La început, voiam să scriu despre foarte probabila relansare a cinematografiei naţionale, ca urmare a alocării sumei de 5 milioane de lei de către Guvernul Republicii Moldova în scopul producerii unor filme noi. Despre ce este vorba, de fapt? Ei bine, în primăvara acestui an s-a anunţat un concurs de scenarii, apoi (în iunie) s-au depus 22 de dosare la Centrul Naţional de Cinematografie, iar un juriu alcătuit din acad. Mihai Cimpoi, scriitorul Andrei Ţurcanu, regizorul & scenarisul Boris Cononov, regizorul Sandu Cozub şi subsemnatul au avut la dispoziţie o lună întreagă (iulie) pentru a alege grâul (a nu se confunda cu actorul Gheorghe Grâu, cu majusculă) de neghină. În chiar prima zi a lunii august, juriul desemna 16 dosare câştigătoare – nu le voi enumera aici, rezultatele fiind afişate pe site-ul CNC. Conferinţa de presă din dimineaţa zilei de 11 august, convocată de preşedintele CNC, regizorul Valeriu Jereghi, la care au participat patru din cei cinci membri ai juriului, făcea publice numele regizorilor pe care, în mai puţin de un an, le vom citi pe marele ecrane.
Apoi, în aceeaşi zi de vineri, 11 august, am întâlnit într-un pasaj subteran din sectorul Râşcana al Chişinăului un cerşetor. L-am văzut dimineaţa, când plecam la conferinţa de presă, apoi pe la amiază, odată întors acasă, şi pe la 18.00, când m-am dus să-mi cumpăr alte câteva sticle de apă minerală. Omul se afla mereu în acel pasaj subteran, pe scară, în faţa unei şăpci „profesionale” întinse ca o palmă, în mijlocul căreia se vedea o iconiţă şi ceva mărunţiş (lei de unu mototoliţi & bănuţi de metal). Atât doar că şapca-i rămânea la soare („Sfinţii nu se tem de insolaţie”, mi-am zis, în gând), iar bărbatul se ascundea la umbră – mişcându-se după acele ceasornicului. Să fi fost o reminiscenţă a jurizării & a conferinţei de presă din acea dimineaţă? – aruncându-i o ultimă privire, mi-a venit în minte titlul unui film, Omul merge după soare (regia Mihail Kalik, scenariu Valeriu Gagiu), una din realizările de vârf ale cinematografiei naţionale, turnat la Moldova-Film în 1961.
Scurt pe doi, se anunţă nu mai puţin de 16 filme – două de animaţie, câteva documentare, câteva scurtmetraje şi două-trei lungmetraje artistice – până la finele anului 2018; cât priveşte soarele dogorâtor (ca să-i facem parte şi cerşetorului amintit în alineatul precedent), acesta pare-se va lăsa locul unor averse de ploaie pe luni încolo, dacă e să credem meteorologii.
Pe când un nou Om [care] merge după soare, că de cei care caută umbra e plină ţara?