Linkuri accesibilitate

Dodon: curînd uitat și mereu necunoscut (I)


Președintele Igor Dodon s-a apucat serios de istorie. În fond, e de înțeles. Demnitarii sînt oameni stressați și au tot dreptul la ocupațiile care îi deconectează. Numai că Igor Dodon a decis să se joace de-a istoria în public și oficial. În cîteva interviuri recente, Dodon îi meditează generos pe moldoveni la istorie. Mai precis, Dodon predă gratuit de la înălțimea funcției lui un curs cu totul aparte de istoria Basarabiei, României și a relațiilor româno-basarabene. Trebuie notat de la bun început că Dodon se ferește cu mare succes să folosească termenul Basarabia. Fereala e un pic nefirească pentru un istoric atît de serios și pentru un politician care ar trebui să cunoască și experiența pre-comunistă a ținuturilor în care s-a născut. Efortul cerut de camuflarea Basarabiei îl costă pe Igor Dodon la alte capitole. În primul rînd, la bun simț și echilibru.

Astfel, Președintele și istoricul de la Chișinău vorbesc pe aceeași voce despre pericolul războiului civil pe care îl conțin și sporesc intervențiile politice ale Unioniștilor din Republica Moldova și din România. Dacă așa ceva există, atunci Igor Dodon se așază în fruntea anti-unioniștilor, adică a acelei părți a moldovenilor care nu vor să audă de unire. E clar însă că Igor Dodon e un îndrumător derutat. În primul rînd, pentru că vorbește de război civil. Nici Președintele, nici istoricul Dodon n-au aflat că un război civil poate avea loc doar în sînul aceleiași națiuni. S-ar putea ca Igor Dodon să nu realizeze că vorbind de război civil recunoaște existența națiunii române, de o parte și de alta a Prutului.

Cu o altă remarcă tranșantă, Igor Dodon pomenește Unirea impusă în 1918 sub amenințarea mitralierelor românești. Președintele-istoric nu intră în detalii și, probabil, știe de ce. Unirea Basarabiei cu România în 1918 n-a fost un proces idilic. Numai istoriografia sovietică pune la lucru, după caz, poezia sau calomnia în locul faptelor istorice. Igor Dodon are propaganda de partea lui. Nu și faptele. În 1918, cei mai mulți basarabeni și-au dorit Unirea. Cine nu și-au dorit-o a fost proaspăta putere sovietică și grupurile ei de agitatori care au asigurat partea violentă a evenimentelor. Igor Dodon se întreabă, mai departe, ce s-ar întîmpla dacă și Republica Moldova ar trimite, acum, în România, militanți doritori de unirea Moldovei românești cu Republica Moldova.

Ce să se întîmple? O criză generală de rîs. Dacă își dorește să audă cum sună rîsul pe o parte și pe alta Prutului, Președintele Dodon n-are decît să încerce. Distracția ar fi totală și multă lume i-ar fi recunoscătaore pentru clipele de destindere. Și mai palpitante sînt considerațiile lui Igor Dodon pe seama dispariției misterioase a celor ce au încercat să inițieze, în România, un partid favorabil Moldovei Mari. Întrucît e singurul care a auzit de așa ceva, Igor Dodon își poate închipui ce vrea. Deși e de crezut că dispăruții trebuie căutați acolo unde e și Moldova Mare.

Dar remarcile Președintelui Dodon nu cochetează la nesfîrșit cu umorul. Cînd vrea să fie grav, Președintele Dodon trimite la un paralelism serios. România și Ungaria, pe de o parte - România și Moldova, pe de altă parte. Altfel spus, românii fac, în raporturile lor cu moldovenii, măgăriile pe care nu le suportă din partea ungurilor. Aici, s-ar zice că Președintele Dodon a dibuit ceva. Din păcate, însă, aluziile lui Igor Dodon presupun, mai departe, o ignoranță totală. În fond, tot discursul istoric al Președintelui Dodon cere pubicului larg să ignore faptele și istoria mai veche sau mai nouă.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG