Linkuri accesibilitate

În perioada de șaizeci și două de zile ale Republicii Democratice Moldovenești (24 ianuarie – 27 martie 1918), adică de la momentul proclamării Independenței până la Unirea cu România, în dreapta Prutului s-au schimbat trei guverne: Guvernul Ion I.C. Brătianu (11 decembrie 1916 – 28 ianuarie 1918; Guvernul Alexandru Averescu (29 ianuarie - 4 martie 1918); Guvernul Alexandru Marghiloman (5 martie - 23 octombrie 1918). Chiar dacă intrarea trupelor române a restabilit ordinea între Prut și Nistru, soarta RDM era marcată de incertitudinea contextului regional și de dificultățile în care se afla guvernul de la Iași. Statul român făcea cu greu față presiunilor militare din Est, unde armatele bolșevice organizate de RUMCEROD la Odesa, amenințau în orice moment cu invadarea Basarabiei; celor din Vest, pe frontul Siretului, în fața armatelor germane și austro-ungare; celor din Sud, de la Dunăre, contra bulgarilor și turcilor, dar și dezordinilor interne provocate de rușii care fugeau de pe Frontul Românesc.

Chiar dacă priveau unirea Basarabiei cu România ca un dat istoric, ce reieșea din modul de gândire tradițional al clasei politice românești, viziunile celor trei prim-miniștri ai României față de soluționarea „chestiunii Basarabiei” în ambianța anilor 1917-1918 erau diferite. Ionel I. C. Brătianu, confruntat cu dificultatea relațiilor cu Rusia și presat de prezența militară masivă rusă pe teritoriul ciopârțit al României, a privit introducerea armatelor române în Basarabia ca un gest pragmatic, fără conotație politică și fără aluzie evidentă la perspectiva unirii. Alexandru Averescu fusese împotriva introducerii armatelor române în Basarabia și era unul din susținătorii fermi ai independenței RDM, din raționamente la care vom reveni mai târziu. La rândul său, rusofob și germanofil, A. Marghiloman a tratat problema Basarabiei din perspectiva unui fatalism istoric, susținând în mod direct cercurile unioniste de la Chișinău, fapt încurajat de sugestiile Puterilor Centrale și de contextul schimbător al situației de pe frontul de est, ce avantaja Germania.

Aceste evoluții în viziunile românești față de Basarabia erau influențate în mare parte de situația militară și politică de pe Frontul de Est, mai ales după decizia Rusiei Sovietice de a începe negocierile de ieșire separată din război cu Puterile Centrale în decembrie 1917. În România ce se pomenise singură în fața Puterilor Centrale, dar și cu alte provocări militare invocate anterior, guvernul Brătianu cădea, iar regele Ferdinand îi încredinţa lui Averescu formarea unui guvern, care să încheie pacea cu Puterile Centrale.

Alexandru Averescu, prim ministrui al României între 29 ianuarie - 4 martie 1918 (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)
Alexandru Averescu, prim ministrui al României între 29 ianuarie - 4 martie 1918 (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)

Deși basarabean la origini (născut la 9 martie 1859 în familia unui fost ofițer al armatei țariste în satul Babele, Ismail), generalul-erou de la Mărășești și Oituz, era critic față de intrarea trupelor române în Basarabia, trata cu circumspecție alipirea Basarabiei la România și pleda pentru menținerea independenței RDM. Averescu nu a fost de acord cu trimiterea de trupe dincolo de Prut de către guvernul Ion I. C. Brătianu, deoarece aceasta urma să creeze dificultăți României atât la Petrograd, cât și la Viena sau Berlin. Basarabia fiind la acel moment un teritoriu contaminat de bolșevism, includerea acesteia în hotarele statului ar fi urmat să creeze mari probleme interne. Conform lui Averescu ar fi trebuit așteptat ca „imposibilitatea realizării practice a utopiilor bolșevice să intre în conștiința maselor și atunci, când se va putea se va face alipirea prin voință proprie a Republicii la România”

Potrivit acestuia, dificultățile Rusiei aveau doar un caracter temporar, prin urmare momentul propice ar fi urmat să vină doar după încheierea Tratatului de Pace și proclamarea Unirii ar fi trebuit amânată în așteptarea unor condiții mai bune pentru alipirea provinciei la Regat. „Rusia este bolnavă, incontestabil că este foarte bolnavă, dar Rusia nu a pierit și se va însănătoși. Noi, o putere mică, nu se cuvine să abuzăm de o stare de paralizie în care se găsește un vecin al nostru. Suntem înconjurați de bulgari, de unguri și de ruși. Nu avem nici un interes, din contră, ar fi o politică nechibzuită de a căuta să ne punem rău cu toții. Prin urmare fără motiv binecuvântat, nu ar trebui să provocăm o stare de lucruri care să aibă consecințe în relațiunile noastre viitoare cu Rusia”, considera generalul.

Pornind de la aceste premise, Generalul Averescu a tratat problema Basarabiei cu ambiguitate în raport cu germanii și rușii. În primul caz, la 11/24 februarie 1918 când prim-ministrul discuta la Buftea condițiile încheierii unui tratat de pace cu reprezentații Puterilor Centrale, aceștia au sugerat că de vreme ce România „reintră în posesia întregului ținut dintre Prut și Nistru – anexiune pe care Puterile Centrale erau dispuse să o înlesnească – retrocedarea Dobrogei ar putea fi considerată ca un act de dreptate în favoarea Bulgariei spoliate în 1879 și 1913”. În replică la afirmația negociatorilor germani și austro-ungari că cedările teritoriale erau condiții principiale pentru prelungirea armistițiului și încheierea păcii, Averescu s-a retras de la tratatative.

Din Culisele Centenarului: Memoriile Generalului Averescu și ale lui Ion Inculeț privind întâlnirea de la Iași

Generalului Averescu: „Acum câteva zile (la 24 februarie/9 martie – n.a.) a venit la mine dl Inculeț, președintele Republicii, să-mi spuie că Palamentul lor (Sfatul Țării) este aproape în unanimitate pentru unirea cu România. Când voim să venim, se va face imediat, căci ei sunt gata. I-am spus că trebuie făcute mai întâi demersurile necesare pentr a li se recunoaște calitatea de stat independent, putând a dispune, cu deplină libertate de sine însuși”

Romania - Ion Inculeț, delegatul RDM la tratativele cu Puterile Centrale (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)
Romania - Ion Inculeț, delegatul RDM la tratativele cu Puterile Centrale (Foto: Centrul de Cultură și Istorie Militară, Chișinău)

Ion Inculeț: „Cu toată inima eram pentru Unire. Propusesem, împreună cu Ciugureanu, Unirea generalului Averescu, care însă, de teama să nu piardă Dobrogea în tratativele de la Buftea, ne sfătuise să rămânem mai departe ca Republică Independentă, ca nu cumva nemții să socotească Basarabia Unită ca o compensație pentru Dobrogea pe care o reclamau Bulgarii”.

Pe de altă parte, între 11/24 februarie și 23 februarie/8 martie 1918, Generalul Averescu a purtat tratative cu C. Rakovski, care reprezenta un „Colegiu Suprem Autonom” de la Odesa, împuternicit de guvernul bolșevic de la Moscova să înceapă negocieri cu România „pentru evacuarea Basarabiei”. Acordul „Averescu-Rakovski”, despre care vom discuta într-un articol separat, este marcat de multiple contradicții, dar a devenit un instrument al propagandei sovietice care l-a prezentat ca un angajament al României de a se retrage din Basarabia și de recunoaștere a Rusiei Sovietice ca putere legitimă. În realitate, printr-o formulă vagă și interpretabilă privind evacuarea Basarabiei, România a beneficiat de un răgaz de două luni în care s-au reglementat problema basarabeană, prezența Armatei Române între Prut și Nistru și Unirea după semnarea Tratatului de Pace. În acest timp Regatul a păstrat la vest de Prut un nucleu al Armatei Române cu un efectiv de circa 10 000 de soldați, a recuperat depozitele intacte și a eliberat din captivitate parlamentarii, ofițerii și cetățenii români sechestrați la Odesa. Acest interval a fost folosit, de asemenea, la crearea unor condiții care au servit la acoperirea Unirii cu toate formele legale și la recunoașterea acesteia, precum au îndreptățit și speranțele păstrării unor relații bune cu Rusia de mai târziu.

De altfel, deși și-a proclamat independența la 24 ianuarie 1918, RDM avea grave probleme de legitimitate și de recunoaștere internațională. După cum se poate vedea din negocierile pe care le purta România deopotrivă cu Puterile Centrale și Rusia Sovietică, nici una din părți nu trata Basarabia ca o entitate statală și nu recunoșteau existența RDM. Doar România susținea eforturile de consolidare a statului moldovenesc, fapt ce se desprinde nu numai din totalitatea acțiunilor și atitudinilor analizate în articolele precendente, dar și din poziția Generalului Averescu la negocierile cu Puterile Centrale. Astfel, în nota sa referitoare la punctele de tratat cu Puterile Centrale, înmânată ministrului C. Argetoianu în ziua plecării acestuia la Buftea (20 februarie), se cerea, între altele, „libertatea de acțiune în Basarabia”, „recunoașterea independenței Basarabiei” și „încheierea păcii cu ea”. În consens cu această poziție, care ar fi ferit România de perspectiva discuțiilor „Dobrogea pentru Basarabia”, Averescu a întreprins demersurile necesare ca reprezentanții calificați ai RDM să fie invitați la negocierile de la Buftea cu Puterile Centrale, ceea ce ar fi echivalat cu o recunoaștere de facto a independenței Basarabiei. Prim-ministru l-a însărcinat pe Duliu Zamfirescu, comisarul regal la Chișinău, să întreprindă toate măsurile pentru a obține recunoașterea internațională a „calității de stat independent” a RDM.

La 22 februarie/7 martie 1918, Generalul Averescu telegrafia ministrului-delegat Argetoianu la Buftea, anunțând că a cerut guvernului de la Chișinău să trimită doi delegați la negocieri, care „să fie de comun acord cu poziția delegației române”. Sfatul Țării a delegat pentru a participa la negocierile de la Buftea pe Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, și pe Daniel Ciugureanu, Prim Director al RDM, care la 24 februarie/9 martie 1918 soseau la Iași. Aici delegații basarabeni au aflat că Austro-Ungaria pretinde divizarea Basarabiei, intenționând anexarea nordului provinciei, care se afla atunci sub ocupație militară austriacă. Pe de altă parte, Averescu făcea cunoscut liderilor de la Chișinău că negociatorii Puterilor Centrale de la Buftea au remis României o notă diplomatică din partea Ucrainei în care se arăta că „Basarabia s-ar situa în zona sa de influență și ar reprezenta provincia ei inseparabilă”, prin urmare cereau ca delegația basarabeană să nu fie admisă la negocieri alături de partea română.

În telegrama lui Argetoianu din 1/14 martie către Averescu se cerea ca delegații basarabeni să nu plece la București, motivând că ministrul german Kuhlman l-a informat asupra acceptului Germaniei de alipire a Basarabiei la România și că aceștia nici m-ai târziu n-ar trebui să vină, „noi urmând să negociem pentru România până la Nistru”.

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG