Linkuri accesibilitate

„Credința fără fapte este moartă”


Maxim Melinti

Jurnalul săptămânal cu Maxim Melinti.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:08:22 0:00
Link direct

Născut în 4 iulie 1981 la Chișinău, într-o familie de muncitori. A făcut studii în teologie și istorie în Moldova, România, Germania și Grecia. Preot la biserica ortodoxă din s. Ghidighici și președintele asociației obștești Insula Fericirii. Desfășoară amplă activitate misionară și caritabilă în toată țară, realizează diverse programe de prevenire HIV/SIDA/TB, resocializarea deținuților, promovarea modului sănătos de viață, ciclism, ocrotirea mediului înconjurător. Activist civic. În anul 2017 a primit Premiul ONU pentru drepturile omului.

Luni

Hristos a Înviat! Luni, în bisericile ortodoxe se oficiază exact aceeași slujbă din noaptea Învierii – este ca o recapitulare, ca o reamintire a celor ce am trăit noi cu emoții deosebite. Biserica era la fel plină și aprinsă în culorile sărbătorii. S-au împărtășit peste 100 de creștini – ceea ce e o dovadă că creștinii râvnesc să îmbrățișeze pe Hristos, chiar dacă cei mai mulți dintre preoți nu mai împărtășec lume până la următorul post, lipsind pe creștini de cel mai mare dar pentru creștini și dovadă al nemăsuratei dragoste dumnezeiești.

La finalul sfintei liturghii am prezentat raportul săptămânal, privind activitatea economică, misionară și caritabilă. Ansamblul folcloric Altița din sat a prezentat un concert de slăviri pascale, care ne-au îndulcit inima și ne-a luminat sufletul.

După slujbă, am fost chemat de urgență la Institutul Mamii și Copilului, secția Reanimare. Acolo am oficiat botezul pentru un copilaș micuț, care se afla într-o stare foarte gravă. În viața mea am văzut foarte multă durere și suferință. Nu o singură dată am călcat pragul spitalelor, azilurilor de bătrâni, orfelinate, centre de plasament, penitenciare, și nu mă opresc să compătimesc pe cei aflați acolo, deoarece ei au nevoie de dragostea și susținerea noastră. Dacă aș putea să le transform suferința în fericire...

Revenind acasă, am ieșit cu copiii noștri la plimbare în curtea bisericii. Leon – fiul cel mare s-a bucurat la maximum, fâcând cercuri cu bicicleta, iar eu făceam cercuri cu Darius – cel mic, care în căruciorul lui a dormit și a savurat și el căldura zilei și anotimpul splendid de primăvară. Și toate acestea pe fundalul unui cor de grauri – vocaliști excepțional, vestitorii primăverii și lăutarii naturii.

Marți

Azi ne-am permis să dormim un pic mai mult decât în restul zilelor. Asta se datorează faptului că Leon este în vacanță, iar eu am un program puțin mai liber. Am profitat de momentul potrivit, am scoa din dulap Mica Biblia, exact acel format pe care lam împrumutat și am citit într-o săptămână când aveam 10 ani. Și am început, pagină după pagină, să citim cu Leon. Am avut ocazia să citim Biblia pentru copii sub diferite forme, și o mare parte din istoriile biblice Leon le cunoaște și le descifrează lesne după titlul capitolului sau după imaginea prezentată în carte. Acum el este mare, recent a împlinit 8 ani, și se descurcă perfect la citit și la analiză critică. Vreau ca Biblia să-l învețe să fie un creștin bun, un cetățean activ și cinstit, un om cu conștiință și cunoștințe.

Seara m-am întâlnit cu un cuplu, care doresc să se căsătorească și să primească Taină Sfintei Cununii la noi în parohie. De mai mulți ani avem practica de pregătire pentru cununie sau botez, sub formă unor convorbiri non-formale. Aici vorbim despre căsătorie, ce înseamnă viața în cuplu, ce roluri au soțul și soția în casă, cum sunt funcțiile și responsabilitățile în familie, cum îi educăm și cum îi creștem corect pe copii și cum ne formăm viitorul nostru fericit și binecuvântat.

Miercuri

Ziua s-a început cu un interviu la Radio Noroc. Cu Sergiu Beznițchi mă cunosc de la Festivalul Voluntarului. De atunci ne-am întâlnit la diferite activități publice. Sergiu a decis să vorbim mai multe subiecte: Învierea Domnului, Paștele Blajinilor, misiunea mea după gratii, rapoarte pe care le-am inițiat la parohie și multe alte subiecte actuale, care necesită o abordare și definiție corectă. Ca de obicei, timpul destinat emisiunii a fost destul de mic ca să-mi exprim gânduri și recomandări pentru ascultători.

La amiază, am vizitat o familie, în care s-a născut încă un copilaș. Am citit rugăciunea mamei și copilului. Am explicat că mama poate ieși din casă până la botez, chiar dacă basmele băbești nu acceptă acest lucru, le-am spus că copilul deja are înger păzitor și este ocrotit de Dumnezeu, de aceea nu este nevoie ca mama și nici pruncul să poarte ață roșie împotriva deochiului. La sfârșit le-am dăruit cartea mea „20 de sfaturi pentru femeile creștine”, pe care ambii părinți au promis să o citească. Le zic Doamne ajută și multă sănătate la toată familie, iar părinților putere, înțelepciune și răbdare. Fetița, copilul cel mai mare, s-a ales cu o ciocolată și carte de poezii creștine, tipărită de către comunitatea noastră pentru cei mici, în colaborare cu bun prieten al nostru – Petru Cliofos.

După masă am fost invitat să particip la emisiunea Impact, Canal 3. Alături de oameni deosebiți și respectuoși, am vorbit despre voluntariat, fapte bune și milostenie. Am evidențiat că facerea de bine, milostenia, altruismul cum mai e numit trebuie să se nască din sânul familiei. Receptivitatea și slujirea aproapelui se regăsesc în cuvintele Mântuitorului, care ne îndeamnă să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Milostenia sau faptele bune le facem necondiționat, fără să așteptăm mulțumire, recunoștință sau răsplată. Precum și dragostea noastră să fie manifestată necondiționat. Pentru un creștin care nu are fapte concrete, viața nu are sens. Copiii și tinerii implicați în acțiuni de voluntariat trebuie să fie motivați prin exemplu celor mături, ca în final împreună să ne simțiți importanți și utili pentru societate în care trăim.

Încă un interviu, prin telefon, pentru Radio Sputnik Moldova, despre obiceiuri corecte și greșite legate de Paștele Blajinilor.

Seara, cu un grup de tineri din comunitatea noastră, am jucat o oră baschet. O fost un meci minunat, amical și distractiv. Toți participanții au savurat după meci o înghețată, mult așteptată după Postul Mare.

Joi

Astăzi am avut o zi, la fel de bogată în evenimente, întâlniri și discuții. Asteptând în oraș autobuzul 46 spre Ghidighici, am fost salutat de câțiva oameni, care m-au recunoscut drept preot de la Ghidighici, mi-au întins mână și mi-au spus cuvinte de recunoștință pentru tot ceea ce fac și spun la TV și în special pentru slujbe duminicale pe care le difuzează 4 luni fără întreruperi Jurnal TV. Practic, în fiecare zi cineva se apropie de mine, în stradă, în transport, locuri publice, și mă salută și îmi spune mulțumesc pentru misiunea pe care o fac eu. Nu mă mândresc, nici nu mă laud. Mă bucur și-I mulțumesc lui Dumnezeu că îmi dă putere să fac evanghelizare, și să mă simt un bisturiu în mâna Lui.

După masă am participat la evenimentul de inaugurare a noului sediu poștal din Ghidighici. Un proiect nou, în locul vechi. 20 de ani în urmă, pe acest teren s-a ars poștă. Sătenii tot zicea la poșta veche, deși au rămas doar ruine. Poșta Moldovei a realizat un proiect modern, edificiul este construit din panouri sandwish. Arată destul de frumos și spațios.

Vineri

Am reușit să facem și o acțiune caritabilă împreună cu Adrian și Ioana Ianovici, tineri frumoși la chip și la suflet și membrii activi ai comunității noastre. La inițiativa lor, au fost procurare produse alimentare și împărțite 10 colete pentru cei mai vulnerabili persoane din satul Ghidighici. Apostolul Iacov spune că credința fără fapte este moartă. Este foarte necesar să vorbim oamenilor că milostenia sau pomana trebuie oferită nu membrilor familiei, ci celor nevoiași, nu dăm strachini, cratițe și prosoape chinezești, ci lucruri utile, care pot folosi cei mai triști ca noi: haine, încălțăminte, produse alimentare sau de igienă. În practică, facem schimb de pomeni între noi, am mâncat și am băut, ne-am râs, mergem pe la casele noastre unde continuăm „banchetul”. Iar copii străzii, bătrâni solitari, persoane cu nevoie speciale. mame cu copii fără soți... la fel rămân flămânzi, singuratici, abandonați, stigmatizați, discriminați, izolați...

Pentru mine această zi de vineri a fost una minunată. Pentru că am reușit împreună cu prietenii mei să aducem un pic de fericire si poate multe bucurii in sufletele oamenilor triști.

XS
SM
MD
LG