Linkuri accesibilitate

Delir radioactiv la Moscova, „mere otrăvite” la Chișinău


Vitalie Ciobanu

Alegerile prezidențiale din 18 martie din Rusia modelează un climat specific și în Moldova.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:53 0:00
Link direct


Discursul militarist al lui Putin, aflat în plină campanie electorală pentru al n-lea mandat prezidențial, a șocat o lume întreagă și, judecând după furtuna de reacții pe care a stârnit-o, se pare că s-a intrat într-o nouă cursă a înarmărilor. Izolat, încolțit de sancțiuni occidentale, liderul de la Kremlin și-a scos din mânecă ultimul argument: șantajul nuclear. „Nimeni nu ne-a ascultat, acum ne vor asculta”, a amenințat Putin. Mesajul său războinic e foarte transparent, chiar dacă mulți au privit cu neîncredere filmulețele video care voiau să sugereze forța distrugătoare a rachetelor rusești.

Ceea ce aș vrea să remarc în legătură cu această nouă demonstrație de forță a președintelui rus, făcută în spiritul Războiului Rece, este atitudinea „intelectualilor lui Putin”, pentru că există această categorie de colaboraționiști la Moscova. După ce au aplaudat frenetic filmulețele video cu ogivele rusești care atacă Statele Unite, aceștia (actori, cântăreți, artiști de estradă) au fost prezenți și la mitingul electoral organizat pe stadionul „Lujniki” din Moscova. Am reținut în mod special prestația incalificabilă a regizorului Nikita Mihalkov, cândva un bun creator de filme, care a devenit de ani buni unul dintre „menestrelii” lui Putin, manifestând un imperialism și antioccidentalism odios.

Mihalkov și-a chemat concetățenii din tribunele stadionului să se încoloneze „ca niște adevărați tovarăși care privesc într-o singură direcție” în spatele lui Putin – „unicul comandat suprem al forțelor nucleare pe care îl poate avea țara noastră”. Mihalkov, fiul unui poet, Serghei Mihalkov, cel care a compus, cu egală inspirație, versurile celor trei imnuri ale Rusiei în perioada postbelică – stalinist, sovietic și putinist –, nu are tresăriri umaniste și nici măcar nu realizează că pulberea radioactivă pe care o poate provoca răzbunarea „idolului” său, Putin, pe Lumea Liberă va îngropa deopotrivă și filmele, și conturile bancare și proprietățile sale din Rusia și din străinătate. Ei, dar ce nu faci ca să-ți asiguri niște privilegii, ca să-ți susții o tradiție de familie, copios remunerată, a servilismului politic?...

Am început comentariul meu cu acest pasaj rusesc, pentru că alegerile prezidențiale din 18 martie din Rusia modelează un climat specific și în Moldova, unde vom avea alegeri parlamentare și, mai nou, alegeri anticipate în două orașe importante, Chișinău și Bălți. Alegerile din capitală au plasat deocamdată în plan secund scrutinul parlamentar, însă deznodământul electoral de la Chișinău va influența în mod cert și rezultatele din toamnă pentru Legislativ.

Pe frontul alegerilor de la Chișinău au apărut noutăți. Prima este că avem un candidat anunțat în persoana lui Andrei Năstase. O candidatură previzibilă. Mulți consideră că între PPDA și PAS ar trebui să se facă o rocadă, după episodul de la prezidențiale, din 2016, și că energicul și justițiarul lider al Platformei DA e momentul să-și încerce puterile la Chișinău, unde va avea de curățat adevărate „grajduri ale lui Augias”. Primăria capitalei este o instituție cu structuri ineficiente, învechite, dar mai ales foarte corupte.

Un primar reformist, dedicat interesului public, va avea foarte mult de lucru. În același timp, victoria de la alegerile locale din Chișinău îi oferă – lui și taberei sale – un atu important la parlamentare. Așadar, ce ar trebui să voteze locuitorii capitalei: un om politic care va folosi primăria pe post de trambulină pentru bătălia din toamnă, la nivel național, sau un gospodar care să facă diferența în raport cu felul prăpăstios în care a fost gestionat până acum orașul?... Răspunsul este: și-și. Într-un an cu un dublu scrutin, cu o dublă miză, această interferență semantică nu poate fi evitată.

O altă noutate ne-a furnizat-o actuala guvernare. Partidul Democrat, cel care domină Guvernul și Paramentul, nu va avea un candidat propriu la alegerile din Chișinău. Anunțul făcut de liderul partidului Vlad Plahotniuc nu a fost o mare surpriză, întrucât se știe că PD are puțini simpatizanți în Chișinău și evaluările sale îi vor fi arătat că va înregistra un eșec răsunător la scrutinul din capitală. Președintele PD a spus că este interesat ca la Chișinău să câștige un candidat proeuropean. Chiar mai mult: „Suntem gata să-i susținem pe cei mai aprigi critici ai noștri, dacă va fi desemnat candidatul partidelor proeuropene, dacă va reuși să învingă socialiștii și are integritatea necesară pentru a administra capitala.”

Partidele proeuropene și antioligarhice, PAS și PPDA, dar și liberalii trecuți în opoziție, au reacționat prompt, calificând oferta lui Plahotniuc drept un alt „măr otrăvit”, după precedentul de la prezidențiale, atunci când PD nu a jucat cinstit: declarase formal că o sprijină pe Maia Sandu, dar a denigrat-o la posturile TV din subordine și a lucrat în provincie pentru socialistul Dodon. O coaliție largă, pro-europeană, cu participarea PD, în alegerile din Chișinău, afirmă adversarii lui Vlad Plahotniuc, este exclusă.

Neîncrederea Opoziției se bazează pe realități. Nu te aliezi cu o formațiune, cu un lider, care a confiscat întreaga putere în stat și a dus țara la dezastru. De fapt, șeful PD a și strecurat o săgeată veninoasă la adresa virtualilor săi parteneri, spunând că așteaptă o reacție constructivă din partea lor și nu „aroganță și declarații isterice”, ca la prezidențiale, că nu vrea să audă, mereu, despre „mere otrăvite, capcane și binoame”.

Dar la ce ar trebui să se aștepte Vlad Plahotniuc? PD nu vine cu niciun gest concret de bunăvoință față de partidele proeuropene, unul care să permită „un dialog în interes național”, și am vorbit în comentariul nostru de săptămâna trecută că o asemenea dovadă imediat cuantificabilă ar putea fi anularea legii votului mixt sau măcar introducerea turului doi la circumscripțiile uninominale, pentru a crea o bază de solidarizare reală a tuturor forțelor proeuropene împotriva partidei pro-ruse. Nimic din toate acestea. Or, nu poți batjocori și anihila Opoziția proeuropeană la alegerile parlamentare, acolo unde faci, în mod clar, o coaliție vulgară cu socialiștii, și totodată să-i ceri aceleiași Opoziții colaborare la alegerile locale din Chișinău, unde te înfățișezi, deodată, ca vajnic apărător al Chișinăului în fața „tancurilor” lui Dodon. Din nou: unde-i logica?

La gradul de credibilitate al actualei guvernări, mai ales în Chișinău, nu vedem în ce mod această „supă reîncălzită”, care este parteneriatul împotriva socialiștilor propus Opoziției la alegerile din capitală și considerat de unii observatori drept o mișcare tactică de mare finețe a Partidului Democrat, poate dăuna forțelor pro-europene care-l refuză.

PD-ul va cita, cu aplomb, lipsa de cooperare a partidelor proeuropene doar dacă acestea ar pierde capitala (firește, cu largul concurs al „binomului”). Testul pe care trebuie să-l treacă Opoziția nu e doar atitudinea față de actuala putere, ci și cum să-și armonizeze propriile opțiuni în bătălia pentru primăria Chișinău. Andrei Năstase și-a înaintat primul candidatura, punând PAS-ul Maiei Sandu în fața faptului împlinit, cum se zice, forțându-i cumva mâna, dar asta înseamnă că și-a asumat un angajament pe care nu are voie să-l rateze.

Nu știm ce decizie se va lua la Partidul Acțiune și Solidaritate. În politică se pare că nu există soluții ideale, ci doar soluții impuse de o anumită conjunctură, de factori care simplifică sau, dimpotrivă, complică ecuația. Va fi nevoie de multă înțelepciune, curaj și flexibilitate, pentru ca relația dintre acești parteneri întru democrație și luptă antioligarhică să funcționeze. Urmează alegerile parlamentare.

XS
SM
MD
LG