Guvernul de la Chişinău vrea să menţină în următorii 13 ani resursele dedicate apărării la un nivel nu mai jos de 0,5% din Produsul Intern Brut.
Astăzi, această cotă echivalează cu un buget de 960 de milioane de lei, iar guvernul are de gând să ajusteze anual, în caz de necesitate, suma nivelului inflaţiei.
Un astfel de angajament se conţine într-o nouă strategie de apărare, aprobată de executiv la scurt timp după ce guvernarea de la Chişinău a reuşit numirea unui nou ministru al apărării, pe popular-europeanul Eugen Sturza, după o perioadă de peste un an în care funcţia rămăsese vacantă urmare a unui blocaj instituţional provocat de președintele Igor Dodon, care refuzase numirea lui Sturza și fusese în cele din urmă înlăturat cu totul din acest proces printr-o decizie a Curții Constituționale.
Noua strategie vorbeşte despre propaganda rusească ca despre una din cele mai grave ameninţări la adresa valorilor şi intereselor naţionale, iar despre armata rusă staţionată în regiunea transnistreană – ca despre o ameninţare majoră la adresa suveranităţii şi integrităţii ţării. Forţele armate moldoveneşti ar trebui, drept urmare a modernizării proiectate în strategie, să fie capabile la o tranziţie rapidă de la stare de pace la stare de război, să descurajeze atât agresiuni convenţionale, cât şi neconvenţionale şi să gestioneze rapid situaţii de urgenţă.
Un fost ministru al apărării, liderul partidului de opoziţie PLDM, Viorel Cibotaru, care a participat în faza iniţială la procesul de scriere a strategiei, a numit însă „un bluf” varianta de document trimisă acum de către executiv parlamentului spre aprobare şi a explicat că, în forma şi cu angajamentul financiar pe care îl prevede, documentul transmite pe exterior un singur mesaj: că sectorul de apărare al R. Moldova se află în proces de stagnare:
Este un document de foarte mare compromis. El răspunde în mare parte la anumite probleme ale zilei, dar nu este un document care să proiecteze dezvoltarea sectorului de apărare pe o perioadă mai lungă
„Este un document de foarte mare compromis. El răspunde în mare parte la anumite probleme ale zilei, dar nu este un document care să proiecteze dezvoltarea sectorului de apărare pe o perioadă mai lungă. Şi de fapt lucrul acesta este evident din modul cum sunt programate resursele. Practic, începerea unor reforme mai serioase în apărare sunt amânate pe o perioadă de la 5 la 10 ani, ceea ce arată că guvernarea a propus un document - bluf: el nu angajează sectorul într-un serios exerciţiu de reformare şi nu răspunde adevăratelor riscuri care stau în faţa sectorului de apărare astăzi.”
Când şi-a depus, în urmă cu două săptămâni, jurământul, Eugen Sturza şi-a declarat ca prioritate restabilirea cooperării internaţionale, profesionalizarea armatei şi dotarea ei cu tehnică și armament.
Pentru analişti, obiectivele strategiei nu par prea apropiate de priorităţile ministrului, dar mai ales de riscurile noi de securitate şi apărare din regiune. Prăbuşirea, după 2014 când Rusia a anexat Crimeea şi a invadat Ucraina, a vechiului sistem european de securitate bazat pe garanţiile internaţionale, inclusiv participarea Rusiei la angajamentele regionale, ar fi necesitat, spun analiştii, o maturitate politică sporită din partea autorităţilor moldovene pentru a răspunde adecvat noilor realităţi, lucru care spre regret, spun ei, nu s-a întâmplat.
