Linkuri accesibilitate

Magda Botez: „Nu respectați un om care și-a dat viața pentru locul uitat de oameni și de Dumnezeu care se numește România”


Mihai Botez (Foto: ©Magda Botez)

Pe marginea unei scrisori deschise/pamflet în apărarea intelectualului și a fostului disident Mihai Botez.

În urmă cu 25 de ani, intelectualul de marcă și unul din puținii disidenți români cu pondere, Mihai Botez, publica în volum un incitant eseu despre „Intelectualii din Europa de Est. (Intelectualii est-europeni și statul național-comunist). Un punct de vedere românesc” și îl dedica soției sale, „Magdei, fără de care nu mă pot închipui”.

Volumul a fost republicat la Editura Vremea, la sfârșitul anului 2016, dar, în ciuda actualității multora din tezele sale, a trecut puțin observat. Doar prof. univ. orădean Mircea Morariu și o comentatoare pentru săptămînalul bucureștean „Observator cultural” au insistat - din cîte îmi amintesc - pe observațiile și sugestiile mai mult decît pertinente și actuale, pe care Mihai Botez le includea într-o „Postfață”, în care își analiza propriile erori de judecată din analiza încheiată în 1988.

Ilustrul matematician-futurolog și disident - comparat nu odată cu personalități de talia lui Andrei Saharov, Vaclav Havel și Adam Michnik - nota, de exemplu: „Nu „gorbaciovismul luminat”, cum mă temeam eu în 1988, ci un anticomunism agresiv s-a instalat așadar în Europa de Est după 1989. [...] diferențele de structură dintre național-comunism și național-anticomunism nu îmi par atât de mari: mai mult, s-ar putea ca a doua variantă să aducă mai multă instabilitate în această încercată regiune”.

În timp ce, mai aprecia Mihai Botez, „comunismul a rămas o amintire de coșmar în Europa de Est, din național-comunismul atașat reformismului pe care îl credeam eu inevitabil în 1988... a rămas intact - și poate chiar întărit - naționalismul. „Eliberat de frânele teoretice ale unei ideologii transnaționale cum este comunismul și de limitele practice impuse de orice sistem totalitar obligat la respectabilitate pe scena politică, naționalismul - mai ales sub forme extremiste și agresive - a răbufnit cu o forță surprinzătoare și distructivă în Europa de Est în anii '90”.

Astăzi constatarea, privită cu relativ scepticism de mulți intelectuali de stânga în 1993 și anii ce au urmat, nu mai are nevoie de explicații, regimurile de la Budapesta sau de la Varșovia sînt suficient de ilustrative.

În aceeași „Postfață” la cartea sa, Mihai Botez evoca și „dificultățile adaptării intelectualilor la post-comunism” și „dramele intelectualilor anti-totalitari... primiți cu ostilitate într-o Europă de Est unde post-comunismul devenit anticomunism, este greu de despărțit de o „dreaptă” ce s-ar putea să nu rămână la stadiul de simplă hipercorecție după decenii de stângism primitiv”.

Fostul disident ținea și să redefinească „intelectualul critic”, din specia căruia făcea parte. Între misiunile lui urmau să intre acum, după 1989, „atitudinea critică față de politicianismul găunos de toate culorile” [...] și „cultivarea unui anumit statut de „cronicar moral” al unor vremuri în care, pe drumul spre „mai bine”, pot apare multe confuzii și amestecuri de valori.”

Așa cum o prevedea indirect, Mihai Botez a fost printre primii împotriva cărora s-a manifestat o ostilitate agresivă, chiar din partea unora dintre prietenii săi mai vechi, cu încercarea, nereușită, eșuată lamentabil în final, de a-l califica drept un colaborator al Securității ceaușiste.

Astăzi, tentativa de a-i păta memoria pare să continue, așa cum o afirmă soția sa, Magda Botez, într-o scrisoare deschisă-pamflet adresată presei bucureștene, dar nepublicată până acum. Scrisoarea - ce poate fi citită integral pe site-ul Europei Libere - evocă „o altă enormitate, anume că Mihai Botez ar fi fost antisemit”.

Magda Botez reamintește cîteva episoade ilustrative pentru felul în care Mihai Botez s-a raportat la tradițiile evreiești, evocând între altele „aducerea acasă” în România a unei Tore (cărți sfinte) păstrată de comunitatea din Washington și amintește cu deosebire că [o citez din nou] „Mihai a scris un studiu despre migrația evreilor...[în care] arată ce tragedie va să vină într-o țară din care pleacă evreii. De ce, o să mă întrebați? Foarte simplu: evreii sfințesc locul, cum spunea soțul meu, prin tradiție, [prin] cultură. [Prin] Ideea că lucrul cel mai important pe care îl dai unui copil este educația, spre deosebire de ce se întâmplă în actuala societate românească mutilată, cu limba de mahala, manelizată și profund incultă în care părinții cred - în mod criminal, aș putea spune - că unui copil trebuie să-i dai bani, mașini și vacanțe...”.

Mihai Botez cu soția sa Magda
Mihai Botez cu soția sa Magda

Și, adresându-se celor ce se pregătesc să arunce oprobiul din nou asupra disidentului Mihai Botez, soția sa scrie: „Dumneavoastră nu respectați nimic. Nu respectați un om care și-a dat viața pentru locul uitat de oameni și de Dumnezeu, care se numește România!”

Aș mai aminti doar ceea ce Mihai Botez îi spunea lui Vlad Georgescu la microfonul Europei Libere: „Eu continui să cred că, la un moment dat, raţionalitatea va birui, totuşi, şi în ţara noastră, şi că trebuie să rămânem acolo măcar ca purtători, să zicem, ai unei competenţe de care s-ar putea într-o zi să fie nevoie.”

Addenda

Scrisoarea deschisă a Dnei Magda Botez adresată presei române:

Am auzit la drum de seară că se pregătește o noua mârșăvie împotriva soțului meu Mihai Botez. După ce încercarea de-l face „colaborator al Securității” a eșuat; vezi demonstrația făcută de Gabriel Andreescu în principal.

Acum altă enormitate, anume că Mihai Botez ar fi fost antisemit. Aici, domnilor (actuali domni, foști tovarăși) ei, aici n-o să vă meargă ab initio. Dacă în cazul așa-zisei „colaborări” a fost nevoie de o demonstrație strânsă, matematică aș spune, aici chiar nu va merge [și] iată de ce:

Întâi și’ntâi aveți de-a face cu mine: Magda Michaela Sorina Christina Botez, creștină, botezată, crescută și educată de evrei (Max si Regina Augenblick, strada Vasile Conta 3-5, etaj 7, ap 49. Pentru informația dumneavoastră, Max și Regina au fost supraviețuitori ai lagărului de la Auschwitz.

Câteva date en passant despre mine: sunt născută în România, la Brașov, sunt medic stomatolog, am domiciliul stabilit în Elveția.

Vis-a-vis de Comunitățile evreești internaționale, iată câteva date care vă vor interesa: în perioada iunie 2003-iunie 2005 am reprezentat România la Montreal (Consul General).

Cu acea ocazie am luat legătura cu directoarea Muzeului Holocaustului din Montreal (Ann Ungar, de origine română). Am avut legături de prietenie cu Joseph Gabay, care reprezenta evreii de origine franceză. Cu ajutorul acestora am reușit să fac o apropiere între politica românească din acea vreme și ce-și doreau cei care reprezentau Comunitatea din Montreal.

În mod concret (a fost scris acest fapt în ziarul Ha’aretz) am pledat pe lângă președintele Ion Iliescu pentru doleanțele legitime ale evreilor care imigraseră din România in Canada. Concret, ororile Holocaustului au început să fie predate în școli, au intrat în curiculum.

Și vă întreb, credeți Dumeavostră că eu aș fi putut fi măritată cu un antisemit??

Dar să revenim la oile noastre, la Mihai Botez, care era creștin botezat ortodox prin taina botezului, catolic prin inclinație către dimensiunea catolică, si evreu prin adopție.

Da, domnilor, ați auzit bine, soțul meu a fost adoptat spiritual de comunități evreești din România și din Occident.

Iată câteva exemple: în anul de grație 1994 lui Mihai i s-a încredințat o Toră a Comunității evreești din Washington DC pentru a fi adusă „acasă” în România. Tora fusese în exil și era timpul să se întoarcă acasă. Am fost instruiți, Mihai și cu mine, despre faptul că acestă carte sfântă nu poate fi pusă pe jos, ea trebuie să fie purtată în brațe.

Zis și făcut, timp de 16 ore până când am ajuns în România, cartea sfântă evreească a stat în brațele soțului meu. L-am schimbat pentru intervaluri scurte, dar Tora nu a fost pusăpe jos, martor este domnul Profesor Eliot Sorrel.

Auzind că lui Mihai i se pregătește o nouă porcărie, Profesorul Harry Cohn din Melbourne, Australia, un monstru sacru în statistica matematică, a spus textual: pentru Mihai voi merge în coate și’n genunchi la București să dovedesc că prieten mai bun și mai credincios nu a avut niciodată Comunitatea [evreească] din România.

Domnul Profesor Nicusor Cajal, pe care l-am respectat și l-am iubit amândoi, m-a întrebat ce poate face, când Mihai murise. Am aranjat pentru o slujbă catolică, una ortodoxă și una evreească.

Ah... nu știați acest lucru? Iată, aflați acum.

Mihai a scris un studiu despre migrația evreilor - acest studiu se află în arhiva Mihai Botez, spre publicare; în acest studiu, Mihai arată ce tragedie va să vină într-o țară din care pleacă evreii.

De ce, o să mă întrebați?

Foarte simplu: evreii sfințesc locul, cum spunea soțul meu, prin tradiție, [prin] cultură.

[Prin] Ideea că lucrul cel mai important pe care îl dai unui copil este educația, spre deosebire de ce se întâmplă în actuala societate românească mutilată, cu limba de mahala manelizată și profund incultă în care părinții cred - în mod criminal, as putea spune - că unui copil trebuie să-i dai bani, mașini și vacanțe în Seychelles; uitați-vă în jur la beizadele răsfățate care azi sunt la București, mâine la Monaco, pe banii babachii.

G. M. Cantacuzino caracteriza România: „țara de mare farmec și puține virtuți, apoi spunea ceva înfiorător - citez din memorie - spunea că românii își terfelesc credința.

Draga domnilor tovarăși, de la evrei trebuie să învățăm respectul pentru valori adevărate.

Dar ce pretenție pot avea de la Dumneavostră, ați lipsit la această lecție. Dumneavostră nu respectați nimic. Nu respectati un om care și-a dat viața pentru locul uitat de oameni și de Dumnezeu care se numește România.

Iar la sfârșit, dragă domnilor/tovarăsi, o să mă acuzați de lipsă de patriotism. Vă înșelați și de data acesta, iubesc cu pasiune țara în care m-am născut.

România care este în acest moment la un nivel cultural și intelectual de avarie, inacceptabil.

In loc să vă războiți cu soțul meu, care nu v-a facut nimic, mai bine v-ați pune energia în a construi ceva în această amărâtă țară.

Și acum, Domnilor/Tovărași, duceți-vă în văgăuna minabilă de unde ați venit.

Vorba lui Popa Lemne: piei Satana!

Dr. Magda Botez

Silistea Snagovului

1 August 2017

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG