Linkuri accesibilitate

„Mărturisiri ingenue, transcrise cu expresia, conţinutul şi fluenţa neprefăcute...”

Că surcica nu sare departe de trunchi stă mărturie arborele genealogic Popovici, din spiţa căruia au ieşit, de-o parte a Prutului, artistele Magda şi Ileana, şi de-alta, poeta, iar de curând şi actriţa, Radmila.

Ce idee inspirată a avut Radmila Popovici să facă publice „aceste mărturisiri ingenue, transcrise cu expresia, conţinutul şi fluenţa neprefăcute” cu distinsa sa mătuşă, Ileana Popovici –Reconstituiri cu Ileana Popovici, Adenium, 2017, e mai mult decât o biografie povestită, e chiar un Bildungsroman al unei generaţii, prima care intra în scenă în anii de destalinizare a României, cu acel 1968 culminând cu refuzul autorităţilor româneşti de a invada Cehoslovacia, tot el anul realizării celui mai bun film românesc din toate timpurile, Reconstituirea de Lucian Pintilie, în care s-a filmat „Ileana, cu figura ei dulce şi candidă” (Aurora Andronache). „Acesta era filmul care ne-a recomandat pentru viaţă, referinţa noastră artistică pentru viitor şi cartea noastră de vizită”, recunoaşte acum artista, iar Manuela Cernat merge mai departe: „Nimeni n-a observat la premieră şi nici de atunci încoace frapanta asemănare dintre Ileana Popovici, singura prezenţă feminină, şi Jean Seberg, protagonista lui Jean-Luc Godard din A bout de souffle, filmul stindard al Noului Val francez”. Ce-a urmat, se cunoaşte – nu voi insista…

Pe mine unul m-a topit felul în care marea Doamnă a filmului & televiziunii române îşi aduce aminte de iubirile vieţii ei, una şi una: „M-a fixat cu privirea. A fost un moment magic! Era Richard Oschanitzky, de care m-am îndrăgostit pe loc, de la prima vedere, definitiv!”; „… între mine şi Dan Piţa s-a născut un sentiment (…) Ne-a fost bine împreună”; apoi, cu Sergiu Nicolaescu „am fost împreună mai mulţi ani (…) Era mereu lângă mine, ca un cascador”, şi, în cele din urmă „cu Tudor, care a devenit soţul meu cu acte în regulă şi cu nuntă la biserică, prima şi unica mea nuntă la biserică!”

Şi dacă tot am pomenit de biserică, închei cu această imagine grăitoare: „Îmi aduc aminte că bunicul meu de la Baimaclia a construit un stup în formă de biserică şi le-a explicat tuturor că acesta este un simbol, pentru că satul este ca un stup, iar stupul dă miere când toţi sunt împreună, muncesc şi se ajută între ei, la fel ca albinele” – la fel şi Reconstituiri cu Ileana Popovici, acest stup „în care se adună ai tăi”, de-o parte şi de-alta a Prutului, dar şi a Lethe.

22 ianuarie ’18

XS
SM
MD
LG