Linkuri accesibilitate

Curiozitățile Centenarului: Dmitri Șcerbaciov (1857-1931) – un general rus care a ordonat intrarea trupelor române în Basarabia


Dmitri Grigorievici Șcerbaciov era dintr-o familie de dvoreni ruși, cu mari tradiții militare, tatăl său fiind general-maior în armata țaristă. La începutul Primulului Război Mondial, repartizat în Armata a III de pe Frontul de Sud-Vest, a dat dovadă de inițiativă și eroism, contribuind decisiv la cucerirea orașului Lvov. La 5 aprilie 1915 este numit comandantul Armatei XI din Carpați, apoi comandantul Armatei VII de pe Frontul de Sud-Vest.

Generalul Dmitri Șcerbaciov (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)
Generalul Dmitri Șcerbaciov (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)

După Revoluția Rusă din 1917, în aprilie este numit adjunctul regelui Ferdinand, comandantul suprem al armatelor de pe Frontul Românesc, creat în decembrie 1916. De facto era comandantul suprem al armatelor frontului, în subordinea sa aflându-se patru armate ruse și două române. S-a manifestat în cele mai importante bătălii de la Mărăști și Mărășești, unde a reușit respingerea, împreună cu trupele române, a ofensivei armatelor germane. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 încheie armistițiul armatelor ruso-române cu cele austro-germane la Focșani, ceea ce a permis pe de o parte evitarea prăbușirii frontului și a României, iar pe de alta să procedeze la înabușirea influenței bolșevice în armată. Împotriva sa va fi trimis un comando bolșevic condus de S.G. Roșal pentru a-l asasina, dar acesta va fi anihilat de armatele române, care vor asigura paza generalului pentru restul perioadei cît s-a aflat la Iași. Împreună cu armatele române a încercat oprirea procesului de degradare și bolșevizare a armatei ruse, iar la începutul anului 1918, în calitatea de comandant al frontului, ordona intrarea trupelor române în Basarabia.

Drept rezultat al acestei decizii, la 13 ianuarie 1918, prin decizia Consiliului de Comisari ai Poporului din Rusia Sovietică, generalul Șcerbaciov era declarat „dușman al poporului” și pus „în afara legii”. La 18 aprilie renunța la funcție și devenea unul din liderii mișcării albgardiste ruse, fiind în legături cu toți marii conducători ai armatei anti-bolșevice: Kolciak, Krasnov, Denikin și Vranghel. Monarhist convins, după înfrângerea albgardiștior, se va retrage în 1920 la Nice, Franța, unde va deceda în 1932. La ceremonia sa de înhumare va fi prezent și comandantul suprem al armatei române, generalul Constantin Prezan.

XS
SM
MD
LG