Linkuri accesibilitate

Unire sau anexare? Basarabia, 27 martie 1918 (XII)


Harta etnografică a Basarabiei, de Alexis Nour

Concluzii

La un veac după producerea evenimentelor, nu este lipsit de temei să ne punem câteva întrebări, care ar putea deschide interesante pârtii de cercetare. Votul din 27 martie 1918 s-a făcut în prezența trupelor române în Chișinău. Ce s-ar fi întâmplat dacă Armata Română nu ar fi controlat orașul? Ce s-ar fi întâmplat dacă Blocul Moldovenesc, practic favorizat de autoritățile militare române, nu ar fi făcut „jocurile” atunci? Ce s-ar fi întâmplat dacă prim-ministrul Alexandru Maghiloman nu s-ar fi aflat la început și la final în locul în care se desfășurau lucrările Sfatului Țării? Cel mai probabil fără prezența trupelor române și fără intervenția guvernului Marghiloman, unirea/alipirea Basarabiei cu România nu s-ar fi realizat. Cel puțin nu la 27 martie 1918 și nu așa cum știm că s-a întâmplat.

Declarația Sfatului Țării, 27 martie 1918 (p. 1)
Declarația Sfatului Țării, 27 martie 1918 (p. 1)

Autori mai vechi au insistat – inclusiv în toiul evenimentelor din martie 1918 – asupra faptului că Basarabia nu ar fi avut condiți favorabile pentru a constitui un stat viabil. Însă poate mai mult decât greutățile interne și geopolitice, cele mai importante piedici în calea existenței Republicii Democratice Moldovenești – reale într-o măsură apreciabilă – au fost provocate de interesele imediate sau pe termen lung ale unor actori politici din regiune sau din afara acesteia.

Potrivit unor autori, nu entuziasmul popular, ci pragmatismul a fost cel care a determinat Sfatul Țării să voteze unirea condiționată cu România. Basarabia era prinsă între România, trupele Centralilor, care controlau teritoriile de la nord și est, pretențiile Ucrainei și ale Rusiei Sovietice asupra regiunii. Opțiunea pentru România părea o alegere rațională în acel context. Orientarea majorității clasei politice moldovenești către România a fost rezultatul unei combinații de naționalism romantic și pragmatism. Calculul a fost relativ simplu. Dacă Republica Democratică Moldovenească nu putea exista ca stat independent, atunci măcar să se alăture unui alt stat de care Basarabia era legată, în grade variabile, prin limbă și trecut.

Declarația Sfatului Țării, 27 martie 1918 (p. 2)
Declarația Sfatului Țării, 27 martie 1918 (p. 2)

Este greu de crezut că în decursul unui an, cât trecuse de la inițierea schimbărilor revoluționare, populația Basarabiei devenise în majoritate interesată de unirea regiunii cu România. În realitate, acest act a fost rezultatul unei mișcări „de sus”. Ceea ce s-a întâmplat în martie 1918 în Basarabia nu a implicat decât persoane și grupuri conștiente și active politic. Populația regiunii în ansamblul său a fost pasivă. Nu se poate ignora universul predominant rural al locuitorilor Basarabiei, știința de carte redusă în regiune, lipsa unor instituții de învățământ superior, presa cu tiraje și influențe modeste. Ideea unor activiști politici sau a unor istorici că „masele populare” ar fi jucat un rol – și încă însemnat – în realizarea actului de la 27 martie/9 aprilie 1918 nu rezistă analizei surselor disponibile. Perspectivele speculative pot uneori să ne ajute în interogarea anumitor aspecte din trecut, dar ele nu pot fi contrapuse faptelor, cu atât mai puțin atunci când sursele sunt clare.

Decretul regal, 9 aprilie 1918 (p. 1)
Decretul regal, 9 aprilie 1918 (p. 1)

Decizia din 27 martie/9 aprilie 1918 a avut în spate discuții, presiuni voalate sau directe, negocieri între oamenii politici de la Chișinău și cei de la Iași, promisiuni făcute de guvernul român – chiar de Marghiloman și de membrii executivului român – politicienilor din Basarabia și pentru regiune, dar și în nume individual, posturi în guvern, în Parlamentul României, intimidări etc. În martie 1918, la Chișinău a avut loc un compromis. Însă cel care a avut inițiativa și a controlat actul încorporării Basarabiei în România a fost guvernul român. Sfatul Țării trebuia să voteze ceea ce se stabilise deja în culise. Efortul local privea doar convingerea unei majorități să valideze decizia. Alternativa nu era luată în considerare și nu era acceptabilă pentru guvernul de la Iași. Discuțiile anterioare sau din timpul dezbaterilor, discursurile emoționale, promisiunile au dat în cele din urmă roadele scontate de către unioniștii de pe ambele maluri ale Prutului.

Decretul regal, 9 aprilie 1918 (p. 2)
Decretul regal, 9 aprilie 1918 (p. 2)

În ansamblu, capacitatea de negociere a basarabenilor în martie 1918 a fost mai degrabă slabă, deși din motive tactice guvernul român a luat în calcul condițiile puse de cei dintâi. Cert este că după martie 1918 posibilitățile basarabenilor de a-și impune voința aveau să fie și mai slabe. Ideile politice ale multor lideri sau deputați din Sfatul Țării aveau să se dovedească schimbătoare în 1918 și în anii următori. Ei au trecut de la antimonarhism la regalism, de la socialism la naționalism antisocialist.

Modul în care s-a realizat alipirea Basarabiei a salvat până la urmă aparențele și a lăsat deschisă calea pentru integrarea regiunii în România. Acesta a fost un proces extrem de dificil, întins de-a lungul perioadei interbelice și cu rezultate mai degrabă superficiale. Explicațiile sunt, ca în atâtea alte cazuri, de natură istorică, politică, ideatică, socială și economică.

Harta etnografică a Basarabiei, de Alexis Nour
Harta etnografică a Basarabiei, de Alexis Nour

Bibliografie selectivă

Despre ceea ce s-a întâmplat în Basarabia în martie 1918, dar și despre context și consecințe, există o bogată literatură. Unii dintre cei implicați au lăsat jurnale, memorii sau relatări fragmentare, iar de-a lungul unui secol s-au publicat cărți ori studii realizate de autori cu diverse perspective metodologice și ideologice, producții academice sau propagandistice, multe dintre acestea din urmă îmbrăcate în haină „științifică”. Redau mai jos unele dintre aceste lucrări, utilizate inclusiv pentru realizarea acestui text în 12 părți.

Documente și presă: Basarabia în Parlamentul Marghiloman, Text ales și stabilit, note și comentarii, postfață de Victor Durnea, Prefață de Ion Țurcanu, Chişinău, Editura Știința, 2018; Basarabia în presa anului 1918. Interviuri și anchete, Text ales și stabilit, studiu introductiv, note și comentarii de Victor Durnea, Chişinău, Editura Știința, 2018; O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării (1917-1918), Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi selecţia imaginilor de Ion Negrei şi Dinu Poştarencu, Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2004; Teodor Pavel, Românii și rivalitatea germano-rusă, 1905-1918. Documente, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2003; Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. I, 1917-1934, redactor responsabil al ediției române: Dumitru Preda, traducerea notelor din limba rusă: Mioara Nanu și Vitalie Văratec, București, Editura Enciclopedică, 1999; Ion Țurcanu (editor), Sfatul Țării. Documente, vol. I, Procesele-verbale ale ședintelor în plen, Chișinău, Editura Știința, 2016; Ziarele românești despre Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, vol. I, Promovarea idealului Unirii Basarabiei, Transilvaniei și Bucovinei, 21 Martie-15 Decembrie 1917, vol. II, Basarabia pe calea Unirii cu România, 16 Decembrie 1917-8 Aprilie 1918, articole selectate și editate de Marius Diaconescu, Andrei Florin Sora (coordonatori) et alii, București, Editura Ars Historica, 2018.

Jurnale, memorii, relatări: Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. IV, partea a V-a, 1917-1918, București, Editura Humanitas, 1993; Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească. Analiza unui proces istoric, însoțită de 186 documente, vol. I, Cluj, 1926; Idem, Pe baricadele vieții. În Basarabia revoluționară (1917-1918). Amintiri, Ediție îngrijită, prefațată, tabel cronologic, note, bibliografie și indice de nume Octavian O. Ghibu, Chișinău, Editura Universitas, 1992; Pantelimon Halippa, Cronica vieții mele. Amintiri, dactilogramă aflată la ANIC, Colecția 60 (Amintiri, memorii și însemnări...), dosarele 501/2 și 502/2; Idem, Note fără dată, dar cu judecată, manuscris aflat la ANIC, Colecția 60 (Amintiri, memorii și însemnări...), dosar 504; Idem, Sfatul Țării, manuscris aflat la ANIC, Colecția 60 (Amintiri, memorii și însemnări...), dosar 505; Idem, Figuri basarabene, manuscris aflat la ANIC, fond Pantelimon Halippa, dosar 110/FD; Ion Inculeț, O revoluție trăită, alcătuire Ruxandra Mihăilă, Chișinău, Editura Universitas, 1994; Ion Jalea [Liviu Rebreanu], Basarabia: descrierea – istoria – unirea împreună cu harta Basarabiei, București, Editura Steinberg, 1918; Lui Alexandru Marghiloman. Omagiu cu prilejul unei îndoite aniversări. Prietenii și admiratorii lui, București, Tiparul „Cultura Națională”, 1924; Gheorghe Gh. Mârzescu, Fapte și impresii zilnice (1917-1918), Ediție îngrijită și note de Ioan Lăcustă, București, Editura Curtea Veche, 2004; Ioan Pelivan, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, dactilogramă aflată la ANIC, Colecția 60 (Amintiri, memorii și însemnări...), dosar 607/2; Alexandru Marghiloman, Note politice, 1897-1924, vol. III, 1917-1918, București, Editura Institutului de Arte Grafice „Eminescu” S.A., 1927; M.C. Schina [general], Basarabia, ianuarie 1918-iunie 1919, Bucureşti, Institutul de arte grafice „Lupta” N. Stroilă, 1938; Ovid Țopa, Amintiri din Țara Fagilor, vol. II, ediție îngrijită de Iolanda Malamen, introduceri de Ion Bogdan Lefter şi Barbu Cioculescu, București, Editura Tracus Arte, 2012; Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, București, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2012.

Lucrări generale și speciale: Gheorghe V. Andronachi, Albumul Basarabiei. În jurul marelui eveniment al Unirii, Chișinău, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Chişinău, 1933; Alberto Basciani, Dificila unire. Basarabia și România Mare, 1918-1940, Traducere din italiană de George Doru Ivan și Maria Voicu, Chișinău, Editura Cartier, 2018 [ediția originală 2007]; Petre Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru. 1812-1918, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1992 [ediția originală circa 1924]; Ștefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, Prefaţă de Constantin C. Giurescu, Schiţa biografică de Iurie Colesnic, Chișinău, Editura Universitas, 1993 [ediția originală 1929]; Gheorghe E. Cojocaru, Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), București, Editura Semne,1997; Idem, Sfatul țării: itinerar, Chișinău, Editura Civitas, 1998; Iurie Colesnic, Sfatul Țării. Enciclopedie, Chișinău, Editura Museum, 1998; Idem, Generaţia unirii, Chișinău, Editura Museum, București, Fundația Culturală Română, 2004; Iulian Fruntașu, O istorie etnopolitcă a Basarabiei, 1812-2002, Chișinău, Editura Cartier, 2002; Istoria Moldovei, vol. III, Moldova în perioada contemporană (1917-începutul secolului al XXI-lea), coordonatorul proiectului Sergiu Nazaria, Chișinău, Asociația Istoricilor și Politologilor „Pro-Moldova”, 2016; Charles King, Moldovenii, România, Rusia și politica culturală, Traducerea Diana Stanciu, Chișinău, Editura Arc, 2002 [ediția originală 2000]; Izeaslav Levit, An de răspântie. De la proclamarea Republicii Moldovenești până la desființarea autonomiei Basarabiei (niembrie 1917-noiembrie 1918), Chișinău, Universul, 2003; Sergiu Nazaria, Victor Stepaniuc, Problema basarabeană și interpretările ei în istoriografie: de la apariție la tratatele de la Paris (1917-1947), Chișinău, f.e., 2010; Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Chișinău, Editura Cartea Moldovenească, 1991 [ediția originală 1923]; Gheorghe Negustor, Mircea-Cristian Ghenghea (editori), De la Imperiu la Regat. Românii basarabeni și Marele Război, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2018; Valeriu Popovschi, Biroul de organizare al Sfatului Țării (27 octombrie-21 noiembrie 1917)/ Republica Democratică Moldovenească (Formarea și evoluția,1917-1918), volum îngrijit de Gheorghe E. Cojocaru, București – Brăila, Editura Academiei Române, Muzeul Brăilei „Carol I”, Editura Istros, 2017; Dumitru Seserman, Acțiunile Armatei Române în spațiul dintre Carpații Orientali și Nistru (1917-1920), București, Editura Universității Naționale de Apărare, 2004; Constantin I. Stan, „Activitatea refugiaților ardeleni, bănățeni și bucovineni în Basarabia (1917-1918)”, în Apulum, vol. XXXI, pp. 427-440; Vasile Stati, Istoria Moldovei, Chișinău, Vivar – Editor, 2002; Marin C. Stănescu, Armata română şi unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România. 1917-1918, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1999; Victor Stratan, Alexandru Gorun, Moș Ion Roată, Siguranța și „Unirea”, Chișinău-Iași, 2003; Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, traducere de Dan Criste, București, Editura Meteor Publishing, 2014; Ion Țurcanu, Sfatul Țării. Istoria zbuciumată a unei importante instituții politice basarabene din anii 1917-1918, Chișinău, Editura ARC, 2018; Idem, Unirea Basarabiei cu România. Preludii, premise, realizări, 1918, Chișinău, Tipografia Centrală, 1998; Z. Ornea, Viața lui C. Stere, vol. II, București, Editura Cartea Românească, 1991.

Opinia dvs.

Arată comentarii

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG