Linkuri accesibilitate

Fundamental, nu şi fundamentalist – ba chiar, din contră!

Fundamental, nu şi fundamentalist – ba chiar, din contră! –, romanul francezului Emmanuel Carrère, Împărăţia Cerurilor, Editura Trei, 2016, pe care cronicarul de la Nouvel Observateur nu ezită să-l catalogheze drept „o uriaşă realizare literară”.

„...în prezent, cel care mă călăuzeşte este Christos. Îmi vine greu să iau în spate crucea lui, dar numai gândindu-mă la asta mă simt uşurat”; or, acest „prezent” nu va dura pentru neofitul Emmanuel Carrère decât trei ani, între 1990 şi 1993, la capătul cărora i se relevează: „Am devenit cel care m-am temut că am să devin. Un sceptic. Un agnostic – nici măcar cu atâta credinţă încât să pot fi ateu”. E punctul de plecare al unei ample investigaţii cu privire la originile creştinismului, iar cele trei mari capitole – Pavel, Ancheta, Luca – urmăresc îndeaproape dublul demers, cel al sfântului Pavel evanghelizându-i pe barbari, şi cel al evanghelistului Luca consemnându-i faptele, din aproape în aproape, pentru a constata: „Acolo începea Noul Testament”. Sunt pagini strălucite (şi multe, nu mai puţin de 580!!!), „în care autorul îşi demonstrează talentul de jurnalist, de exeget, de istoric, dar şi de romancier, în timp ce ne lasă să pătrundem în culisele propriului scris” (Madame Figaro).

„În acest punct precis în timp şi spaţiu [Troada], doi oameni îşi încrucişează paşii, cei ce mai târziu vor fi numiţi Sfântul Pavel şi Sfântul Luca, dar care, pentru moment, se cheamă simplu Pavel şi Luca”, iar precizarea ce urmează e hotărâtoare: „dimineaţă, celui din urmă totul i se pare schimbat. Cerul nu mai este acelaşi, oamenii nici atât. Luca a aflat că un om s-a întors dintre morţi şi înţelege că propria sa viaţă nu va mai fi de-acum înainte aceeaşi”, or, se ştie că – lucru deloc de neglijat – „Luca era doctor, Pavel era bolnav”.

Cât despre titlu, iată-l explicitat: „Împărăţia Cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa. Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi sălăşluiesc în ramurile lui. (...) Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa”. Aferim!

9 octombrie ’17

XS
SM
MD
LG