Linkuri accesibilitate

E logic să ne întrebăm: dacă aceste norme și principii le avem deja asumate în Constituție, de ce nu se respectă?

Într-un an în care reformele au trenat, corupția a înflorit și democrația a bătut în retragere, puterea de la Chișinău – principalul vinovat de această degringoladă – ține să ne spună că ne aflăm în plin trend proeuropean. Și ca să ne tragem și noi o „poză” mai occidentală vrea să introducă obiectivul integrării europene în Constituție. E imaginea imposturii, a fudulului ridicol. Prima asociere care-mi vine în minte este cea a unui student basarabean corigent. Nu știe nimic, nu se pricepe la nimic, a chiulit de la cursuri, dar are diplomă… de jurist (poate de-aici ne vin problemele cu justiția în Republica Moldova!). Avântul proeuropean al majorității parlamentare, bine coordonată și inspirat mobilizată, este susținut de avizul pozitiv al Curții Constituționale, care recomandă această modificare în Legea Supremă, mai ales că obiectivul, spiritul european, ni se spune, e conținut în normele și principiile de bază ale Constituției moldovene, cum ar fi: separația puterilor în stat, statul de drept, pluralismul politic, libertatea de exprimare, independența justiției ș.a.m.d.

E logic să ne întrebăm: dacă aceste norme și principii le avem deja asumate în Constituție, de ce nu se respectă, de ce nu sunt ele realități tangibile în Moldova? Dacă un articol din Constituție ne face automat europeni, de ce n-am beneficia de buna dispoziție a magistraților de la Înalta Curte pentru a rezolva – prin completarea Constituției – și alte probleme stringente? Să se stipuleze, de pildă: „Moldova nu poate fi un stat capturat de oligarhi; Moldova nu poate fi cea mai săracă țară din Europa; Moldova nu poate fi o țară coruptă; Moldova nu poate avea pe teritoriul său trupe de ocupație rusești care refuză să se retragă; în Moldova educația e o prioritate națională sau în Moldova medicina are un buget suficient de mare pentru a salva oamenii, nu pentru a-i abandona din lipsă de fonduri, utilaje și medicamente; Moldova nu poate avea un președinte antinațional, aflat în serviciul unui stat străin (Rusia)”. Și alte asemenea obiective a căror realizare nu se prea vede la orizont.

Nu obții nimic printr-un nou articol în Constituție, oricât de nobile ți-ar fi aspirațiile, dacă nu pui și osul la bătaie. Desigur, e tentant să spunem filozofic sau poetic: „cuvintele instituie realitatea, ca să existe lucrurile trebuie numite, lucrurile trebuie să poarte un nume” – le numești și totul se schimbă, ca într-un act de magie în preajma Crăciunului, nu-i așa? Ne va aduce Moșul Europa în desagă!... Cuvintele, dacă nu sunt confirmate prin fapte, se compromit, se golesc de sens și de conținut. În general e foarte riscant să umbli prea des la Constituție, s-o croiești după cum îți convine. Pentru că o altă majoritate parlamentară, nu atât de eficient coordonată, dar stimulată de un centru din exterior, poate rescrie „Legea sacră” a moldovenilor, astfel încât nu integrarea europeană, ci opțiunea… siberiană să devină idealul lor de viață. În Moldova, se știe, orice scrutin nou poate schimba paradigma, poate inversa orientarea geopolitică a țării.

Deocamdată „trendul european” al actualei puteri este sabotat de președintele ales cu cântec, Igor Dodon, care a declarat că nu va promulga această modificare a Constituției. E o stilistică pe care Dodon o execută ca un mecanism căruia i se răsucește periodic cheița. Socialistul mizează pe o nouă suspendare de câteva minute, pentru a arăta că s-a opus eroic unei prevederi care subminează relația cu „partenerul nostru strategic” – Rusia.

Numai că Dodon, care se opune la fel de vehement și legii cu privire la combaterea propagandei rusești (el nu simte această propagandă, pentru că este el însuși un produs al propagandei) are de înfruntat datele unui sondaj IMAS, realizat în intervalul 24 noiembrie - 7 decembrie 2017. Potrivit acestuia, 60% din respondenți ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană și doar 44% ar alege Uniunea eurasiatică. E o răsturnare a tuturor pronosticurilor din ultimul an cel puțin, care dădeau opțiunea pro-Est drept fatală și univocă pe fundalul dezamăgirii cetățenilor față de guvernarea cleptocrată, autointitulată proeuropeană, de la Chișinău.

Creșterea adepților integrării europene e însoțită de sporirea rating-ului Partidului Democrat de guvernământ, cel care a și comandat sondajul. Partidul lui Vlad Plahotniuc cumulează 12,4% – scor pe care nu l-a mai avut de dinaintea ultimelor alegeri parlamentare, din noiembrie 2014. Scăderea simpatiilor pentru Rusia se reflectă în erodarea imaginii Partidului Socialiștilor care a scăzut în intenția de vot până la 24,7%. Au crescut ușor partidele proeuropene și antioligarhice, PAS (16,3%) și PPDA (6,4%).

Adepții Unirii cu România ating un scor-record într-un sondaj (32%), dar în mod paradoxal agentul cel mai fervent din ultimul timp al acestei idei, Partidul Unității Naționale, avându-l ca „locomotivă” pe Traian Băsescu, fostul președinte al României, obține un punctaj foarte mic (1,6%) care îl ține, deocamdată, departe de pragul electoral. Cu un scor descurajant (2,0%) se aleg și liberalii lui Mihai Ghimpu. Celelalte partide unioniste, care cheamă mereu la crearea de blocuri electorale cu o „împărțire echitabilă și democratică” a locurilor pe listă, nici nu apar în studiul IMAS. E un paradox care îi îndeamnă la reflecție mai ales pe acei unioniști care au făcut din Maia Sandu o țintă predilectă a atacurilor lor. Iată că electoratul de dreapta o preferă pe unionista realistă Maia Sandu, cea care nu uită că prioritatea Moldovei este scoaterea statului din captivitate – o mlaștină în care eșuează toate idealurile noastre –, politicienilor care clamează Unirea „pe scurtătură”. Se pare că moldovenii cu viziuni pro-Vest sunt mai înțelepți decât ar crede unii politicieni.

Ca de fiecare dată, sondajele sunt întâmpinate cu mefiență de cei care înregistrează scoruri mici sau de cei care nu se regăsesc deloc în ele. Un subiect discutabil este neîncrederea respondenților IMAS în societatea civilă – o idiosincrazie exact pe placul guvernanților, ofticați de stilul „prea băgăreț” al ONG-urilor civice! Sondajul este finanțat de Partidul Democrat – maestrul simulacrelor din politica moldoveană – și asta îl face vulnerabil ab initio, pentru că nu știi ce e corect și ce e trucat în această măsurătoare. Pe de altă parte, să remarcăm că sondajele din Moldova, chiar și cele „șchioape”, n-au contrazis flagrant aproape niciodată scorurile de la alegeri. Rămâne de văzut dacă revirimentul PD-ului reflectă dispozițiile reale ale electoratului sau dacă partidul lui Plahotniuc (și oligarhul în persoană) sunt „ajutați” să urce în cifre pentru a influența opțiunile de vot, pregătind de pe acum rezultatele viitoarelor alegeri.

Contrar disputelor pe care le avem în societate și a „baloanelor de săpun” pe care le lansează Partidul Democrat, constatăm totuși o solidaritate în ceea ce privește opțiunea europeană și o coeziune în jurul valorilor naționale provocată de tristul eveniment al morții Regelui Mihai. Faptul că în Parlamentul de la Chișinău s-a ținut un minut de reculegere în memoria celui care face parte din istoria noastră comună, o istorie pe care, iată, o recunoaștem și la nivel oficial (au refuzat să se ridice în picioare doar bolșevicii lui Voronin, care nu-și dezmint românofobia anacronică), faptul că o numeroasă delegație parlamentară va participa la funeraliile celui care a fost și Regele moldovenilor de dincoace de Prut, transmite un mesaj național și proeuropean mult mai puternic decât orice articol lustruit din Constituție.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG