Linkuri accesibilitate

Cine are nevoie de ONG-uri?


Punct și de la capăt: invitații lui Vasile Botnaru sunt directorul IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu, și președintele „Promo-LEX”, Ion Manole.

O societate care încearcă să amputeze în mod deliberat sectorul asociativ renunță de fapt la unul dintre parametrii de bază ai democrației. Acest adevăr axiomatic ar trebui să tempereze elanul cu care guvernările încearcă, cu periodicitate imprevizibilă, să pună la îndoială expertizele ori chiar utilitatea unor prestigioase ONG-uri. Asmuțarea societății împotriva entităților care refuză să se înregimenteze nu este o invenție moldovenească, lucru știut. Alegând însă modelele, guvernarea, cea de astăzi, ar trebui să-și asume și consecințele care intervin inevitabil ca și Legea gravitației, cea care l-a pocnit pe sir Newton cu mărul în cap. Despre asta vom discuta în emisiunea de astăzi.

Vasile Botnaru
Vasile Botnaru

La ce sunt bune în gospodăria omului organizațiile nonguvernamentale? Ne determină să adresăm această întrebare un recent sondaj care de unde și până unde a hotărât să afle dacă nu cumva au devenit inutile, iritante și cheltuitoare de bani. Întrebarea asta este valabilă cam de prin ’97, dacă nu greșesc, când prima dată un vicepremier se întreba la un congres al organizațiilor nonguvernamentale dacă nu cumva sunt prea multe. Și atunci a apărut primul semnal că autoritățile ar vrea să fie un fel de dispecer, să dea coridor de zbor pentru organizațiile nonguvernamentale, prefăcându-se că nu înțeleg că asta de fapt este total dreptul oamenilor să se asocieze și să decidă ei dacă vor să funcționeze în anumite garnituri sau în altfel de garnituri.

După foarte mulți ani de democrație, iată ne întoarcem în acel punct când autoritățile vor, probabil, să dirijeze iarăși, să direcționeze activitatea organizațiilor nonguvernamentale. Și am invitat în studiourile Europei Libere doi reprezentanți notorii a două importante organizații nonguvernamentale cu background foarte solid – Igor Munteanu, directorul Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale, astfel se descifrează IDIS „Viitorul”; Igor Munteanu, cel care a fost și Ambasador în Statele Unite al Republicii Moldova, și Ion Manole, care reprezintă „Promo-LEX”. Nu trebuie să vorbim foarte mult de cartea sa de vizită, dar totuși o să amintesc că cea mai recentă și importantă activitate a acestei organizații este monitorizarea alegerilor și prezentarea unor rapoarte din care au citit cum stăm cu democrația mulți analiști din exterior.

Europa Liberă: Domnule Munteanu, pe Dvs. să vă întreb: Totuși, de ce se întâmplă că autoritățile, nu doar în Republica Moldova, au cumva ispita să strângă la colț organizațiile nonguvernamentale prin diverse instrumente – prin limitarea finanțării, prin plafonare. (Putin a inventat această manieră de a le obliga să se declare agenți străini ș.a.m.d., trezind o anumită nemulțumire din partea societății.) Chișinăul a inventat să asmute societatea, dacă am înțeles eu corect, mai nou, printr-un sondaj în care se întreabă dacă sunt cumva utile și dacă nu cumva organizațiile nonguvernamentale, așa se sugerează, sunt mai curând dăunătoare decât folositoare?

Igor Munteanu
Igor Munteanu

Igor Munteanu: „Domnul Botnaru, pentru ca să vă pot răspunde exact și lămuritor asupra acestei întrebări, trebuie să aducem niște precizări. Faceți referință la un sondaj recent care, de fapt, pune întrebarea societății civile, în general, nu doar a organizațiilor neguvernamentale. Și aici ar trebui să aducem precizarea că organizațiile neguvernamentale reprezintă doar un segment extrem de îngust din societatea civilă. Aici nu sunt luați în considerare cercetătorii din mediul academic din universități, care se întâlnesc între ei, fac cluster-e de cercetare, grupurile informale, respectiv, neînregistrate, care de asemenea fac parte din societatea civilă și care reprezintă și construiesc o lume extrem de complexă și bogată. Ele reprezintă, de fapt, societatea în toată diversitatea sa. Chiar și partidele politice fac parte din societatea civilă, diferențiindu-se de restul prin faptul că încearcă să concureze pentru captarea, cucerirea puterii politice prin alegeri libere și corecte. Respectiv, atunci când cea mai faimoasă televiziune a unui concern privat pune întrebare: „Poporul nu are încredere în societatea civilă?”, este o întrebare total manipulatoare și lipsită de noimă, de sens, fiindcă nu poate poporul să nu aibă încredere în sine. Societatea civilă reprezintă această populație în larga sa complexitate și diversitate. Respectiv, atunci când pui o asemenea întrebare într-un sondaj și cauți răspuns la această întrebare, este clar că este o mare manipulare pentru a identifica inamici, dușmani interni, care ar putea fi eventual dăunători proiectului tău politic și care ar putea fi blamați pentru insuccesele sau eșecurile care se întâmplă în guvernare. De unde vin aceste organizații neguvernamentale ca think tank-uri, ca charyti, adică, organizații care promovează binele public prin acțiuni de caritate sau prin inițiative bisericești, sau prin inițiative de dezvoltare a comunității. Toate acestea vin din Occident. Nu sunt o construcție a satelor Potiomkin din Rusia, ci sunt elemente exprese ale lumii occidentale.”

Europa Liberă: Dar autoritățile ar fi vrut să rămână doar la atât, ONG-urile să nu se bage în politică, în legislație…

Igor Munteanu: „Probabil că anumite centre decizionale ar dori ca organizațiile neguvernamentale să servească pe rol de mobilă – să dea din buze, dar să fie, practic, încremenite într-un proiect politic care aparține unei singure persoane sau unui grup de persoane care doresc să acapareze acest stat. Organizațiile neguvernamentale și societatea civilă în ansamblu nu-și doresc acest lux, pentru că acest lux ne costă - punerea la pușcărie a disidenților politici, cum se întâmplă în Azerbaidjan sau în Belarus. Asta înseamnă instalarea unei verticale a puterii cu democrație de tip suveran, modelul Putin, alte tipuri de modele – Togo, Congo și alte lucruri de tip african în care oamenii sunt lipsiți de dreptul de a se exprima și sunt lipsiți de dreptul de a-și dezvolta potențialul creativ, politic, cultural ș.a.m.d. Ori, noi nu avem nevoie de asemenea gen de modelare a societății după fanteziile unui personaj sau unui grup de persoane. Noi trebuie să ne luptăm pentru ca acest tip de guvernare să nu se întâmple în Republica Moldova, pentru că asta ar fi antipodul tuturor promisiunilor de a ne apropia de modelul occidental și modelul Uniunii Europene inclusiv. Ați menționat faptul că în cariera mea am avut și o anumită experiență îndelungată, de cinci ani de zile, la Washington, în calitate de reprezentant al Republicii Moldova, de ambasador. Vreau să vă spun că există o circulație intensă între societatea civilă și establishment-ul politic american. Oamenii care au fost filtrați prin societatea civilă, prin organizații de primă mărime acolo, au deținut puteri administrative și politice în puterea prezidențială a Statelor Unite. Și nu s-a pus niciodată problema că sunt niște ONG-iști păcătoși. Din contra, au avut experiență și administrativă, au avut experiență și în contactul cu cercetarea academică, și în cercetarea unor secvențe foarte tehnice. Acesta este modelul care ar trebui să fie aplicat în Republica Moldova, nu timorarea organizațiilor active sau izolarea acestora prin rușinarea lor în funcție de sursele de finanțare, pentru că una din acuzațiile care s-au proferat la anumite posturi private este că, uitați-vă, aceste organizații trăiesc doar din donații externe. În primul rând, nu este adevărat; în al doilea rând, faptul că anumite organizații sunt mai dependente de finanțarea externă vorbește despre debilitatea economiei naționale, pentru că businessul, în primul rând, se teme, în al doilea, nu are bani să finanțeze organizațiile neguvernamentale, care promovează interesul public. Și aceasta este problema decidenților, pentru că ei sunt responsabili că economia e debilitată, deficitară, care nu poate să acopere resursele necesare pentru necesitățile de dezvoltare a societății.”

Europa Liberă: Acum la reproșul acesta că ar trăi doar din donații externe, sigur că răspunsul pe care l-am auzit de la mai mulți reprezentanți ai societății civile, dar și de la ONG-urile de expertiză, în special, că cine reproșează? Un stat care trăiește din donații reproșează experților că ar lua bani din străinătate. Domnul Manole, de ce credeți că autoritățile continuă să creadă că ar putea să pună căpăstru organizațiilor nonguvernamentale?

Ion Manole
Ion Manole

Ion Manole: „Cred că eu aș porni de la experiența noastră, pe care am avut-o în stânga Nistrului. Acum în iulie avem (din 2004) 13 ani de zile, în 15 iulie, când administrația de facto de acolo a înconjurat școlile și a încercat să le închidă în totalitate în această regiune. Din acel moment, am pătruns în acest teritoriu, am văzut problemele care sunt acolo. Foarte rapid am ajuns la o concluzie foarte simplă: Fără societatea civilă locală nu vom putea nici promova și cu atât mai mult, apăra drepturile omului în acest teritoriu. Și atunci, foarte rapid am pornit în cadrul Asociației „Promo-LEX” anumite activități, chiar un program, aș spune, prin care ne-am dorit să încurajăm și să susținem dezvoltarea organizațiilor neguvernamentale în această regiune. La început am avut foarte multe activități, evenimente. Primele forumuri noi le-am organizat pentru organizațiile de acolo și organizațiile donatoare prezente la Chișinău, după care am încercat să identificăm grupurile care existau acolo în teritoriu pentru a le oferi posibilitatea să înțeleagă mai bine ce înseamnă, totuși, acest element care se numește organizație neguvernamentală – cu ce se ocupă, cum poate contribui, cum poate ajuta să se dezvolte comunitatea lor la nivel local. Am avut succese foarte bune, însă aici a intervenit factorul, să zicem așa, care controlează regiunea transnistreană. Ei au înțeles mai bine ca unii diplomați de la Chișinău că o societate cu organizații neguvernamentale independente și profesioniste va deveni un pericol.”

Europa Liberă: Adică și-au dat seama foarte repede că sunteți un ochi de veghe care vede prea multe?

Ion Manole: „Unu - că vede prea multe; doi – că încearcă să deschidă ochii și altora. Și atunci, foarte rapid au început să pună presiune pe organizațiile sau pe oamenii care veneau la activitățile noastre. Și au început să-i amenințe. Deci, astfel au blocat circulația oamenilor din stânga Nistrului spre Chișinău și lumea liberă și astfel, de fapt, ei și-au asigurat această liniște, de care are nevoie orice regim nedemocratic. Este regretabil că acest lucru s-a acceptat și inclusiv donatorii, inclusiv diplomații au acceptat această, să zicem, presiune și condiții care au venit din partea Tiraspolului și astfel în Tiraspol, în stânga Nistrului, nu avem organizații neguvernamentale.”

Europa Liberă: Ne-ați povestit amănunțit despre istoria asta ca să sugerați că acum procedează la fel și autoritățile de la Chișinău?

Ion Manole: „Exact. Ceea ce a urmat, a urmat Rusia cu legea privind agenții străini, au urmat exemple negative în alte țări din fostul imperiu sovietic sau în spațiul ex-sovietic, iar acum, probabil, și vedem că această practică, dacă o putem numi negativă, se extinde și în Europa. Vedem ce se întâmplă în Ungaria. Se încearcă a pune căpăstru oamenilor liberi.”

Igor Munteanu: „Are loc o anumită extindere a ordinii iliberale. Și această ordine iliberală a fost pentru prima dată acum câțiva ani de zile la o universitate, Tușnad, din România, formulată de Orban, președintele Ungariei. Și această ordine iliberală se extinde pentru că este extrem de tentantă pentru regimurile politice care își doresc rezolvări simple la probleme complexe. Pentru că care este diferența dintre autorități și sectorul neguvernamental? Nu doar prin faptul că cineva controlează Bugetul public de stat și ceilalți sunt în afara acestui buget public de cele mai multe ori, ci prin faptul că unii sunt purtătorii agendei instituționale și ceilalți sunt purtătorii agendei sistemice. Agenda instituțională este cea asumată de către autorități; este cea încadrată în programele de guvernare, subprogramele electorale, dar care sunt legate de ministere, de stat, în general. Iar restul societății are și alte probleme în afară de cele care țin de guvernare. Și aceasta este agenda sistemică, sunt vocile neauzite de către guvernare. Și atunci, mediul asociativ, cred că este o formulă mai bună de a descrie ce reprezintă societatea civilă organizată, acest mediu asociativ se asociază pentru ca să apere ori să formuleze soluții posibile la frământările acestei populații. Partidele sigur că au ambiția de a spune: Noi suntem cei mai reprezentativi pentru popor, noi suntem cei mai legitimi, pentru că am câștigat puterea politică, dar uitați-vă la sondajele de opinie – sunt 50% din populație care nu se simt reprezentați de către partidele politice. Respectiv, avem jumătate din societate, ale cărei probleme nu se întrezăresc pe agenda politică a unor actori care se află în Parlament sau în Guvern. Respectiv, anume societatea civilă reprezintă acele frământări, acele probleme neauzite, vocile neauzite ale săracilor, vocile neauzite ale unor grupuri discriminate sau ale unor populații care sunt sub represalii, cum este populația din stânga Nistrului. Anume aceste organizații sunt cele mai îndreptățite să găsească formula de a exprima ce putem face pentru ca să ameliorăm situația săracilor sau a populației din Transnistria. Ori, inclusiv pentru probleme…”

Europa Liberă: Dar punem semn de egalitate între numărul sau bogăția/paleta ONG-urilor sau asociațiilor cetățenești și gradul democrației? Putem spune că acesta e un criteriu?

Igor Munteanu: „Este un criteriu de bază, fundamental, pentru că dreptul la asociere este alături de dreptul la expresie. Te exprimi și te asociezi, dacă vezi o acțiune publică, dacă ai încredere în cei de alături de tine. Și nu este simplu să menții o organizație neguvernamentală într-o situație economică debilitată a Republicii Moldova, în care nu există resurse atunci când ai un scop nobil în minte, nu ai resurse pentru ca să-l obții. Trebuie să tentezi agențiile străine pentru ca să dorească să te ajute pentru ca să dezvolți anumite proiecte în Republica Moldova. Nu este deloc simplă această piață a mijloacelor financiare alocate pentru proiecte în sectorul asociativ. Este destul de restrânsă…”

Europa Liberă: Îmi dați voie să folosim alt cuvânt în loc de „tentezi”? Totuși, să le convingi, totuși, să le determini?

Igor Munteanu: „Da, să le convingi. Pentru ca să-i aduci pe domeniul în care tu consideri că scopurile acestea sunt valoroase pentru societate, trebuie să faci o grămadă de lucruri de încurajare, motivare, persuasiune, convingere. Eu am folosit un termen care sintetic descrie aceste cuvinte. Trebuie să fii credibil, trebuie să existe o echipă consolidată și profesionistă. Nu poți face proiecte complexe cu oricine. În plus, societatea civilă, ca și întreaga societate în Republica Moldova, este puternic marcată de acest exod al populației din Republica Moldova. Eu pierd anual din Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale oameni care pleacă – fie la studii, fie pleacă pentru totdeauna din Republica Moldova. Ca și alte organizații. Pleacă pentru că le-a expirat încrederea că poate fi remediat ceva în această țară. Și asta e o problemă sistemică. Noi vorbim despre domeniul politic în care cineva are tot interesul să închidă gura sectorului asociativ ori să facă copy-paste societății civile active prin crearea unor organizații paralele.”

Europa Liberă: Clone?

Igor Munteanu: „Clone. Să cloneze. Respectiv sunt organizații fake. Ele au apărut peste noapte și sunt mobilizate pe anumite scopuri politice. Își găsesc imediat resursele din partea unor grupuri oligarhice, dar scopul lor nu este de a urmări binele public, ci de a închide gura organizațiilor real active și autentice. Respectiv, avem o mare problemă – în mod silențios urmărim instalarea unei guvernări de tip Putin în Republica Moldova și nu mă voi feri să spun acest lucru. Intenții clar formulate de a avea o mică Rusie în Republica Moldova și asta este foarte periculos – lipsirea procesului politic de legitimitate. Oamenii suprabogați care intră în politică nu mai au nevoie de această legitimitate. Ei își dau seama că nu pot s-o obțină prin mijloace democratice.”

Europa Liberă: Dar totuși fac aceste fațade, fake-uri ca să dea bine?

Igor Munteanu: „Sigur. Pentru ca să creeze aparențele unei democrații funcționale în situația în care de fapt este un surogat. Acest lucru ajută acestor simulacre de democrație de a-și menține puterea pe termen scurt, dar nu face parte dintr-o strategie. Nu există strategie în situația în care anumite grupuri politice încearcă să apeleze la asemenea mijloace. Motivele sunt foarte clare – concentrația puterii, menținerea puterii cu orice preț. Și eu cred că noi suntem într-o situație de maximă alertă, pentru că majoritatea instituțiilor care acum ar trebui să asigure vitalitatea democrației sunt suprimate în acest moment. Presa este monopolizată, asocierea prin acțiunile ministrului Justiției este în mare pericol, economia în mare parte este supusă, oamenii care eram mai inovatori au început să plece din țară. Iar imaginea noastră pe plan extern are de suferit, pentru că îi lipsește orice fel de credibilitate în acest moment, mai ales, după adoptarea sistemului electoral mixt.”

Europa Liberă: Domnul Manole, vreau să fac un pas înapoi. La un moment dat, ca să pară democratic, regimul a fost nevoit să accepte expertiza de la Dvs., de la Igor Munteanu, pentru că partenerii occidentali, în special, căutau rapoarte de alternativă în zona asociativă ca să vadă dacă rapoartele și raportările guvernărilor pot fi credibile. Și atunci, în felul acesta, a cultivat acești poli ai sectorului asociativ, fără de care astăzi este inimaginabilă, de exemplu, expertiza pe legislația electorală sau chiar pe procesul electoral și ca și cum a înghițit această pastilă amară. Acum se pare că vrea să renunțe la această pastilă amară pe față și constrângerile la care recurge guvernarea prin aceste tentative de finanțare, de compromitere, dacă vreți, domnul Munteanu lansează versiunea că mergem fățiș pe calea lui Putin, Dvs. cum vă imaginați că veți exista în continuare?

Ion Manole: „Cu siguranță, expertiza care vine din mediul asociativ este una foarte importantă și relevantă pentru cei care se află la cârma țării sau în instituțiile de stat la momentul de față. Probabil sunt condițiile prielnice de a face un pas spre a mai tempera, să spunem așa, organizațiile neguvernamentale. Nu toate; sunt foarte multe organizații care-și fac foarte bine treaba de binefacere. Deci, sunt foarte multe organizații care au misiunea lor de a ajuta anumite grupuri – cum ar fi bătrâni, copii, alte categorii de persoane, inclusiv noi avem, în cadrul Asociației „Promo-LEX”, avem activități prin care sprijinim și ajutăm persoane care au fost victime ale violenței domestice. Deci, aceasta este o categorie care, de fapt, ele într-o oarecare măsură înlocuiesc statul. Deci, ajută autoritățile pe segmentul respectiv. Spre exemplu…”

Igor Munteanu: „Ele mai degrabă completează statul.”

Ion Manole: „Da, chiar înlocuiesc. În stânga Nistrului, iar revin acolo, cei din stânga Nistrului au acceptat și acceptă în continuare proiecte care țin de infrastructură, de ajutoare umanitare; în niciun caz, proiecte care s-ar referi la dezvoltarea democrației, societății civile, drepturilor omului. Deci, elementele sensibile care deranjează un regim nedemocratic sunt tocmai aceste trei. Odată devenite incomode, statul se gândește cum să le pună piedici pentru ca aceste organizații să se ocupe de altceva și să nu înainteze pe segmentele care pe ei îi deranjează. Probabil, în Republica Moldova putem vorbi și despre deranjul pe care l-au creat organizațiile neguvernamentale atunci când ele au pledat deschis împotriva modificării sistemului electoral.”

Igor Munteanu: „Și nu doar.”

Ion Manole: „Dar în primul rând, de aici s-a pornit.”

Igor Munteanu: „Amnistierea capitalului…”

Ion Manole: „Exact.”

Europa Liberă: Deci, sectorul asociativ sau expertiza trebuie să rămână doar la atât – la formularea unor expertize comparate cu practicile democratice și, eventual, să le dea pe mâna partidului și să spună: Voi sunteți mecanismele, motoarele de mobilizare, poftim, pledați aceste cauze! Sau direct pot să apeleze la susținători sau adversari?

Igor Munteanu: „Domnul Botnaru, ne-ați servit o întrebare foarte bună, la care demult trebuia să răspundem și în general căreia trebuie să-i atragem mai multă atenție. Acuzația de bază pe care anumiți politicieni ori juriști înscăunați în instituții de stat, instituții publice este că aceste organizații de frunte, din primul plan, sunt politizate; o caută cu lumânarea, cum ar spune Ion, pentru că se bagă în chestiuni care ar trebui să fie doar apanajul partidelor politice. Ori, este o înțelegere primitivă, absurdă și care nu are sens. În primul rând, să pornesc de la următoarea precizare: Toate deciziile pe care le ia la nivelul guvernării de stat sunt politici, iar politicile întotdeauna au și elementul politic, dacă analizezi consecințele, externalitățile, efectele pe care le produce decizia de schimbare a sistemului electoral, cu siguranță nu trebuie să te limitezi la câți alegători vor fi într-o circumscripție sau…”

Europa Liberă: Tehnologie pură…

Igor Munteanu: „…doar tehnico-politic, cum au menționat ei, nu poți să analizezi un proiect de lege. El are extrem de multe efecte și atunci asta este o politică publică. Respectiv, asta nu ține doar de Parlament, ci ține de tot landșaftul, peisajul instituțional în afara Parlamentului și Guvernului care va fi afectat de aceste consecințe.”

Europa Liberă: Dar politicianul spune: Noi decidem, voi executați!

Igor Munteanu: „Este adevărat.”

Europa Liberă: Noi avem dreptul să luăm sau nu în calcul expertiza Dvs., dar decidenții suntem noi. Aici e polemica?

Igor Munteanu: „Nu, polemica este alta – cine va suferi externalitățile, costurile? Pentru că externalitățile sunt pozitive și negative. Să zicem, pozitive sunt cele că un sistem electoral mixt va lua în considerare mai mult liderii locali din circumscripțiile respective, pentru că, dacă n-ai viză de reședință, nu poți să concurezi în alegeri, dar externalitățile negative sunt și mai grave. Sunt costuri enorme. Noi vom fi un stat izolat, ca urmare a reacțiilor care vin din partea Parlamentului European, a Comisiei de la Veneția care va urma și va critica în continuare decizia pe care au luat-o politicienii, iar o bună parte din populație va fi nereprezentată din analizele pe care, inclusiv „Promo-LEX”-ul, IDIS-ul și ADEPT-ul le-au furnizat. Noi discutăm despre consecințele și negative, și pozitive, iar cei de la guvernare astupă urechile, pentru că nu vor să audă de consecințele negative și merg pe propria intuiție. Acum, ce se întâmplă dacă mergi pe propria intuiție? Practic, distrugi procesul politic, pentru că nu te mai interesează opinia celor care văd anumite riscuri și pericole sau, cum spunea un eminent deputat din Parlamentul Republicii Moldova, riscurile sunt în capul Dumneavoastră, domnul Munteanu, în conferința pe care am făcut-o împreună cu altă organizație în aprilie 2017. Asemenea gen de discurs ne vorbește despre faptul că aceste partide politice care ajung să aibă 74 de voturi în Parlament sunt total iresponsabile față de societatea civilă care ar trebui să servească drept parteneri. Noi am luat-o de bună în 2009-2010, atunci când credeam că Republica Moldova poate fi transformată rapid pe baza standardelor europene. Când vorbiți de faptul că regimul a creat niște piloni care aduceau competență, profesionalism ș.a.m.d., Dvs. vă referiți la nodurile de competență, pe care noi le-am adus atunci când s-a început accelerat să ne apropiem de anumite obiective de integrare în Uniunea Europeană. Acordul de Asociere ar fi fost greu de realizat, fără competența multor organizații care au dedicat timp…”

Europa Liberă: Exact asta mă miră, domnul Munteanu. După ce domnul Alexandru Tănase, un reprezentant notoriu al sectorului asociativ, Mihai Godea și mulți alții, deci, au fost racolați, invitați să participe cu experiența lor; după ce Marian Lupu a făcut gestul generos de a invita la discuții când era președinte de Parlament, s-a făcut Consiliul Național de Participare, la toată experiența asta, cu atâta ușurință și nonșalanță se renunță, că te iau fiorii. De ce tocmai acum?

Igor Munteanu: „Răspunsul meu scurt este că anumiți politicieni sunt extrem de atrași de oportunitățile pe termen scurt și pierd sensul proiecției generale pe termen lung. Nu văd riscurile care apar din aceste decizii total inutile pentru Republica Moldova și ușor pleacă spre un alt model de guvernare decât putinist, trebuie să-i spunem așa cum este, pentru că nu au niște piloni morali, etici, profunzi, democratici. Și asta este o problemă la care noi trebuie să ne gândim - partidele de opoziție, societatea civilă activă, partenerii pentru dezvoltare -, nu trebuie să lăsăm acest joc în mâinile unor profitori. Există niște alerte grave la care noi trebuie să atragem mai multă atenție și să avem mai mult solidaritate democratică în Republica Moldova, fără de care acest stat, această societate n-are nicio șansă.”

Europa Liberă: Mai este loc, după ce Legea 2% se pare că nu a luat foc în proporțiile care ne dorim, mai poate fi făcut ceea ce crede domnul Munteanu că ar trebui de făcut?

Ion Manole: „În primul rând, legea privind doi la sută nu dădea mari speranțe dezvoltării organizațiilor…”

Europa Liberă: Nu, dar ca indiciu?

Ion Manole: „Oricum, această lege era, mai ales în condițiile în care economia noastră este așa cum este…”

Igor Munteanu: „Știți cine a profitat cel mai mult de această Lege de 2%? Instituțiile bisericești. 80% din toate mijloacele care au venit, deci au profitat în continuare preoții cu „Mercedes”-uri la poartă, nu organizațiile active, pentru că foarte puțină lume se va gândi: Merită să-mi dau banii mei pentru o organizație care intră în conflict cu Guvernul pe probleme de strategie? Mai degrabă mă duc la biserică, care are cea mai mare încredere în acest moment, dar asta nu înseamnă că biserica este un factor de modernizare a societății. Este, din contra, un element de conservare, de tradiționalizare sau, cum spune uneori Boțan, de parohializare a societății Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Deci, doi la sută ca indiciu de popularitate a sectorului asociativ?

Ion Manole: „Oricum, acest mecanism nu oferea mari speranțe și perspective pentru organizațiile neguvernamentale. În schimb, cred că totuși sunt și anumite elemente care trebuie luate în calcul. Cel puțin,în raport cu Asociația „Promo-LEX”. Noi avem mențiuni foarte clare în decizia Curții Constituționale de recunoaștere a rezultatelor alegerilor prezidențiale de anul trecut în care Curtea menționează și apreciază rezultatele monitorizării noastre. Un an în urmă, la alegerile parlamentare, atunci când cineva a solicitat renumărarea voturilor, iarăși Curtea Constituțională a menționat că nu vedem rostul ca să re-numărăm… asta ar însemna vreun milion de dolari în plus cheltuieli, făcând trimitere la rezultatele pe care noi le-am publicat.”

Europa Liberă: Eu cred că cel puțin trei recomandări ale Curții Constituționale au la bază observațiile Dvs.

Ion Manole: „Exact. Și recent, chiar ieri, președintele Parlamentului la fel a menționat și a apreciat dezbaterile pe care „Promo-LEX” le-a organizat cu participarea tuturor celor care sunt implicați în această, să zicem, dispută pro sau contra modificării sistemului electoral. Vedem, pe de o parte, că autoritățile beneficiază de expertiza și asistența asociațiilor neguvernamentale atunci când ei au nevoie și, trebuie să recunoaștem, unele partide o fac foarte bine în interesul partidelor lor. Este meritul lor. Regret că nu toate partidele sunt capabile să facă acest lucru, iar pe de altă parte, ele critică și lovesc în organizațiile neguvernamentale, precum că ar primi bani din afară. Nu mă opresc aici la ceea ce a declarat domnul Munteanu, că și Guvernul, de fapt, fără banii din afară nu ar rezista. De fapt, eu văd activitatea organizațiilor neguvernamentale ca un centru care atrage investiții în această țară. Datorită…”

Europa Liberă: Da, dar aici vreau să vă adresez exact întrebarea din folclorul birocraților, când se vorbește în mediul lor despre banii din afară, e ca și cum un silogism gata construit că, dacă banii vin din afară, înseamnă că și cerea din afară pentru expertize este de o anumită natură? Întotdeauna să fie critică, să căutați purici în brânză… Cum ați răspunde, poate a „n”-a oară, dar cum ați răspunde la genul acesta de silogism sau de supoziție că, dacă banii din afară vin, înseamnă că întotdeauna asta-i dăunător, nociv, toxic?

Ion Manole: „Eu aș face apel către oameni. Deci, totul depinde de cultura politică și juridică a locuitorilor, a cetățenilor, pentru că, dacă ei înțeleg acest lucru, este foarte simplu doar să le explic: Oameni buni, același Guvern care critică sau acuză organizațiile neguvernamentale de unu, doi, trei, aceleași partide sau forțe au beneficiat de serviciile noastre chiar acum. Uitați-vă, în Parlament ni s-a mulțumit, Curtea Constituțională a apreciat și a mulțumit, Bugetul național a economisit bani datorită expertizei și eforturilor noastre supraomenești. Și atunci, dacă vom avea un cetățean cult, educat, înțelept, atunci va fi mai ușor ca ei să înțeleagă.”

Europa Liberă: Dar dacă nu-l avem, domnul Munteanu, și dacă omul e credul și spune: Banul de afară îi ochiul dracului și dacă-i venit dolarul, înseamnă că și expertiza este oarecum ghidată?

Igor Munteanu: „Eu o să spun în felul următor: Atâta timp cât nu va lăsa o portiță de cooperare și parteneriat cu societatea civilă statutară care are o anumită credibilitate în Occident, atâta timp acestui Guvern nu i se vor deschide niciun fel de uși în Occident. Marea majoritate a reformelor care se implementează în Republica Moldova sunt de sorginte occidentală. Ele nu vin din altă parte, pentru că ele sunt construite pe baza integrării Republicii Moldova ca țară membră din Parteneriatul Estic în clubul țărilor care trebuie să joace după reguli. Or, statul de drept este deficitar în Republica Moldova. Economia este deficitară, pentru ca s-o schimbăm, trebuie să adaptăm țara la mecanismele pieței libere. Într-un fel, societatea civilă și sectorul asociativ reprezintă un fel de putere transformatoare, foarte similară cu felul în care Uniunea Europeană funcționează la nivel regional. Dacă nu facem acest lucru și dacă Guvernul are senzația că mediul asociativ sunt niște furnici pe care le poate împrăștia cu mâna când dorește, în cazul acesta, nu va exista nici un fel de înțelegere și răspuns din partea Parlamentului European, din partea altor instituții politice la necesitățile țării formulate oficial. Noi nu trebuie să ne dorim utilizarea sabiei pentru a fugări muștele, noi trebuie să avem un dialog instituționalizat credibil de ambele părți. Iar puterea care consideră că poate să concentreze toată puterea în propriile mâini fără ca să aibă legitimitate politică va suferi eșec, așa cum a suferit eșec și în alte țări.”

Europa Liberă: Totuși, vreau o precizare: Cum convingeți cetățeanul că expertizele Dvs. nu sunt făcute pe placul donatorilor?

Igor Munteanu: „Foarte simplu. Trebuie să comunicăm mai mult. Societatea civilă are o problemă – nu are suficiente access points, puncte de acces la această populație sărăcită, furată, mințită, nu are acces. Și noi trebuie să rezolvăm problema asta, pentru că atâta timp cât concernul privat închide ușile, zăvorăște ferestrele, ca să nu se audă vocile societății civile, există un perete de neînțelegere între populație și aceste organizații. Trebuie să stricăm acest perete și trebuie să ajungem la omul simplu ca să înțeleagă ce-și dorește sectorul asociativ și cum îl putem ajuta.”

Europa Liberă: Eu cred că avem nevoie și de discursuri, dacă vreți, de școlarizare…

Igor Munteanu: „Sigur.”

Europa Liberă: …pentru că cetățeanul trebuie pus în fața unei dileme: unde se simte el mai bine – asociat în cadrul unui partid care, da, îi asigură, trebuie să recunoaștem, niște beneficii, îi dă un job poate, un confort, o siguranță sau, dacă nu este reprezentat așa cum am vorbit mai devreme, de exemplu, nu vrea președintele Dodon să reprezinte o anumită categorie, oamenii aceștia sunt nevoiți să se asocieze ca să se simtă bine, pentru ca vocea lor să nu fie una singulară. O voce singulară care, da, beneficiază de dreptul la libera exprimare rămâne, totuși, una singulară și poate să fie neglijată, dar ca să nu fie neglijată, trebuie să fie asociată cu câteva alte voci, astfel încât să fie luată în seamă cel puțin la modul teoretic sau cel puțin să fie auzită. Cele mai elocvente exemple au fost invocate astăzi: societatea civilă, sectorul asociativ, anumite organizații nonguvernamentale de frunte au împiedicat amnistia capitalului, să ne amintim, și au rectificat mult procesul de schimbare a legislației privind sistemul electoral. În bine sau în rău, va fi de văzut, dar probabil ar fi trecut mult mai rapid ca cuțitul în unt acest proces, dacă nu ar fi existat expertize.

XS
SM
MD
LG