Linkuri accesibilitate

Punctul arhimedic al demnității noastre


Mihai Șora la Memorialul de la Sighet
Mihai Șora la Memorialul de la Sighet

Sunt lucruri care trebuie repetate, mai cu seamă atunci când pegra se dezlănțuie morbid. A spune public, cât mai apăsat cu putință, că Mihai Șora este marele nostru reazim moral, că viața și opera lui, în continuă și miraculoasă desfășurare, sunt modelele noastre, mi se pare că ține de un elementar simț al valorilor.

Reafirm aceste adevăruri de-a dreptul axiomatice acum, când puroiul pesedist încearcă, pervers și perfid, să maculeze efigia speranței noastre democratice. Sunt câteva momente în care propria-mi biografie intelectuală s-a intersectat benefic cu generozitatea domnului Mihai Șora. Le voi povesti, cândva, separat. Să amintesc doar prefața de o admirabilă subtilitate ideatică, un veritabil îndreptar marxologic, pe care ne-a dăruit-o, lui Marius Stan și mie, pentru volumul nostru Dosar Lenin: Vraja nihilismului (apărut la Curtea Veche în 2016). Sau dialogul despre stalinizarea culturii românești care încheie volumul scris împreună cu Cristian Vasile, Perfectul acrobat: Leonte Răutu, măștile Răului (apărut la Humanitas în 2008). Pentru decerebrații care îl calomniază, Mihai Șora întruchipează tot ceea ce le repugnă și îi înspăimântă. Pentru noi, el este conștiința cea bună și glasul de neamuțit al adevărului!

Scriu aceste rânduri sub imperiul unui infinit respect și al unei mari iubiri întru adevăr. Domnul Mihai Șora a fost, vreme de decenii, dinamul acelei cascade de cultură numită Biblioteca pentru toți. A fost și rămâne un „șoarece de bibliotecă”, personificând cu noblețe și apărând cu consecvență autonomia spiritului. Când otrepele neo-totalitare cred că ne șubrezesc demnitatea numindu-ne „șobolani”, domnul Șora transformă insulta în opusul ei. În scrierile și atitudinile acestui nedezmințit moralist descifrăm liniile de forță ale unei gramatici a libertății. Una discretă și neostentativă, dar tocmai de aceea credibilă și magnetizantă. Atunci când vântul dictaturii bate din nou prin Cetate, când renasc (dar au murit ele vreodată?) atavisme paranoice, când abjecția agramată își zice „majoritate parlamentară”, verticalitatea acestui distins cărturar este proba și garanția dreptului nostru de a nu dispera...

Pentru neprețuitul meu și al nostru prieten, strălucit filosof al politicului și al eticului, intelectual public grație căruia nu dispar, în pâcla amneziei abulice, vitalele distincții dintre Bine și Rău, ziditorul de biblioteci, omul de o bunătate și căldură a sufletului nepereche, Mihai Șora, fierbinți urări de grabnică întremare și putere de luptă!

XS
SM
MD
LG