La întâlnirea lor săptămânală în studioul Europei Libere, Vasile Botnaru, și invitatul său, istoricul Gheorghe Cojocaru, au discutat despre falsurile istorice și „amnezia” unor partide politice ce-și revendică trecutul sovietic.
Gheorghe Cojocaru: „Până prin anii ’60 ai secolului trecut, în mediile științifice de la Chișinău se discuta cu toată seriozitatea academică o chestiune de mare interes pentru autoritățile de atunci: când anume a învins „puterea sovietică” în Basarabia? Că a învins, nu era vreun dubiu pe atunci, singura necunoscută fiind când anume s-ar fi întâmplat acest epocal eveniment. Unii pretindeau că aceasta a avut loc la sfârșitul anului 1917, alții optau pentru începutul anului 1918. Timpul trecea, iar istoricii tot continuau să discute în contradictoriu, până când, în anul în care se împlinea o jumătate de secol de la lovitura bolșevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, autoritățile de partid n-au mai răbdat și au fixat cu de la sine putere data de 1 ianuarie 1918 ca dată certă a instaurării „puterii sovietice” în ținutul dintre Prut și Nistru.”
Europa Liberă: Prin urmare, dacă „puterea sovietică” s-ar fi menținut, în anul curent s-ar fi sărbătorit cu mare fast o sută de ani de la această dată „istorică”?
Gheorghe Cojocaru: „Cu siguranță, anul 2018 ar fi fost anul „centenarului instaurării puterii sovietice în Basarabia” și ar fi fost marcat la scară națională cu toată amploarea. Este, de altfel, de observat că această dată „istorică” a trecut pe neobservate, nici chiar partidele comuniștilor și socialiștilor, care cultivă memoria trecutului sovietic, nici acestea nu și-au amintit de „centenarul slăvit”, cum s-ar fi spus altădată sub vechiul regim, ratând ocazia de a ieși la rampă. În concepția istoriografiei sovietice, fixarea precisă a momentului instalării puterii sovietice la Chișinău era un jalon definitoriu pentru fundamentarea pretențiilor Sovietelor asupra Basarabiei, care ar fi fost smulsă, conform acestor interpretări, de la sânul patriei sovietice.”
Este oarecum înțeleasă această atitudine a unor partide cu pretenții „stataliste” neaoșe, care riscă să apară într-o lumină dezagreabilă, dacă ar pleda pentru reabilitarea unor falsuri istorice
Europa Liberă: Am o întrebare răutăcioasă: de ce partidele comuniștilor și socialiștilor, moștenitorii de drept, dar nu și ai banilor partidului, nu și-au amintit, totuși, de semnificația acestei date, cum se explică această amnezie istorică sau sunt la mijloc alte motive?
Gheorghe Cojocaru: „La mijloc poate fi și una, și alta, se pot da și alte explicații, mai ales că subiectul „puterii sovietice” nu mai este de actualitate nici în fostul spațiu al Sovietelor. Această lipsă de interes confirmă că născocirea de acum 50 de ani din laboratoarele fostului Partid Comunist despre „victoria puterii sovietice” în Basarabia s-a răsuflat complet. De altfel, anume sovietele, controlate de militari poposiți de pe aiurea în diverse localități ale Basarabiei, pe măsura căderii lor sub influența regimului bolșevic, au încercat să dea lovitura de grație Republicii Democratice Moldovenești. Și, din acest punct de vedere, este oarecum înțeleasă această atitudine a unor partide cu pretenții „stataliste” neaoșe, care riscă să apară într-o lumină dezagreabilă, dacă ar pleda pentru reabilitarea unor falsuri istorice.”
Europa Liberă: Ar fi logică și o altă întrebare: într-un an electoral, acest subiect nu este cumva aducător de puncte, de beneficii politice?
Gheorghe Cojocaru: „Probabil, strategii campaniilor electorale au identificat alte subiecte mult mai profitabile, din punct de vedere electoral, precum cele legate de identitate, limbă și istorie, care, speculate cu abilitate, nu o dată au adus voturi importante unor partide politice. Este de remarcat, între altele, că aceste teme formează capul de listă a principalului partid de opoziție, cel al socialiștilor, printre prioritățile căruia, curios lucru, pare că nu se mai regăsește... obiectivul aderării Republicii Moldova la spațiul euroasiatic.”
