Linkuri accesibilitate

Rar autor român contemporan care să-ţi dea senzaţia că scrie anume pentru tine...

Nu atât o corăbioară de hârtie, cât o Arcă a lui Noe de cuvinte, volumul de proză scurtă al „marinarului de la Piatra Neamţ” Adrian G. Romila, Mici schimbări în viaţă, Charmides, 2016, „propune o poetică subtilă, coerentă şi foarte productivă, aceea a «micilor schimbări», a evenimentelor mărunte care declanşează cataclisme interioare” (Doris Mironescu).

Fiecare text – şi sunt fix 21 la număr, o cifră câştigătoare într-un cunoscut joc de cărţi –, unele de 3-4 pagini, altele de 10-12, până la 17, este un timbru lipit pe-o misivă sau colet, indicându-i astfel provenienţa şi având o destinaţie exactă: rar autor român contemporan care să-ţi dea senzaţia că scrie anume pentru tine, şi că citindu-l îi răspunzi, de fapt, la o scrisoare recomandată. Remarcabilă şi densitatea frazei, de parcă autorul orânduieşte, la timpul prezent, lumea după ce a fost clintită din temeiurile ei: „Fiecare îşi înşirase strămoşii printre crucile stivuite, scoase de la capătul mormintelor. Cranii, mandibule, radiuşi, humeruşi, femururi, tibii şi falange, bucăţi de clavicule, de coaste şi de pelvisuri, iţite dintre resturi de haine murdare şi dintre scânduri putrezite, aşteptau să fie alese, curăţate şi afierosite de popa care se plimba cu cele sfinte, prin cimitirul devastat de ciuma strămutării” (Barajul).

Fie că scrie despre o familie ce se refugiază, pe mare, din Rusia bolşevică, spre a naufragia în apele teritoriale ale României (Aspecte ale vieţii în timpul Revoluţiei), sau despre „venirea ruşilor” într-un sat românesc „dintre dealuri”, şi „despre nebuniile pe care le fac pe unde trec” (Sfârşit de vară), ca să nu mai zic de temele „la zi” (Tata n-a venit la întâlnire; După ore; Patruzeci ş.a.), Adrian G. Romila este credibil, ca şi cum a fost de faţă şi chiar a pus mâna la desfăşurarea evenimentelor. Că tot am spus-o, n-ai cum să uiţi scena finală din nuveleta În doi, unde după ce-şi îngrijeşte soţia paralizată, la rugămintea ei expresă („Eu vreau să mă iubeşti! Acuma!”) bărbatul „o mângâie pe spate, pe fese, se aşeză deasupra, sprijinit pe coate şi intră, încet, între picioarele pe care trebui să le desfacă puţin cu mâinile”.

12 iunie ’17

XS
SM
MD
LG