Entuziasmul anilor trecuți a început să se stingă. Lideri UE și politicieni de vîrf din statele Europei de vest au abandonat retorica inițială. Declarațiile de bunevenit și felcitările reciproce pentru exemplul european de virtute s-au stins sau au fost lăsate să se odihnească. Numai presa și organizațiile umanitare își mențin discursul inițial, deși, mai degrabă, ca ambiție și teamă de dezicere. Cum poți da înapoi, după ce ai pus tot pe cartea refugiaților și i-ai blestemat în fel și chip pe cei care te-au contrazis? Dar cotitura e clară. Nimeni nu se mai împăunează cu vocația europeană de gazdă și salvatoare universală.
Asta nu înseamnă că liderii UE au trecut la discursul contrar și că își pun probleme serioase. Înseamnă că, în declarațiile publice, liderii UE continuă să își susțină cauza, dar mai discret și că, în practică și pe ascuns, încearcă să cîrpească lucrurile. Așa, de pildă, Donald Tusk, Președintele Consiliului European, vorbește mai nou de o masă de migranți economici care intră ilegal în Europa. Ceva mai discret, UE a decis să reducă numărul de vize de intrare pentru cetățenii statelor care refuză să își ia migranții înapoi (primii clienți sînt Nigeria și Bangladesh).
Cancelarul german Angela Merkel, cu siguranță liderul asociat automat cu admiterea în masă a migranților, a revenit la idei mai aspre și crede acum că acordurile comerciale ale UE cu statele africane trebuie restrînse, acolo unde cooperarea pe teme de migrație nu merge bine. Mai mult, chiar figurile denunțate pentru rasism și lipsă de umanism au fost trecute în alt regim. Guvernul australian a fost denunțat sever pentru politica strictă de control a migrației. Între timp, lucrurile s-au schimbat și UE a trecut, în secret, la consultări cu foștii monștrii australieni de la care încearcă să afle cum se poate controla eficient migrația. Viktor Orban, Primul Ministru maghiar care a fost demonizat într-un glas după ce a închis granițele, nu mai e pomenit în calitate de tartor. Dimpotrivă, Austria, Slovenia și alte cîteva țări vecine au consultări periodice cu Ungaria și se coordonează pentru a închide căile de acces ale migranților - cu sau fără voia și aprobarea UE. Ministrul german al Imigrației și Integrării a ajuns, recent, la concluzia că ideea după care migranții satisfac nevoia de brațe de muncă a pieței germane nu e întemeiată. Ministrul german a ajuns să susțină ce n-ar fi îndrăznit acum mai puțin de un an și spune că o mare parte a migranților vor rămîne în șomaj sau vor trăi din asistență socială pentru multă vreme de acum încolo.
Evident, toate aceste reveniri pe jumătate rostite sau ascunse nu sînt un program de acțiune sau o răsturnare de atitudine promițătoare. În fond, nici nu e de crezut că un sistem și un grup de lideri care au prezidat cu atîta convingere asupra fenomenului și care au refuzat să asculte orice contra-argument pot face ceva împotriva propriilor convingeri și idei. Adevărat, aceiași lideri, nu mai pot ignora situația de facto și presiunile care urcă de jos în sus, dinspre societățile occidentale aflate în stare de șoc.
Terorismul, problemele de criminalitate urbană, situația tot mai gravă a sistemelor de asistență socială, ciocnirea de valori, ghettoizarea marilor orașe occidentale și atîtea alte forme de criză ale vieții cotidiene occidentale dau o realitate necontrolabilă sau în curînd necontrolabilă. Fața Europei se schimbă și nu pentru că așa au cerut-o sau au vrut-o societățile europene. Rezultatul e un fiasco, un eșec masiv al liderilor aleși sau numiți să administreze viața și viitorul Europei. Toată lumea înțelege că istoria nu mai poate fi dată înapoi și nimeni nu are cum să știe încotro merge viitorul.