Linkuri accesibilitate

Cult de uz extern (I)


Traian-Ungureanu-blog-2016
Traian-Ungureanu-blog-2016

După 2014 și decizia extraordinară prin care Cancelarul Angela Merkel a permis intrarea unui milion de refugiati în Germania, problema intrării în Occident a fost complet și periculos redefinită. În doar cîțiva ani, înțelesul migrației a fost răsturnat, iar noțiunile de local și străin, național și internațional, umanitate și suveranitate au suferit modificări șocante.

Treptat a început să se vorbească tot mai puțin de refugiați și tot mai mult de migranți. Această modificare a introdus o relaxare de gîndire pe care limitele noțiunii de refugiat nu o îngăduiau. Căci, dacă titlul de refugiat presupune anumite condiții restrictive, noțiunea de migrant e mult mai generală. Refugiatul fuge de conflicte sau de persecuții care pot fi ușor atestate. Refugiatul e, de cele mai multe ori, victima opresiunii interne și aparține, deci, unei minorități reprimate sau acelei secțiuni a societății care e indezirabilă pentru un regim politic. În schimb, migrantul e un individ generic lovit de alte probleme: sărăcie, șomaj, epidemii, criminalitate. El vine, de regulă, din țări în care toată lumea, cu excepția unei elite privilegiate, împarte sărăcia, șomajul și epidemiile. Prin urmare, migrantul e mai degrabă reprezentantul unei colectivități vaste, iar migrația privește deplasări de populații.

Cele două mari teatre de migrație ale vremurilor noastre sînt Mediterana, poarta de intrare în Europa de Sud și de Vest, și frontiera mexicană, poarta de intrare în Statele Unite. În ambele cazuri, populații din zonele foarte sărace ale Africii, Asiei și Americii de Sud încearcă să pătrundă și să se stabilească în zone prospere ca America de Nord și Europa de Vest. Europa de Est nu prezintă interes, dat fiind nivelul viață și asigurări sociale net inferior.

În fața acestei situații, atitudinea standard a majorității guvernelor, partidelor, mass mediei și organizațiilor civice a cristalizat într-un consens care spune că migranții trebuie primiți pentru că sînt lipsiți de șanse acasă și își riscă viața traversînd zone și medii periculoase. Ideea după care migrația trebuie supusă deciziilor și selecției suverane ale statului național-gazdă a dispărut sau e privită ca o dovadă de rasism. Lideri și guverne din Statele Unite, Italia, Austria, Ungaria și Polonia, sînt, de pildă, atacați cu cele mai grave acuzații și insulte pentru că resping dreptul automat la migrație și apără dreptul național la decizie asupra celor ce sînt sau nu admiși în țară. Singura linie permisă în mediile de informare și în spațiul public spune că migranții trebuie admiși și gata.

Cel mai recent exemplu vine din Statele Unite și pare, pentru multă lume care nu s-a adaptat la linia oficială, o absurditate stridentă. E vorba de o așa numită „caravană”, adică de o coloană de cîteva mii de persoane care s-a format în Guatemala și a pornit spre Statele Unite. Toți acești oameni declară că dată fiind sărăcia și criminalitatea țării lor de baștină au decis să se mute în Statele Unite care sînt obligate să îi primească. În paralel, un cor masiv de voci media, politicieni și lideri de asociații civile încurajază acest tip de mișcări și repetă că e vorba de oameni care suferă și se supun unor mari riscuri în drumul lor spre Statele Unite. În acest punct, pledoaria susținută masiv de stînga politică se lovește de propriile premize.

Așadar, una din ideile de serviciu ale stîngii politice spune că statele occidentale trebuie să își suspende controalele de frontieră și să admită migranți pentru că e vorba de oameni care suferă și riscă enorm în drumul lor spre Occident. Acest argument e folosit cînd e vorba de migranții sosiți pe Mediterana, unde, într-adevăr, mulți oameni își pierd viața în furtuni sau înecați pe ambarcațiuni improvizate. La fel de gravă e situația celor ce încearcă să intre pe jos în Statele Unite, după călătorii lungi și periculoase. În ambele cazuri, rețelele de traficanți își supun clienții unui regim crud, adeseori criminal. Dar, dacă lucrurile stau așa, argumentul folosit pentru migrație e lipsit de onestitate. Iar primii ipocriți și manipulatori ai migranților sînt tocmai cei ce susțin că se bat pentru drepturile lor. Cum vine asta?

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG