Linkuri accesibilitate

Din culisele Centenarului: Memoriile lui I. Pelivan despre ziua de 6 ianuarie 1918


„La ora 5 după prânz, domnii Cristi, Ioncu, Ciobanu și cu mine eram invitați la domnul Codreanu, Directorul Lucrărilor Publice. Acesta ne comunică că a pus mâna pe o telegramă iscălită de Erhan și Inculeț. În această telegramă, pe care ne-a arătat-o domnul Codreanu, era protestarea contra intrării Armatei române în Basarabia și cererea să se trimită numai oastea rusească. Telegrama era adresată: una cartierului general rus de la Iași, a doua – reprezentanților guvernelor aliate și a treia – guvernului român. Am restituit această telegramă funcționarului de la care se luase.

Ion Pelivan (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)
Ion Pelivan (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)

De aici am plecat la Palatul Zemstvei județene, unde avea loc ședința „unioniștilor”, la care luau parte Țanțu, Buruiană, Crihan, Halippa, Buzdugan, în total vreo 30 persoane. Dr. Ciugureanu prezida întrunirea, el era președintele Zemstvei. După ce s-a discutat situația internă, s-a luat hotărârea, ca să se ducă o delegație la Iași, compusă din Pelivan, Țanțu, Buruiană și Minciună, pentru a cere Guvernului Român concursul militar.

Odată hotărât acest lucru, am plecat fiecare la locuința noastră fiind păziți de soldați moldoveni unioniști. Se auzea în noapte bubuitul tunului de-asupra Buiucanilor, căci se începuse lupta cu batalionul ardelean sub comanda generalului rus Kantzer.

La 6 ianuarie 1918 eram condamnat la moarte de către Front-Otdel al bolșevicilor din Chișinău. Eram nevoit să nu stau acasă, așteptându-mă a fi percheziționat și arestat. Noaptea am trecut-o la Niculiță Suruceanu, deputat în Sfatul Țării, unul dintre cei mai buni moldoveni. Dimineața aflu că arestarea mea este dată ca sigură, urmând a fi pedepsit cu moartea, ca unul care stăruiam venirea armatei române. Am plecat la T. Inculeț, tatăl președintelui Sfatului Țării, unde mă credeam mai în mare siguranță.

Seara la ora 8:00, impreună cu Suruceanu, Gafencu și Buzdugan, formând o quasi-patrulă bolșevistă, am ieșit cu puștile la umăr, îmbrăcați în uniformă muscălească, în strada Sadovaia (actualmente Mateevici – n.a.), de aici în pas militar, câte 2, am luat drumul spre șoseaua Hâncești, spre mănăstirea Suruceni. După o zi de călătorie, ocolind drumul mare și șoseaua de teama bolșevicilor, am ajuns la ora 9 seara la Leova, unde ne-am prezentat comandantului garnizoanei române, colonel Macovei.

XS
SM
MD
LG