Linkuri accesibilitate

Controversele Unirii necondiționate (III): Contextul convocării ședinței din 27 noiembrie 1918


Telegrama din 23 noiembrie privind convocarea Sfatului Țării la 25 noiembrie (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

În spațiul românesc, dar și în afara lui, există o gravă eroare de percepție asupra momentului Unirii necondiționate dintre Basarabia și România, legată de diferențele calendaristice ale unirilor Bucovinei și Transilvaniei. Astfel, în istoriografie se vorbește de faptul că Unirea necondiționată a Basarabiei cu statul român s-a produs la 27 noiembrie 1918, cea cu Bucovina la 28 noiembrie, iar cea cu Transilvania a avut loc la 1 decembrie. Prin aceasta se induce ideea că Basarabia, prima, ar fi renunțat la condițiile Unirii, influențând și celelalte provincii să facă acest lucru. În realitate, lucrurile au stat tocmai invers.

Unirea Bucovinei cu România s-a produs pe 15 noiembrie stil vechi/28 noiembrie stil nou, iar Unirea Transilvaniei pe 18 noiembrie stil vechi/1 decembrie stil nou. Prin urmare, renunțarea la condițiile Unirii din partea Basarabiei s-a produs la 27 noiembrie stil vechi/9 decembrie stil nou, adică la nouă zile după Transilvania și la douăsprezece zile după Bucovina.

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Tocmai în legătură cu aceste două evenimente urmează să înțelegem graba convocării Sfatului Țării la 27 noiembrie și controversele din jurul votului care a determinat renunțarea la condiționalitate și dizolvarea Parlamentului basarabean.

La Adunarea Naţională de la Alba Iulia au sosit în total l 228 de delegaţi dintre care 680 erau aleşi prin vot universal în cele 130 de circumscripţii electorale din toate judeţele Transilvaniei, iar restul, de 548 de delegaţi reprezentau organizaţiile politice, economice, culturale, religioase, militare şi sportive româneşti de pe întreg teritoriul Transilvaniei.

În ciuda tuturor greutăţilor şi opreliştilor, la Alba Iulia au sosit peste 100.000 de oameni ca să hotărască unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României. În dimineaţa zilei de 18 noiembrie/l decembrie 1918, relatau martorii oculari, oraşul Alba Iulia, de la gară până la vârful cetăţii, era ticsit de mulţime. Pretutindeni fâlfâiau drapele tricolore, iar în oraş domnea o atmosferă de sărbătoare. Soseau mereu trenuri încărcate cu ţărani, învăţători, preoţi, avocaţi, studenţi, ofiţeri, soldaţi, muncitori, meseriaşi etc., reprezentând toate categoriile sociale, organizaţiile de partid şi militare, asociaţiile şi societăţile culturale. Şoselele erau împânzite de căruţe, călăreţi şi pietoni.

Adunarea Naţională de la Alba Iulia a fost deschisă la ora 10.30 de către Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Marelui Sfat Naţional Român, care în cuvinte emoţionante a remarcat importanţa momentului istoric. Prin convocarea Adunării Naţionale, Marele Sfat Naţional Român (Consiliul Naţional Român) şi-a îndeplinit datoria faţă de naţiune, de aceea şi-a depus mandatul şi a predat întreaga putere în mâinile înaltei Adunări. Astfel, Adunarea Naţională era abilitată să ia hotărâri decisive.

În calitate de oaspeţi de onoare la Adunarea Naţională de la Alba Iulia au participat din partea românilor din Basarabia, Pantelimon Halippa, vicepreşedinte al Sfatului Ţării, şi Grigore Cazacliu, deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău.

Actul unirii românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş cu România, pecetluit la Alba Iulia, a avut un puternic ecou în întreaga ţară. Adunarea Naţională de la Alba Iulia s-a transformat într-o adevărată sărbătoare a întregului neam românesc. În timp ce la Alba Iulia se săvârşea măreţul act al Unirii, cei ce n-au putut fi de faţă îl sărbătoreau cu entuziasm în toată Transilvania, în celelalte teritorii locuite de români. Adunări naţionale au avut loc la Oradea, Beiuş, Arad, Timişoara, Lugoj, Mediaş, Deva, Turda, Bistriţa, Năsăud, Sibiu, Braşov şi în alte localităţi din Ardeal. Impresionante au fost acţiunile de manifestare şi patriotism românesc în oraşele, târgurile şi satele din părţile Moldovei, Olteniei, Dobrogei şi Munteniei, ieşind în evidenţă cele de la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Turnu Severin, Galaţi, Constanţa, Bacău, etc.

Telegrama lui I. Inculeț și D. Ciugureanu din 17 noiembrie 1918 (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Telegrama lui I. Inculeț și D. Ciugureanu din 17 noiembrie 1918 (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Această stare euforică a influențat decisiv rapiditatea convocării Sfatului Țării, care urma să renunțe de urgență la orice condiții ale unirii Basarabiei cu România. La 17 noiembrie/30 noiembrie 1918, Boris Epure, secretarul Sfatului Țării, primea o telegramă de la Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu, în care se stipula: „Luați toate măsurile ca deputații Sfatului Țării să fie convocați la Chișinău până la 21 noiembrie, când se așteaptă deschiderea Sfatului Țării. Noi sosim la 21 noiembrie”. Despre aceasta era informat printr-o telegramă și Pan. Halippa, aflat la Alba Iulia, căruia deputații Sfatului Țării - Epure, Crihan și Năstase - îi cereau de urgență să revină la Chișinău.

Observăm că telegrama trimisă de la București de miniștrii basarabeni nu respecta procedura clasică a convocării Parlamentului basarabean din mai multe puncte de vedere. În primul rând, era încălcată practica funcționării unui astfel de instituții de stat, care dispunea de o libertate și autonomie de acțiune și urma în mod independent să adopte o astfel de decizie. Cu atât mai mult că atât Inculeț, cât și Ciugureanu, deși miniștri basarabeni în guvernul României, nu erau în vreun fel membri ai Sfatului Țării. Mai mult, despre aceasta nu știa nici măcar P. Halippa, vice-președintele Sfatului Țării, care se afla în acel moment la Alba Iulia și a fost informat printr-o telegramă să revină de urgență la Chișinău.

Telegrama de rechemare a lui P. Halippa de la Alba Iulia (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Telegrama de rechemare a lui P. Halippa de la Alba Iulia (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

În al doilea rând, Sfatul Țării trebuia să fie convocat prin decret regal, iar momentul convocării nu a fost stabilit de comun acord între prim-ministrul României și conducerea Sfatului Țării.

Reacția deputaților Sfatului Țării la această procedură de convocare a fost ambiguă. Majoritatea acestora, alcătuită din deputații Blocului Moldovenesc, susțineau intenția guvernului român privind convocarea Sfatului Țării, care se știa că urma să adopte reforma agrară, să voteze renunțarea la condițiile Unirii și să consemneze dizolvarea legislativului basarabean. Dar o altă parte a deputaților, reprezentată de unii membri ai Fracțiunii Țărănești și a minorităților naționale, au respins categoric această idee. Această opoziție explică sensul Memoriului de protest din 20 noiembrie, despre care am vorbit în articolul precedent.

Deoarece, pe de o parte, deputații nu puteau fi convocați atât de rapid, iar pe de alta din cauza opoziției unor deputați față de intențiile guvernului român, redeschiderea ședinței Sfatului Țării a fost amânată cu câteva zile. La 23 noiembrie Epure primea de la Inculeț o altă telegramă în care se spunea: „Sosim, miniștri Văitoianu, Fotin Enescu, Ciugureanu, la Chișinău vineri dimineață cu un tren special. Toți deputații să fie în Chișinău. Deschiderea așteptați vineri sau sâmbătă”.

Telegrama din 23 noiembrie privind convocarea Sfatului Țării la 25 noiembrie (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Telegrama din 23 noiembrie privind convocarea Sfatului Țării la 25 noiembrie (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Ședința nu s-a reușit a fi convocată pe 25 noiembrie (vineri), nici pe 26 noiembrie (sâmbătă), ci abia pe 27 noiembrie (duminică). Motive erau două: cei mai mulți deputați fiind țărani, se aflau pe la casele lor, unii la distanțe mari de Chișinău și nu puteau fi adunați cu rapiditate; era nevoie de o anumită pregătire a deputaților pentru a vota unirea necondiționată, iar aceste manevre politice, în condițiile existenței mai multor rezerve, necesitau timp.

Arthur Văitoianu (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)
Arthur Văitoianu (Foto: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Cu toate acestea, în ziua stabilită de 25 noiembrie, generalul Văitoianu, Guvernatorul (Comisarul) General al Basarabiei, trimitea Președintelui Sfatului Țării următoarea scrisoare: „Am onoarea de a vă face cunoscut că astăzi, 25 noiembrie 1918, urmând a se deschide conform Înaltului Decret Regal (ÎDR) nr. 1340 Sfatul Țării, vă rog să binevoiți a lua măsuri ca toți domnii deputați să fie prezenți astăzi la ora 14 p.m. pentru a se putea citi de subsemnatul ÎDR respectiv”.

În legătură cu această scrisoare-ordin, dar în general cu procedura de convocare a Sfatului Țării, există două polemici printre istorici. În cartea sa recentă despre Sfatul Țării, istoricul Ion Țurcanu consideră că acest ordin pe care guvernatorul militar al Basarabiei îl dădea Președintelui Sfatului Țării este „cât se poate de relevant pentru caracterul regimului politic al ținutului și pentru autoritatea reală a Parlamentului basarabean”, insinuând lipsa acestuia de autoritate.

Gheorghe Cojocaru susține că procedura de convocare a ultimei ședințe a Sfatului Țării pornea de la „interesele naționale majore și ghidată de tradiția constituțională a statului, Guvernul, în urma unirii Bucovinei și Transilvaniei și înfăptuirii unității teritoriale a statului român, a considerat depășit statutul de autonomie provizorie a Basarabiei și a cerut revizuirea Declarației Sfatului Țării din 27 martie/9 aprilie 1918”.

Pe de altă parte, anumite scrieri ruse și sovietice, manifest părtinitoare și tendențioase, au citat documente controversate, cu scopul de a demonstra că lichidarea Sfatului Țării s-ar fi produs la inițiativa generalului Văitoianu (Spre exemplu lucrarea Bessarabia na perekrestke – Basarabia la răscruce). De fapt, se vede că au existat două scrisori-telegrame anterioare celei lui Văitoianu, una la 17 noiembrie, alta la 23 noiembrie, semnate de Inculeț și Ciugureanu, care anunțau convocarea Sfatului Țării în ultima ședință, iar Văitoianu a fost prezent la ședință prin funcția care o avea și a executat ordinul pe care l-a primit de la regele Ferdinand I și guvernul român.

Opinia dvs.

Arată comentarii

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG