Vin de la o vreme cadourile peste noi ca stropii unei ploi torenţiale. Tot soiul de ieftiniri, facilităţi, majorări de pensii şi salarii, tot soiul de primeniri. Aşa va fi pînă la alegerile din februarie. După care ploaia torenţială cu cadouri se va opri şi nu e exclus şi cadourile primite să ne fie luate.
Eu de ani de zile mă tot gîndesc la cadourile astea preelectorale. M-am tot întrebat ani de zile pentru cine sunt făcute ele. Întrebarea asta nu e atît de absurdă precum ar putea să pară. Eu, de pildă, am tras concluzia că aceste cadouri şi primeniri micuţe sunt făcute de politicieni aici nu pentru oameni. Cred că politicienii le fac ca oamenii să-i voteze, ca ei să se instaleze în jilţurile puterii. Toate aceste ieftiniri şi majorări sunt un truc prin care politicienii autohtoni adună voturi la alegeri.
„Şi ce dacă?, m-a întrebat un vecin cu faţa brăzdată prematur de riduri. „Nu contează ce scopuri au politicenii, contează că fac ceva pentru oameni…”
Ei bine, am reflectat şi la asta şi nu pot să fiu de acord cu acest vecin care, pe alte meridiane, în alte dimensiuni politice, nu ar fi îmbătrînit înainte de vreme.
Mi se pare că scopul politicienilor e foarte important. Dacă ei fac ieftinirea numai ca să racoleze voturi, e jale, cred. Dacă ei fac promisiunea numai ca să ne arunce praf în ochi, e foarte grav. Dacă ei nu fac cu convingere ceea ce fac, suntem într-o adîncă mocirlă.
Va fi bine aici numai cînd politicienii autohtoni vor dori într-adevăr să transforme viaţa oamenilor, cînd vor simţi nevoia sinceră de a-i ajuta pe cetăţeni. Repet, ajutorul acesta trebuie să fie primar, el trebuie să fie înaintea profitului personal. Adică faci majorarea pensiei pentru că chiar te gîndeşti la pensionar şi vrei să-l ajuţi, iar funcţia îţi trebuie numai că să-l poţi ajuta şi mai mult. La noi e invers. Majorezi pensia numai ca pensionarii să te voteze, iar apoi nu se mai ştie dacă îi vei ajuta.
Aşa am trăit de la 1991 încoace. Dacă politicianul şmecher-profitor va rămîne aici stăpîn, nu avem nici o şansă. Nici una.
