Linkuri accesibilitate

Cine este Strada și de ce se întâlnește premierul cu ea?


Liderii organizațiilor neguvernamentale au încercat să facă și altfel de presiuni, decât din stradă.

Reprezentanții societății civile nu au obținut nimic din întâlnirea cu premierul Mihai Tudose. Este vorba despre o discuție cerută săptămâna trecută de peste 40 de organizații neguvernamentale, îngrijorate că modificările operate în legile justiției și în Codul Penal sau de procedură Penală ar putea altera statul de drept.

Mulți protestatari nu s-au regăsit nici în această cerere și nici în discuțiile de azi de la guvern. Rețelele de socializare sunt pline de nemulțumirile celor care socotesc că dialogul e inutil. Organizația Strada precizează chiar într-un comunicat că această întâlnire este un „compromis inacceptabil” între câteva grupări civice și guvernul căruia mii de oameni îi cer demisia de aproape un an: „oricum acest demers vine prea târziu”, remarcă această organizație, amintind că „protestatarii i-au chemat în repetate rânduri în Piața Victoriei pe reprezentanții guvernului”.

Înainte de întâlnire lucrurile s-au precipitat și printre liderii organizațiilor care urmau să ajungă la guvern, fiindcă unii se socoteau mai îndrituiți să participe, decât alții. Multe orgolii au ieșit la iveală în procesul de stabilire a celor care într-adevăr ar fi relevanți pentru protestatarii care și-au petrecut toată iarna trecută în stradă și care continuă să spere că ieșirea în stradă este singura formulă care ar mai putea convinge majoritatea parlamentară să nu adopte modificările excesive la Codurile Penal și de Procedură Penală. Legile justiției au trecut, însă, deja de Parlament și doar Curtea Constituțională le mai poate întoarce cu adevărat din drum.

În cabinetul premierului român, cei șapte reprezentanți ai celor 43 de organizații neguvernamentale care au cerut întrevederea au venit cu trei revendicări: (1) sesizarea „fără întârziere” a Comisiei de la Veneția pentru a vedea în ce măsură noile legi ale justiției mai corespund standardelor statului de drept; (2) amânarea intrării în vigoare a acestor legi până când Comisia de la Veneția le dă undă verde și (3) demiterea „imediată” a ministrului Justiției, Tudorel Toader.

Organizațiile civice nu au primit niciun răspuns clar la aceste solicitări. Premierul ar fi spus că în legătură cu sesizarea Comisiei de la Veneția va avea consultări cu ministrul Justiției, care pe de altă parte este membru plin în acest organism al Consiliului Europei. Comisia de la Veneția a fost creată, după căderea comunismului, pentru a ajuta statele aflate în tranziție să-și creeze instituții democratice și să-și îmbunătățească în acest fel cadrul legal și constituțional pentru întărirea statului de drept. În 1991, Comisia de la Veneția a colaborat cu oficialii români la proiectul primei Constituții democratice.

Pentru ca electoratul social-democraților să nu fie dezamăgit de întrevederea premierului român cu societatea civilă, secretarul general al PSD, Codrin Ștefănescu, a declarat că premierul este „obligat să dialogheze cu toată lumea”, chiar și cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale „haștag rezist” și ai „ONG-urilor finanțate de Soros&comp”.

E o formulă de delimitare pe care PSD o folosește pentru electoratul său dur. În același timp, însă, Mihai Tudose apare ca un politician deschis, un moderat, care ascultă toate părțile și încearcă să găsească un echilibru între ele: calități care l-ar putea ajuta atât în discuțiile pe care le va avea pe tema justiției în afară, cât și în interior pentru a demonstra că social-democrații sunt transparenți și cooperanți chiar cu cei care îi contestă.

De partea cealaltă liderii organizațiilor neguvernamentale au încercat să facă și altfel de presiuni, decât din stradă: să demonstreze că există un soi de unitate, că Strada nu este haotică și că protestatarii au o strategie prin care vor pune presiune pe cei aflați la putere pentru a nu schimba din rădăcini regulile după care se guvernează justiția românească.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG