Aş fi putut să-l întâlnesc la Bălţi, în anii în care-şi făcea studiile la Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” (1995-1999); l-am cunoscut la Paris, în 2010, şi de-atunci ne scriem/citim – har Domnului! există Facebook –, Vitalie Vovc – parizianul prin adopţiune, bălţeanul de souche – creând şi administrând grupul Moldova People.
Bună parte a textelor din volumul său de debut Alertă oranj sau Pe alocuri, viscole, Prut, 2017, i le-am cetit pe net, remarcându-l pe tânărul blogger cu certe aptitudini scriitoriceşti. Este chiar calitatea pe care o apreciază şi Maria Şleahtiţchi, distinsa profesoară de la Universitatea bălţeană: „Sunt povestiri, istorii, întâmplări, care, trecute prin temperamentul, structura, experienţa de viaţă a naratorului cu dublă focusare, încep să se metabolizeze în substanţa literaturii autentice”.
Aşadar, o lume a ultimilor șapte ani – promişi „ai vacilor grase”, dar întorcându-se în „furtul mileniului” – prinsă în cele 49 de texte (+ 1, „Cuvânt-înainte şi mic îndrumar de lectură”) datând din 2010 încoace: secvenţe din copilărie („Povestea unui octombrel...”, „1988”) & adolescenţa studioasă („Povesteste cu vechime de 17 ani...”, „Povestea unei diplome...”), istorii adevărate din lumea satului basarabean („Râmboaica”, „Răzbunarea lui moş Iacob”), dar şi flash-uri ale cotidianului parizian („Y. «Regarde le ciel»”, „De cealaltă aprte a mesei, cu cravată”) & drame trăite la intensitate maximă („Ziua în care am încărunţit”), constituind „o radiografie interesantă a realităţii moldoveneşti” (Iulian Ciocan), de la baştină sau de-aiurea.
Cum fucţionează un text „marca V.V.”? Să luăm, de pildă, „Y. «Regarde le ciel»”. Un moto din Povestea cu cocoşul roşu de Vasile Vasilache, o notă de subsol & un link, după care autorul intră în pielea personajului picând de oboseală în momentul în care îi trimite şefului raportul promis, apoi iese în noapte, cu căştile iPhone-ului pe urechi, iar... „câţiva neuroni au scânteiat aiurea”, şi abia atunci tânărul observă „pe un perete (...) cu tencuiala jerpelită, cineva a scris «Regarde le ciel...»”. Ceea ce va şi face, în următoarele zile & nopţi, tot mai fascinat. Când peste ceva timp observă că peretele cu inscripţia „era proaspăt vopsit”, el însuşi pune mâna pe „un spray cu vopsea albastră” şi, „cu un gest sigur”...
Gestul sigur, iată ce se citeşte printre rândurile volumului său de debut.
