Fiind perceput ca un ziarist pesimist, cîrcotaş, răulean, aud deseori îndemnul să vorbesc despre lucrurile frumoase, pozitive, benefice care chipurile sunt aici pretutindeni. O să vă vorbesc despre un asemenea lucru benefic, frumos, pozitiv.
Am remarcat de multă vreme că în transportul public, ori de cîte ori intră cîte o femeie însărcinată sau cu un copil în braţe, sare cîte un bărbat de pe scaun şi imediat îi cedează locul femeii cu pricina. E un soi de reflex lăudabil, o materializare a celor şapte ani de acasă, un gest provenit dintr-un dram de educaţie. Femeile însărcinate sau cu copil sunt respectate mereu în troleibuzele sau microbuzele autohtone. Iar dacă cineva, în mod paradoxal, nu-i cedează locul, e făcut imediat cu ou şi cu oţet de alţi pasageri. Aşadar, să ne bucurăm că avem aşa ceva.
Cum totuşi sunt pesimist şi cîrcotaş, o să remarc imediat şi un detaliu dizgraţios. Aceleaşi femei, care nu sunt însărcinate şi nu au copii în braţe, sunt deseori ignorate cu nonşalanţă. Am văzut nu o dată bărbaţi puternici, în floarea vîrstei, care şedeau în troleu şi se făceau că plouă, care ignorau ostentativ domnişoarele şi doamnele în picioare de alături. Iese cam aşa: iubim şi respectăm femeile dacă sunt însărcinate sau au un copilaş în braţe. Altminteri, poate lesne să ne doară-n cot. Aş zice că e un soi de contrast ciudat. Cum poate fi el explicat? Căci orice femeie e o potenţială mamă, nu?
Ce vreau să spun? Vreau să le spun sfătuitorilor care văd binele din jur iată ce. O fi mult bine în RM, dar e şi mai mult rău. Iar răul din cotidianul moldovenesc e mai puternic decît binele şi ridiculizează orice încercare de a ne face viaţa luminoasă. O dimineaţă fără mult rău vă doresc, stimaţi ascultători.
