Se ştie – iar istoria literaturii a transformat întâmplarea într-un soi de mit – că, la capătul unei întâlniri providenţiale cu idolul său, poetul Stephane Mallarmé, tânărul Paul Valéry a avut un fel de „şoc existenţial”, care avea să-i schimbe destinul: n-a mai publicat poezia vreme de aproape două decenii, iar atunci când a făcut-o, în 1917, dând la tipar la Jeune Parque (într-un „fabulos” tiraj de... 40 de exemplare), devenea el însuşi un maestru. Aţi trăi şi Dvs o astfel de întâmplare? Cine a fost „Mallarmé”-ul Dvs.? Vă rog s-o istorisiţi.
Arcadie Suceveanu: Cu mine lucrurile s-au întâmplat diferit și în două etape. La început (primul început), pe când eram elev la Școala medie din Carapciu pe Siret, sat învecinat cu Sucevenii mei din Bucovina și baștina lui Vasile Levițchi, m-a marcat însuși faptul, excepțional în viziunea mea de adolescent, de a putea trece aproape zilnic pe lângă casa poetului, care pe atunci se transferase deja cu traiul la Cernăuți, fiind mai întâi redactor-șef al ziarului „Zorile Bucovinei”, iar mai apoi profesor la Universitate. Sub impresia acelui sentiment, am început să scriu „la modul serios”, am descoperit și altfel de poezie decât cea (ideologizată, primitivă și cacofonică) din manualele școlare. „Providențiala întâlnire”, care a avut loc ceva mai târziu, în toamna lui 1969, la facultate, nu m-a dezarmat, dimpotrivă, m-a făcut să mă ambiționez și mai mult în dorința de a-l concura pe maestru, de a mă situa, în măsura în care acest lucru mi se părea pe atunci posibil, la înălțimea scrisului său și a prestației sale intelectuale. Atunci, aflându-mă sub influența și îndrumarea atentă a lui Levițchi, am reușit să descopăr „biblioteca”, să-mi formez gustul pentru lecturile bune. Mai mult, stimulați fiind de Profesorul și mentorul nostru, eu și colegii mei cernăuțeni am reușit să ne consolidăm sub flamura idealului poetic, încercam disperați să ne sincronizăm scrisul cu cel al congenerilor din România, visând la clipa fericită când vom putea trece dincolo de sârma ghimpată pentru a ne cunoaște mai bine Țara, istoria, colegii de generație...
Al doilea „început”, cel chișinăuean, îl datorez lui George Meniuc, poetul „elitist”, de o recunoscută probitate intelectuală, care aici, în Basarabia, întotdeauna a reprezentat poezia modernă și spiritul avangardei. Poetul era un „clasic în viață”, fusese student la Universitatea din București, unde debutase în 1939 și unde îi avusese ca prieteni pe Geo Dumitrescu și George Uscătescu, pe Ovidiu Bârlea și Mihnea Gheorghiu, numele său figura în Istoria literaturii... a lui G. Călinescu, iar eu îi studiasem creația în școală și la facultate. Destul de prudent și scorțos, Meniuc nu era foarte accesibil. Îmi amintesc că îmi trebuise mult timp și curaj până a mă decide să-l abordez pentru a-mi scrie prefața la cea de-a doua plachetă de versuri, Țărmul de echilibru, apărută în 1982 (de fapt, debutul meu de la Chișinău; primul volum, Mă cheamă cuvintele, îmi apăruse la Editura Karpati din Ujgorod, Ucraina, în 1979). Întâlnirea cu Meniuc a fost decisivă pentru opțiunea mea de a urma calea poeziei moderne. În acei ani (1982 – 1987), beneficiind de prietenia și afecțiunea sa, de biblioteca sa în care se aflau ediții românești rare, mi-am adâncit lecturile, am explorat filoanele livrești ale poeziei, mi-am îmbogățit recuzita cultural-filozofică, am prins gust pentru eseu. Aș putea spune fără să exagerez că relația cu Meniuc mi-a marcat, benefic și profund, spiritul și destinul poetic.
Em. Galaicu-Păun: Acum, că sunteţi unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români contemporani, rogu-Vă să-mi spune-i dacă aţi avut şansa să Vă caute un tânăr autor pentru a „face ucenicie” la Dvs., iar dacă (încă) nu – totul e înainte! –, pe cine dintre autori aţi fi vrut să-l vedeţi pe post de „tânărul Paul Valéry”?
Arcadie Suceveanu: Astăzi scrisul a devenit, pentru mulți, o îndeletnicire extrem de facilă, un exercițiu aproape gratuit. Se scrie (în toată lumea) mult, se scrie (rareori) bine, se scrie (deseori) prost, se scrie (la noi, ca și pretutindeni) oricum. Cartea bună însă se lasă mereu așteptată, pentru că ea se naște, atunci când se naște, extrem de greu. Poeții adevărați, poeții autentici, nu neapărat cu statut de... Valéry, ci doar cu statut de... sine, apar rar. Mulți autori, tineri sau mai puțin tineri, îmi solicită să le scriu prefețe ori să le fac diverse recomandări. Deși am avut întotdeauna o deschidere spre tot ce este spirit tânăr în poezie, am învățat că este bine atunci când încurajezi intrarea cuiva în Republica Literelor să nu-ți pierzi luciditatea critică și, mai cu seamă, demnitatea și prestația profesională. Mi-ar fi plăcut, desigur, să fi fost descoperitorul unui mare talent, dar n-a fost să fie. „Mallarmé”-ul din mine (atâta cât există) îl mai așteaptă, totuși, pe un eventual Valéry al începutului de secol XXI să-mi bată la ușă...
* * * * * *
Născut la 16 noiembrie 1952, în comuna Suceveni, regiunea Cernăuţi. A absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi, Facultatea de Filologie, secţia Limba şi Literatura Română (1974). Profesor la Şcoala medie din Horbova-Herţa (1974-1979), redactor şi redactor-şef al Editurii Literatura Artistică (Hyperion) din Chişinău (1979-1990), vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1990-2010). Din 2010 până în prezent Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România (2005-2013). Membru-fondator al PEN-Clubului din Moldova.
A publicat volumele de poezie: Mă cheamă cuvintele (1979), Ţărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârşit de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990), Secunda care sunt eu (colecția „Poezii de duminică”) (1992), Eterna Danemarcă (colecția „Poeți români contemporani”) (1995), Infruntarea lui Heraclit (1998), Mărul îndrăgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar (2001), Zaruri pictate (2003), Corabia de la mansardă (seria „Biblioteca școlarului”) (2004), Arca dies (2008), 101 poeme (2009), Cafeneaua Nevermore (2011), Ființe, umbre, epifanii (2011), Profesionist al himerei (2012), Vremea Leului portocaliu (colecția „Laurii poeziei”) (2012), Ferestre stinse de îngeri (2014), Personajele lui Erasm (2016), O sută și una de poezii, antologie (2017).
Volume de eseistică: Emisferele de Magdeburg (2005), Frumusețea subversivă (2012), Cariatide și coloane (2013).
Autor a numeroase cărţi pentru copii: A fugit melcul de-acasă (1984), Ora cinci fără doi fulgi (1986), În cămaşă de cireaşă (1989), Raţa şi Arhimede (2000), ŞTIUca la şcoală (2002), Cheiţe pentru vise (2005), Lumea ca o poveste (2009), Greierul care s-cri-cri-e (2012), Întrebări colorate (2014), Un secret pe cotcodacnet (2016) ş.a.
Cărți traduse: Ușla iz domu ulitka (A fugit melcul de-acasă), în limba rusă (1986); Sovremenniki Gamleta (Contemporani cu Hamlet), în limba rusă (1991); Яблуко закохане в хробака (Mărul îndrăgostit de vierme), ediție bilingvă româno-ucraineană (2017); ỌAČAYI İLӘ GӦNDӘRİLӘN MӘKTUB (Scrisoare trimisă printr-un pescăruș), ediție bilingvă româno-azeră (2017).
A tradus poezie și proză din limbile ucraineană și rusă (Lev Tolstoi „Cazacii”, Maxim Gorki „Celkaș”, Cinghiz Aitmatov „Vaporul alb”, poezii de Ivan Draci, Boris Olîinik, Lina Kostenco ș.a.).
Laureat al mai multor premii, între care: Premiul Naţional al R. Moldova (1998), Premiul Academiei Române (1997), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987, 1995, 1999, 2000, 2002), Premiul pentru poezie „Centenar Lucian Blaga” (Cluj-Napoca,1995), Premiul revistei „Poesis” (Satu-Mare, 2006), Marele Premiu al Festivalului internațional „Drumuri de spice” (Uzdin, Serbia, 2013), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2015), Marele Premiu Cununa de lauri de la Balcic în cadrul Turnirului de Poezie organizat de USR (2015).
Laureat al Diplomei Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret pe lângă UNESCO (IBBY) (2004, Africa de Sud; 2014, Mexic).
Medalia „Mihai Eminescu” (2000); Titlul Onorific „Maestru al Literaturii” (2001); Medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Științe a R. Moldova (2010); Ordinul „Gloria Muncii” al R. Moldova (2010); Ordinul de Onoare al R. Moldova (2012); Ordinul României „Meritul cultural” în grad de „Comandor” (2014).
Selecţii din versurile sale au apărut în diverse antologii din România, Ucraina, Rusia, Turcia, Bielarus, Macedonia, Bulgaria, Slovacia, Suedia, Italia, Belgia, Franţa, Austria, Olanda, Cehia.