Linkuri accesibilitate

NATO la început de 2018


La Sevastopol, după anexarea Crimeei, mai 2014

Pentru NATO, anul 2018 începe cu o premieră. Pentru prima oară după anexarea Crimeei, șeful Marelui Stat Major al Rusiei se va întâlni cu comandantul forțelor NATO din Europa.

NATO la început de 2018
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:10 0:00
Link direct

Valeri Gherasimov și comandantul Forțelor Aliate NATO din Europa Curtis Scaparrotti vor avea o întâlnire luna aceasta la Baku, prima la acest nivel după anexarea Crimeei de către Rusia.

Apoi, consilierul lui Putin Vladislav Surkov se va întâlni cu trimisul special al SUA în Ucraina, Kurt Volker, pentru a discuta despre situația din Donbas.

După anexarea Crimeei, relațiile militare dintre Rusia și NATO au fost înghețate. Reluarea contactelor dintre Rusia și NATO în domeniul militar a avut loc abia în martie 2017. Atunci, generalul Gherasimov a avut o convorbire telefonică cu șeful Comitetului Militar al NATO, Petr Pavel. Mai târziu, pe 7 septembrie, cei doi s-au întâlnit tot la Baku.

Asta după ce luna septembrie a fost tensionată pentru țările din NATO aflate în apropierea Rusiei, sau care au graniță cu Rusia. Vreme de o săptămână, Putin a condus cele mai mari manevre militare care au avut loc în Europa de la încheierea războiului rece încoace.

E vorba de manevrele numite Zapad (Occident) care au loc la fiecare patru ani încă din vremea Uniunii Sovietice. Scopul a fost întotdeauna încercarea noilor arme și a noilor strategii.

Nu este prima oară că NATO e îngrijorată de manevrele Zapad. Câteva din cele precedente s-au derulat deja la limita provocării. În 2009, manevrele au simulat un atac nuclear asupra Varșoviei. Anul acesta, însă, ele au avut loc pentru prima oară de la ocuparea unor părți din Ucraina în 2014.

Cu toate acestea, există mari diferențe între modul în care NATO desfășoară exerciții militare și modul în care Rusia procedează. Lăsând deoparte Zapad, din 2013 Vladimir Putin, a ordonat o lungă serie de manevre, implicând adesea până la 50.000 de trupe și scenarii anti-occidentale. Nu există nicio îndoială că Putin nu le vede doar ca un mijloc de a parada, ci ca pe o modalitate de a intimida vecinii mai mici și, în cele din urmă, de a-i trage în sfera de influență a Rusiei. Patru astfel de exerciții au avut loc în 2013. Un al cincilea, care a început la sfârșitul lunii februarie 2014 și a implicat un mare număr de trupe, vehicule blindate și elicoptere de atac, a devenit modelul pentru ocuparea Crimeei. Chiar și mai devreme, Putin a folosit manevre similare, Kavkaz 2008, pentru a-și lansa invazia în Georgia. Viclenia militară, sau maskirovka, este o artă în care Putin excelează.

În realitate, Rusia a simulat un război împotriva statelor europene în cadrul exercițiilor „Vest” (Zapad) de anul acesta, atacul extinzându-se inclusiv asupra statelor aflate în afara NATO, precum Suedia și Finlanda. Și România s-a aflat printre statele țintite în cadrul simulării militare.

În cadrul exercițiilor, forțele Kremlinului au capturat statele baltice, exploatând punctul vulnerabil al alianței, Istmul Suwalki. Fâșia de 40 de kilometri dintre Belarus și segmentul european al Rusiei (Kaliningrad) a fost imediat capturat, formându-se un stat artificial numit „Veișnoria”, pe modelul pseudo-republicilor din estul Ucrainei.

Apoi, Rusia a simulat capturarea punctelor cheie din statele baltice, pentru a elimina posibilitatea ca forțele de apărare să primească întăriri.

Simultan, avioanele ruse au simulat lovirea unor ținte în vestul Europei - Olanda, Germania cu un atac aerian din Marea Nordului și Polonia, Suedia și Finlanda cu un atac maritim din Marea Baltică și cu rachete Iskender din Kaliningrad.

Războiul simulat de ruși s-ar fi desfășurat rapid, pentru a preveni escaladarea la arme nucleare prin obținerea unor victorii rapide. Totuși, dacă Occidentul ar încerca să împingă Rusia înapoi din țările baltice, statul condus de Putin ar utiliza arme nucleare tactice, lovind un oraș secundar dintr-un stat NATO (probabil Polonia) pentru a descuraja astfel de acțiuni, urmată de folosirea ICBM-urilor.

Anul 2017 a fost marcat, pentru NATO, de clarificarea relațiilor Alianței cu SUA și a poziției președintelui american Donald Trump vizavi de viitorul Alianței.

Donald Trump a reușit să obțină promisiunea unei majorități ale celorlalte 28 de țări din NATO că își vor ridica cheltuielile militare la 2% din PIB. Trump a vizitat noul sediu al Alianței din Bruxelles, unde noul președinte SUA a aprobat cu aceeași ocazie primirea Muntenegrului în NATO, devenind al 29-lea membru.

Muntenegru vine cu o armată de doar 2.000 de oameni, ceea ce nu reprezintă o întărire importantă a efectivelor NATO, însă Alianța controlează acum întreg litoralul de nord al Mării Mediterane, de la strâmtoarea Gibraltar, până la Siria.

Rusia era cu totul împotriva aderării Muntenegrului la NATO, țară care a fost de altfel bombardată de Alianță în 1999. Pe lângă Mediterana, NATO controlează acum, de asemenea, prin membrii Turcia, România și Bulgaria și prin asociații Georgia și Ucraina, circa două treimi din litoralul Mării Negre.

Apoi, NATO a lansat și cele mai mari manevre care au avut loc vreodată in România si in zona Mării Negre, în vară: Noble Jump - 40.000 de militari din peste 20 de state NATO, dar și din Ucraina si Georgia.

Ceea ce reprezintă practic o armată întreagă au efectuat 18 exerciții militare între iunie si august in România si regiunea Mării Negre.

Circa 15.000 de militari români, cu peste 2.000 de mijloace tehnice, au luat parte la aceste exerciții, atât în România, cat si in țările învecinate.

Forţele Aeriene SUA au trimis apoi, în premieră, in Europa avioane de vânătoare de generația a cincea F-35 care au ajuns și în România.

Trimiterea avioanelor americane F-35 peste ocean, la antrenamente in Europa, e o premiera, iar oficialii militari au precizat că desfășurarea avioanelor de lupta va permite forţelor aeriene americane „să-și demonstreze in continuare capacitățile operaționale”.

Un rol central în coordonarea tuturor acestor operațiuni îl va juca baza militară și aeriană de la Mihail Kogălniceanu, în Dobrogea. În primăvară au sosit deja în România trupe dotate cu tancuri M1 Abrams, vehicule blindate Bradley si obuziere M109A6 Paladin. Baza de la Kogălniceanu se dovedește astfel o piesă esențială a noului dispozitiv securitar NATO în estul Europei.

Tot așa, NATO a desfășurat anul acesta patru batalioane în Polonia, Estonia, Letonia și Lituania. Deși e vorba cu totul de doar 4.000 de oameni, aceste batalioane multinaționale sunt văzute ca un semnal trimis Moscovei că dacă încearcă ceva împotriva unei țări din NATO, atunci se va confrunta cu întreaga Alianță. În lunile iulie-august, manevre militare NATO numite Sabre Guardian au reunit 25.000 de trupe, din 20 de țări, în exerciții desfășurate în Ungaria, Romania și Bulgaria. Ideea era de a vedea în ce mod se poate practica apărarea teritorială împotriva unui agresor sofisticat tehnologic.

În sfârșit, pe 21 noiembrie s-au împlinit exact 15 ani de când, în 2002, NATO a invitat șapte țări est-europene: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia și Romania să se alăture Alianței. Invitația a fost făcută formal de către secretarul general al Alianței de atunci, George Robertson. Polonia, Cehia și Ungaria intraseră deja în NATO în 1999, la doar un deceniu de la căderea Zidului Berlinului.

XS
SM
MD
LG