Linkuri accesibilitate

Judecata absentă (I)


Cine crede că faptele, întîmplările și planurile care aduc nenorocirea sînt simplu de judecat se înșală. Dar cine crede așa ceva? Noi. Sau mai toată lumea. Să luăm ultimul exemplu, dintr-o serie lungă de nefericiri aparent venite de nicăieri sau stîrnite de răul pur. În ziua de 14 februarie, un oarecare Nikolas Cruz, american în vîrstă de 19 ani, a pătruns într-un colegiu din statul Florida și a deschis focul asupra tuturor celor ce i-au ieșit în cale. 17 persoane au fost ucise. Spre deosebire de mulți alți ucigași de acest fel, Cruz nu s-a sinucis și a fost capturat de forțele de poliție în viață. Procesul judiciar a început de cîteva zile și a adus, deja, cîteva clarificări foarte importante. Și derutante. La început, toată lumea, ajutată dealtfel, de un tratament de presă agresiv și grăbit, a ajuns la ideea că Nikolas Cruz e un ucigaș absurd și, prin asta, cu atît mai respingător. Apoi, însă, un judecător din Florida a dispus dezvăluirea tuturor datelor referitoare la Cruz. Așa a fost făcut public dosarul de observație deschis de autoritățile locale asupra lui Nikolas Cruz. S-a aflat astfel că Nikolas Cruz e un tînăr cu tulburări serioase. Luat în grijă de o familie străină după moartea mamei, Cruz a a vut manifestări evidente de depresie și autism. Dezechilibrul mental l-a împins la acte de auto-vătămare și, foarte, probabil, i-a modificat trăirile într-un mod încă necunoscut dar ultra-negativ. Nu tocmai surpinzător, deranjamentul mental l-a împins la viața într-o lume paralelă axată de simboluri de putere, arme și sloganuri radicale. Apoi, insuccesul școlar sau vreun alt eveniment încă obscur a declanșat furia criminală. E de pe acum de bănuit că Nikolas Cruz nu e ucigașul rece creionat de presă. Tot ucigaș, desigur, dar nu asasinul fără sens care ucide din plăcerea de a lipsi de viață, la întîmplare, oameni nevinovați. Victimele lui Cruz nu sînt cu nimic mai puțin victime, iar moartea lor, chiar explicată de împrejurări complicate, nu e cu nimic acceptabilă. Cu toate astea, cazul Cruz înseamnă ceva și conține un mesaj care trebuie luat în seamă. E vorba de precauție în discuții, dezbateri și judecăți. Ca după fiecare din numeroasele asasinate în masă comise cu arme de foc în Statele Unite, întrebările și protestele au urmat același curs. Adică: dreptul la deținerea de arme de foc trebuie suprimat și, doi, autoritățile executive și parlamentare americane poartă o răspundere gravă pentru că apără pe față sau indirect interesele fabricanților de arme și ale asociațiilor lor. Fără îndoială, și întrebările și protestele sînt justificate, deși mai curînd s-ar putea spune că sînt cauționate de asasinatele colective care se repetă în Statele Unite. Diferența e importantă și merită cercetată mai departe.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG