împărtășit convingerea comună că avec de împlinit o sarcină. Lanțul memoriei culturale fusese rupt și era nevoie să fie restaurat. Pentru a o realiza, a trebuit să ne refacem fundațiile: aceasta a fost calea ce mai bună de a depăși moștenirea dezastruoasă a regimului sovietic.”

--------------

*Magnetic North. Conversations with Tomas Venclova. Ellen Hinsey and Tomas Venclova. University of Rochester Press: Rochester, N.Y., 2017. 406 pp. (Rochester Studies in East and Central Europe).

XS
SM
MD
LG