Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămânal.

Moldova nu duce lipsă de stridențe în discursul politic. Igor Dodon, de pildă, este programat să ne surprindă la tot pasul cu enormitățile sale pro-rusești. Cea mai stridentă declarație politică de sens opus, pe care am auzit-o în ultimul timp, aparține lui Andrian Candu, care ne-a anunțat cu zâmbetul său protocolar și nelipsita-i bună dispoziție că Republica Moldova ar putea depune în 2018 cererea de aderare la Uniunea Europeană.

Din două una: sau președintele Parlamentului de la Chișinău este invadat de un optimism incurabil, pe care vrea să-l transmită și societății, ori ar trebui să înregistrăm o nouă (a câta?) intrare în decorul demagogiei, cu care este hrănit sistematic electoratul moldovean. Pe fundalul crizei în care se afundă Moldova – sărăcia galopantă a celor mulți, exodul accentuat al celor care încă mai pot să o ia de la capăt în altă parte – a vorbi despre o cerere de aderare la UE înseamnă cinism și batjocură la adresa cetățenilor. „Epifania” lui Andrian Candu a și primit replica de bun-simț a lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politica de vecinătate și negocierile de extindere, care a spus: „Concentrați-vă pe reforme, lăsați retorica!”

Și într-adevăr, faptele guvernării nu justifică deloc optimismul lui Andrian Candu, ba chiar îi servesc o lungă listă de contraargumente. Cruciada aliaților PD-PSRM pentru schimbarea sistemului electoral continuă, în pofida tuturor recomandărilor și avertismentelor occidentale și-n disprețul opiniei publice interne. Justiția are un comportament schizoid, imposibil de încadrat în termeni raționali. Vezi simulacrul procesului lui Ilan Shor, actorul principal în devalizarea băncilor moldovene. Eliberat din detenție imediat după ce i-a fost pronunțată sentința de încarcerare pentru șapte ani și șanse luni, „vedeta” KROLL și-a continuat circul cu flori și îmbrățișări la primăria Orheiului. Ca și telenovela în care a fost distribuit judecătorul Oleg Melnicuc – un judecător acuzat de „îmbogățire ilicită”, repede scos din izolatorul CNA și lăsat să-și facă activitatea lucrativă mai departe. La celălalt capăt, consemnăm hăituirea judecătoarei Domnica Manole, pedepsită pentru că a susținut prin deciziile sale solicitarea Platformei DA de a colecta semnături în favoarea unui referendum republican.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Dacă mai luăm în considerare și colaborarea tot mai fructuoasă dintre PD și PSRM, dintre Plahotniuc și Dodon, în mai multe chestiuni de guvernare și de strategie legate de viitorul Moldovei, cred că mai îndreptățit ar fi să ne așteptăm din partea spicherului Candu – un om care cunoaște culisele politicii de la Chișinău – să ne anunțe că viitoarea guvernare „mixtă” PD-PSRM (cum speră ei) va depune cerere de aderare la Uniunea Eurasiatică. Așa, ca să fie absolut coerenți. Recentele propuneri ale Ministerului Justiției privind interzicerea finanțării externe a ONG-urilor implicate în activitatea politică, indiferent că e vorba de elaborarea și promovarea politicilor publice în domeniul legislativ sau de angajarea în procesul electoral prin acțiuni de monitorizare și informare a cetățenilor, de promovare a valorilor și practicilor europene, aceste propuneri imită până la plagiere persecuțiile regimului Putin împotriva Opoziției și a ONG-urilor din Rusia, acuzate că ar fi „agenții” Occidentului. Ce mai afinități! Curat cerere de aderare la UE, nu-i așa, domnule Candu?

La rândul său, Dodon, pe lângă faptul că a mărturisit-o franc că „nu poate fi președintele tuturor cetățenilor”, motiv pentru care ar vrea să interzică mișcarea unionistă și alte emanații ale „imperialismului românesc”, a făcut noi declarații la Minsk, în fieful autocratului Lukașenko. Dodon a spus clar că și-ar dori modelul bielorus în Republica Moldova: o verticală dură a puterii, care să facă ordine în economie și în viața publică.

Cu piesele astea pe tablă, întrebarea firească este: cât timp vor parazita PD și PSRM pe spezele europenilor, comportându-se contrar normelor europene? Cât va mai ține șantajul lor bine regizat, în care unul se dă mare european și pro-american – după cum vrea să sugereze noua vizită a lui Plahotniuc în America unde, ce-i drept, încă nu a obținut grația unor alte poze cu înalți funcționari din administrația de la Washington –, iar celălalt, Dodon, vituperează împotriva Occidentului, cel care continuă să dea bani pentru ca Republica Moldova să nu se prăbușească?...

Imaginându-ne că finanțarea s-ar opri, va găsi tandemul PD-PSRM bani din alte surse, eventual de la Moscova, al cărei stil de conducere îl implementează cu atâta sârg? La multele sale probleme și sancțiuni occidentale, și înaintea celui de al patrulea sau al cincilea mandat de președinte (cine i le mai numără?) Putin nu are bani pentru cooperativa politică pro-rusă de la Chișinău. Vocația Rusiei e să-ți ia, nu să-ți dea.

Integrare europeană cu metode putiniste. Un oximoron, o paradoxală alăturare de realități divergente? Ba bine că nu! E în spiritul locului. Moldova are o lungă tradiție a eschivei, minciunii, discursului duplicitar. Dacă s-ar găsi cineva, un procuror care să-și ia în serios datoria, și ar emite un mandat de arestare pe numele unor personaje sus-puse de la Chișinău, faimoase pentru scamatoriile lor, sau un mandat de arestare la adresa fostului lider separatist Șevciuk, iar un judecător, la fel de „nebun”, ar admite aceste dosare în instanță (pentru că oricât de obișnuiți am fi cu anormalitatea, reanimarea statului de drept trebuie să înceapă de undeva, nu-i așa?), întregul sistem s-ar cutremura din temelii și poate ar prinde la curaj și alții. Misiunea e foarte grea. Lipsită de o tradiție instituțională proprie – cea națională, românească, a fost brutal amputată! –, structura puterii în Republica Moldova s-a altoit pe trunchiul sovietic, dezvoltându-se după 1991, într-o rețea omnipotentă de caste și clanuri în care autoritatea nu o dau legile, ci influența șefilor mai mult sau mai puțin formali, tot ei și gestionarii resurselor financiare. Pentru a destructura acest păienjeniș de cutume și relații oculte, care încurajează docilitatea și nu valoarea profesională a angajaților, va fi nevoie de o mare voință politică. Și oricum nu este un obiectiv pentru o singură legislatură…

Deocamdată, Opoziția proeuropeană și toate forțele politice și segmentele societății civile, care resimt deopotrivă nedreptățile istoriei și ingratitudinea prezentului, ar trebui să găsească modalități pentru a nu admite lunecarea Republicii Moldova spre un regim totalitar. Asta se poate face printr-un mesaj de unitate și avansarea unui program de guvernare care să ofere electoratului o alternativă reală la „basmele cu balauri și zâne” ale binomului geopolitic PD-PSRM.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG