Linkuri accesibilitate

Podul de flori funebre


Citeam corectura antologiei Poeţi ai Generaţiei Războiului, îngrijită de scriitorul Claudiu Komartin, când televiziunea română a difuzat ştirea preluată de la televiziunea italiană – cea de-a 43-a victimă a prăbuşirii podului din Genova este un şofer român, de 36 de ani, care fusese deja dat mort (şi era, de fapt, în comă). Întâmplarea – sau fatalitatea! – face că mă oprisem tocmai la poemul Studiu la proiecte de poduri al lui C.T. Lituon (1922 – 1848), pe care-l citez integral, în semn de omagiu postum, adăugând în gând, după „Domnişoara Inginer”, cuvântul „Moarte”:

Studiu la proiecte de poduri

Domnişoara Inginer avea inima călită la temperatura cuptoarelor înalte

Şi mă privea aspru în fiecare dimineaţă

De câte ori îi povesteam despre anotimpurile zvelte din preajma iubitei,

De câte ori îi spuneam că au înflorit trandafirii nobili din parc

Altoiţi de grădinarul importat din Olanda.

Toamna aceea, fără spaţii violente, fără echinocţii

– Blestemată de păduri, de luminişuri rare

Şi de ierburile nemenţionate în ierbare –

Se aşternea ca o ultimă aventură

Peste podul ciudat şi uriaş al Domnişoarei Inginer,

Nesprijinit nici în zidărie, nici în fier.

Câteodată noaptea, când o cuprindea nebunia pe Domnişoara Inginer,

Creşteau laolaltă podurile suspendate, din compas şi echer.

Domnişoara Inginer avea inima călită la temperatura cuptoarelor înalte

Şi mă privea ironic de câte ori îi spuneam

Că în curând iubita mea va părăsi preocupările sale de aloidism,

Că în curând o va vesti Îngerul.

(Lanuri întinse vor rodi pe aproape de închipuirea mea,

Domnişoara Inginer mă va privi mai ironic şi mai aspru ca niciodată,

Boi blajini vor rumega amintirea strămoşilor

Care-au îngenunchiat lângă Fiul lui Dumnezeu.)

Câteodată noaptea, când o cuprinde nebunia pe Domnişoara Inginer,

Podul nostru, ca o omidă uriaşă, ridică spinarea spre cer

Susţinut doar de focul care se aprinde sălbatic din ochii lui Lucifer.

Într-o zi, poate, mă voi sfătui şi cu Apolodor din damasc

Întrebându-l despre obrazul descompus al Domnişoarei Inginer,

Despre podul care o aţâţă uriaş şi ciudat,

Despre nebunia care o cuprinde la al doilea cântat.

* * * * * * *

(The rest is silence)

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG