Nu e nicio îndoială că istoria unui popor, oricât de războinic ar fi, trece şi prin aşternuturile fiilor & fiicelor lui – mai primitoare sau mai reci, după cum ţi-i norocul. Pânza epică a scriitoarei israelite Ayelet Gundar-Goshen (n. 1982), de dimensiunea unui cearşaf de pat matrimonial (sub baldachinul căruia încap 2-3 perechi de amanţi), O noapte, Marcovici, Nemira, 2016, spune povestea constituirii statalităţii evreieşti, dar tot legăturile de familie iau prim-planul naraţiunii.
„O evreică din Polonia sau din Germania care s-a măritat cu un bărbat din Palestina poate părăsi Europa fără nicio problemă. Un evreu din Palestina care s-a întors cu mireasa lui din Europa poate intra în ţara lui fără niciun fel de dicuţii”. După ce-au fost trimişi pe Bătrânul Continent să contracteze „căsătorii de formă” cu tinere de origine ebraică, 20 de bărbaţi – printre care şi prietenii de nedespărţit, tumultuosul Zeev Feinberg şi foarte ştersul Iacov Marcovici – se întorc în Ţara Sfântă, fiecare cu „perechea” lui, de care divorţează la sosire, mai puţin Marcovici, căruia destinul i-a hărăzit „cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse în viaţa lui”. Scena e memorabilă: „El nu se uita la ea şi ea nu se uita la el. El avea nevoie de toate puterile sufletului ca să nu se uite la ea. Ea nu avea nevoie de nicio putere ca să nu se uite la el. (...) Iacov Marcovici se uită la Bella Siegermann şi spuse:
- Ce înseamnă nu?
- Nu divorţez.”
Suntem abia la p. 93; în cele peste 320 câte-au mai rămas, Marcovici scapă cu zile din conflictul arabo-israelian, dar trebuie să facă faţă zi de zi „războiului rece” de uzură din propria lui casă, unde „o ţine de atâta timp pe Bella, care nu îl vrea”. În tot acest timp, în familiile Feinberg şi Marcovici se nasc copii (de la alţi bărbaţi decâi ai căror copii le vor spune „tată”); moartea mai ia câte pe unul; şi doar ura femeii celei mai frumoase – chit că „Frumuseţea o părăsise, fugise de la ea în timp ce dormea” – rămâne neabătută, până-n clipa în care bărbatul o eliberează: „Am să-ţi dau divorţul, dacă asta vrei”. Şi atunci „Iacov Marcovici simţi brusc că-i trage pătura şi se culcă lângă el pe canapea.
- O noapte, Marcovici. Să dormim şi noi împreună o noapte, ca soţ şi soţie”.
Mai mult decât „o poveste lirică, fluidă, senzuală, cu un echilibru delicat între înţelepciune şi suferinţă”, O noapte, Marcovici e „O carte sfidătoare şi pasionantă” (Times Literary Supplement), tocmai prin pasiunea care sfidează moartea.
4 septembrie ’17
