Linkuri accesibilitate

Dan ALEXE. Pantere parfumate


O privire în prăpastia sufletului uman, a popoarelor montane, a puterii...

De la Nicolae Milescu Spătarul la Dan Alexe, călătorului român îi stă bine cu… scrisul. Atât că nu primul nostru glob-trotter este steaua călăuzitoare a autorului Pantere-lor parfumate, Polirom, 2017, ci franţuzul metec Alexandre Dumas, pe urmele căruia pleacă en Russie (însoţit de Eva, „mama târfelor, curva cea mare, iubita mea cea pură” care „citea impenetrabilele studii ale lui Trubețkoi, unul din cei mai mari erudiţi lingvişti din istorie”), să filmeze un documentar „oprindu-ne în toate etapele importante şi folosind drept comentariu la montaj doar textul lui Dumas lipit peste imaginile filmate, text violent, grosolan, rasist, însă înfiorător de actual”, totul pe spezele cecenilor Ali, Salman şi Baisengur, după ce o comisie europeană refuză să-i finanţeze proiectul.

Realitatea va da peste cap, punct cu punct, planul iniţial – expresia românească „din lac în puţ” e o nimica toată pe lângă ce li se întâmplă bieţilor călători români în ţara lui Putin. De unde – zice naratorul – „îmi plăcea să-i povestesc [Evei] despre panterele parfumate ale lui Apollonios din Tyana, pardoşii balsamici pe care El pretindea că-i văzuse şi adulmecase prin munţii ce se prăbuşesc spre Derbent, în Marea Caspică”, ceea ce li se înfăţişează face să-ţi stea mintea în loc şi chiar să-ţi îngheţe sângele în vine (aşa-zisa „sinucidere” a opozantei din Kalmâkia, după vizita lor; pedepsirea celor șase ostaşi ruşi de către un comando cecen, trei omorâţi pe loc şi alţi trei legaţi fiecare „strâns de un cadavru, faţă în faţă, (…) chip lipit de chip” şi lăsaţi „aşa împachetaţi în pădure” să se sufoce de duhoarea cadaverică; scena amputării din tabăra lui Şamil ce se transformă într-un adevărat măcel ş.a.m.d.). Contrastul este cu atât mai izbitor, cu cât tragedia – c-o fi a cea a unui popor, cecen, c-o fi a unui om („am văzut deodată fâşiile de carne proiectate din Salman în copaci precum zdrenţele hainelor fidelilor într-un cimitir sufi atârnând de crengi şi tremurând domol în vânt”) – se întâmplă într-un decor de-a dreptul fabulos: „Himalaya e doar un munte, Caucazul este însă un tron. Tron al zeilor şi loc de caznă al eroilor”.

Bref, plecat „să descopere Islamul zăpezilor şi al râpelor îngheţate, peste care călăreţul caucazian îşi face să sară bidiviul după ce l-a legat la ochi, ca să-i ascundă prăpastia”, Dan Alexe se uită adânc în prăpastia – sufletului uman, a popoarelor montane, a puterii (absolute & locale) – şi astfel face ca şi prăpastia să-l privească drept în ochi. Un roman abisal, Pantere parfumate!

19 martie ’18

XS
SM
MD
LG