Linkuri accesibilitate

Ce urmări a lăsat KGB-ul pe teritoriul fostei RSS Moldoveneşti?


Octavian Ţîcu: „În interiorul clasei noastre politice avem foarte mulţi oameni care au colaborat cu KGB-ul”.

La 20 decembrie 1917, în urmă cu o sută de ani, la inițiativa lui Vladimir I. Lenin era creată Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluției şi Sabotajului în Rusia, pe scurt CEKA – prima formă în care a funcționat cunoscutul KGB – poliția politică sovietică. Fără acest serviciu sângeros, cum îl descriu istoricii, regimul totalitar sovietic nu s-ar fi menținut la putere.Ce urmări a lăsat KGB-ul pe teritoriul fostei RSS Moldoveneşti, astăzi Republica Moldova?

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:36 0:00
Link direct


Asasinatele la comandă, deportările sau spionajul sunt doar câteva dintre metodele pe care le-a aplicat KGB-ul de la crearea acestei structuri. De-a lungul anilor, acest serviciu a trecut prin mai multe metamorfoze. A fost creat ca o Comisie Extraordinară pentru lupta Contrarevoluţiei şi Sabotajului în Rusia, pe scurt CEKA - instrumentul lui Lenin pentru instaurarea aşa-numitei terori roşii, campanie de represiune împotriva celor care se opuneau bolşevicilor. Numărul victimelor acelei terori rămâne necunoscut. Istoricii, în funcţie de surse, estimează între 50 de mii şi două milioane de morţi în perioada anilor 1918-1920.

Mai târziu CEKA a fost redenumit în NKVD – Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne, iar în 1954 a devenit cunoscutul KGB – Comitetul Securităţii Statului.

În această parte a lumii teroarea poliţiei sovietice a fost simțită mai ales după anexarea Basarabiei la URSS, în 1940. Semăna frică printre oameni, iar pentru a fi mai convingătoare a început lupta cu aşa numiţii duşmani ai poporului: intelectualii, preoţimea, militarii din perioada ţaristă sau ţăranii care aveau moşii - culacii, cum îi numea NKVD-ul. Mariana S. Ţăranu, conferenţiar universitar şi doctor în istorie, explică de ce anume aceste categorii de persoane au ajuns ţinta NKVD-ului:

Mariana S. Țăranu
Mariana S. Țăranu

„Pentru a menţine un regim ilegal instaurat la putere, era nevoie de oameni credincioşi. Astfel încât, atunci când a fost ocupată Basarabia, în 1940-1941, dar şi în timpul celei de-a doua ocupaţii sovietice, dacă revenim la teritoriul pe care astăzi îl locuim, în fiecare instituţie era câte un securist care contribuia la menţinerea regimului. Aceştia urmăreau tot ce se întâmplă şi imediat raportau la superiori. Ulterior, din „greşeală”, cineva se intoxica, cineva dispărea, deci era un regim crunt şi odios. Iniţial lupta cu metode criminale, după aceea se modifica mentalitatea omului. Din păcate, s-a ajuns la un moment dat când o pătrime din funcţionarii instituţiilor statului erau colaboratori ai acestui regim şi se turnau la propriu unul pe celălalt.”

Cele trei mari valuri de deportări: din iunie 1941, iulie 1949 şi aprilie 1951 au avut loc tot cu implicarea NKVD-ului. Datele cu care operează istoricii arată că peste 11 mii de familii din RSS Moldovenească de atunci au fost duse în Siberia îndepărtată. După moartea lui Iosif Stalin, din 1953, deportații au fost lăsați să revină acasă. Aici însă nu au scăpat de teroarea securității, spune istoricul Mariana S. Ţăranu:

„Au fost multiple cazurile când au revenit deportaţii la baştină şi fraţii sau surorile nu vroiau să vorbească cu ei. Cum credeţi, de ce? Pentru că iniţial erau racolaţi de securitate şi vrând să-şi păstreze familiile şi să fie corecţi în faţa fraţilor sau surorilor, pur şi simplu îi îndepărtau. În Arhiva organizaţiilor social politice, în depozitul special al Serviciului de Informaţii şi Securitate, se păstrează mii de donosuri care au fost scrise de colegi, unul împotriva altuia, de către vecini, de către fraţi. Dacă vorbim cu urmaşii celor care au suferit nemijlocit în urma deportărilor, care au fost în închisorile sovietice, ei şi astăzi se tem să vorbească. Cum credeţi, de ce? Pentru că nu au siguranţă, or asta este o consecinţă a KGB-ului sovietic!”

Oficial, KGB-ul a fost desființat în 1991, după destrămarea Uniunii

Octavian Țîcu
Octavian Țîcu

Sovietice şi după ce puterea de la Moscova a fost preluată de Boris Elţin. Lichidarea acestui serviciu de securitate nu a însemnat însă şi dispariţia acestuia, explică istoricul Octavian Ţîcu:

„SIS-ul nostru a fost la baza eliminării mai multor documente de arhivă unde se păstrau informaţiile legate de crimele pe care aceste organe le-au instituit împotriva populaţiei din Republica Moldova. Noi, cu regret, nu am insitituit o comisie care s-ar fi ocupat de crimele KGB-ului. Dar mai există un pericol foarte mare, noi, în interiorul clasei noastre politice avem foarte mulţi oameni care au colaborat cu KGB-ul, cu sistemul de securitate sovietic, iar dosarele lor de colaborare au fost duse de aici în Tiraspol, după aceea la Moscova şi aceşti oameni pot fi vizibili după felul cum acţionează în spectrul politic când este vorba de adoptarea unor decizii anti-ruseşti sau de sorginte pro-europeană. Lucrul acesta continuă să planeze şi să facă Republica Moldova o societate în continuare dependentă de spațiul rusesc.”

Perpetuarea a peste șapte decenii la putere a regimului sovietic a fost posibilă datorită KGB-ului şi cu preţul a milioane de vieţi omeneşti. Sechelele acestui regim se resimt şi astăzi, concluzionează istoricul Octavian Ţîcu, mai ales în mentalul colectiv. Frica şi mutilarea identitară sunt cele mai triste urmări pe care le-a lăsat KGB-ul şi care, spune istoricul, vor domina acest spaţiu încă mulţi ani înainte.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG