Deznodământul referendumului de sâmbătă și duminică – invalid, prin neatingerea cvorumului – a lăsat un gust amar, amestecat cu ușurare. Așa și nu invers: pentru că mai mulți sunt comentatorii care se opresc la aspectele îngrijorătoare scase la iveală cu acest prilej decât cei care se bucură că, totuși, a fucționat mintea românului cea de pe urmă.
Pe blogurile „Adevărul”, Alina Inayeh găsește că din fericire s-a văzut o Românie mai puțin polarizată decât s-ar fi putut crede, și mai greu de manipulat. Numai că „referendumul, chiar şi eşuat, a cimentat existenţa extremei-dreapta în România”. „Contextul extern a devenit prielnic mişcărilor şi partidelor de extremă dreapta. „Din câte se prefigurează, în curând se va forma şi un partid de extremă-dreapta, oficializând astfel demersul politic extremist”. „Există acum o mişcare clară de consolidare a extremei drepte în structurile europene, începând cu Parlamentul European, mişcare a cărei cea mai puternică voce este Victor Orban”.
Alina Mungiu-Pippidi semnează un articol, preluat și în secțiunea de bloguri a ziarului „Adevărul”, în care insistă că refendumurile nu se potrivesc cu democrația; „Democraţia europeană este şi nu poate fi decît reprezentativă”. Cu alte cuvinte, nu e normal să se facă apel atât de des la consultare populară, din moment ce există aleși, alegeri, răspunderi ce derivă din ele. „Democraţia reprezentativă, mai spune Mungiu-Pippidi, traversează o gravă criză de încredere, dar soluţia e să o facem mai reprezentativă şi mai inclusivă, nu să aducem domnia gloatei şi a instigatorilor gloatei, mai ales că acestea au un instrument fără precedent în Facebook, ceea ce într-o ţară fără capacitate de autocenzură, ca a noastră, duce la o Românie Mare de tip vadimist, generalizată pe post de opinie publică pe Internet” . Autoarea le recomandă așadar românilor să-și închidă conturile de Facebook, pentru că încaseză prin intermediul lor doze mari de fake news și de manipulare.
Câțiva comentatori preferă să se întoarcă împotriva Bisericii Ortodoxe Române, mai precis, a conducătorilor ei actuali care s-au implicat peste măsură în acest referendum, aproape preluând misiunea abandonată discret, pe ultimii metri, de partidul-inițiator, Partidul Social-Democrat. „Este un moment de cumpănă pentru o instituție care își are locul său cert în societate (BOR). (…) Eroarea majoră a Patriarhului Daniel a fost intrarea în siajul Coaliției pentru Familie, (…) Sigur că Patriarhul a fost prins într-o capcană politică: dacă nu se ralia campaniei CpF, exista riscul ca vocile radicale din sânul bisericii să se revolte; dacă se ralia, se expunea riscului de a intra într-o temă îndepărtată de preocupările enoriașilor și într-un joc politic pe care nu îl controla. A ales al doilea risc, preferând populismul facil”, scrie Cristian Pantazi pe site-ul G4media.
De notat că sunt destui analiști care remarcă câștigul substanțial de imagine al Uniunii Salvați România, singurul partid parlamentar de opoziție care nu a fost de acord cu organizarea referendumului. USR are și meritul, salutat între alții de Cristian Citre (G4media) și de Ioana Ene (Ziare.com), de a fi mobilizat 12.000 de observatori în centrele de votare. Sunt lăudate de asemenea prestația formațiunii politice conduse de Dacian Cioloș și, respectiv, cea a noului partid de stânga Demos.
