Linkuri accesibilitate

Gheorghe Cojocaru: „În vara anului 1917, la Chișinău, luptele principale se dădeau pe frontul politic”


Clădirea Sfatului Țării de la Chișinău, unde în 27 martie 1918 a fost votată reunirea Basarabiei cu România

Un punct de vedere săptămânal la Europa Liberă, în dialog cu istoricul și publicistul Gheorghe Cojocaru.

Gheorghe Cojocaru: „În plin Război Mondial, vara anului 1917 a avut o importanță aparte pentru evoluțiile de pe ambele maluri ale Prutului care la acea vreme continua să despartă Basarabia de restul României, cu capitala în refugiu la Iași. Dacă la sfârșitul lunii iulie trupele române, refăcute cu asistență tehnică și instructori francezi, începeau istorica bătălie pentru Mărăști, după care în august se vor da marile lupte defensive de la Mărășești și Oituz, la Chișinău, aflat în spatele Frontului Român, luptele principale se dădeau pe frontul politic.”

Europa Liberă: Rămâneau luni numărate până la intrarea în scenă a Sfatului Țării. Cine erau protagoniștii acelor lupte politice de la Chișinău de acum o sută de ani și ce urmăreau ei?

Gheorghe Cojocaru: „Prăbușirea autocrației în urma revoluției ruse din februarie 1917 crease premisele pentru o mișcare națională între Prut și Nistru, însă încercările unor forțe politice locale de autodeterminare politică erau încă departe de a se încununa de succes. Slăbiciunile interne ale mișcării de emancipare din Basarabia ca și opoziția unor forțe adverse revendicărilor naționale ale populației române majoritare erau principalii factori care obstaculau realizarea unui program național. Or, revendicările cu caracter național, precum studierea limbii române în școală, oficierea serviciului divin, reforma agrară și autoguvernarea locală nu puteau fi asumate în lipsa unei instituții de autoguvernare a Basarabiei. Ideea unei Diete provinciale începuse să ia conturul unor proiecte concrete, însă calea spre materializarea acestora s-a dovedit a fi mai lungă decât se sperase.”

Europa Liberă: Altfel zis, în aer plutea ideea unei autoguvernări a Basarabiei. În ce consta esența acelor idei sau proiecte care se licitau atunci?

Gheorghe Cojocaru: „La sfârșitul lunii iulie au fost date publicității două proiecte despre înființarea unei instituții supreme a puterii în Basarabia - cel al militarilor moldoveni de la Odesa și cel al Partidului Național Moldovenesc. Dacă militarii propuneau formarea unui Consiliu regional cu 72 de mandate, dintre care 55 la sută să aparțină organizațiilor politice și civice moldovenești și 45 la sută - reprezentanților minorităților etnice, Partidul Național Moldovenesc propunea formare unui Sfat al Țării cu 100 de locuri, dintre care 65 la sută erau alocate populației majoritare și 35 la sută - diverselor etnii minoritare. Deși pe parcursul lunii august a acelui an au avut loc mai multe dezbateri publice pe marginea acestor proiecte, nu s-a reușit mai nimic, în special, din cauza opoziției unor forțe cu orientare spre fosta metropolă, care, sub paravanul frazelor despre necesitatea apărării cuceririlor revoluției, au frânat procesul de autodeterminare națională a Basarabiei.”

Europa Liberă: În cele din urmă, Sfatul Țării al Basarabiei va fi format și-și va începe activitatea în toamna anului 1917. Deci, anul acesta se împlinesc exact o sută de ani de la acele evenimente și eventual ar fi cuminte să nu le lăsăm eclipsate de revoluția bolșevică din octombrie 1917?

Gheorghe Cojocaru: „Da, așa este. Sfatul Țării, instituția legislativă și reprezentativă a Basarabiei libere, a fost format în urma preluării inițiativei respective de către militarii moldoveni, a căror contribuție la procesul de autodeterminare națională a populației dintre Prut și Nistru a fost determinantă și hotărâtoare.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG