Istoricul Sergiu Musteaţă şi-a lansat astăzi lucrarea „Basarabeanul bruiat de KGB” publicată cu sprijinul Radio Europa Liberă la Editura ARC. Cele două volume adună între copertele lor contribuţiile lui Efim Krimerman care, cu pseudonimul Grigore Singurel, a difuzat pe undele Europei Libere şi Radio Svoboda, între anii 1981-1990, texte care reflectau realitatea din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Efim Krimerman sau Grigore Singurel, cum îl cunoşteau ascultătorii Europei Libere între anii ‘81-‘90, s-a născut la Bălţi în 1923. În perioada sovietică a scris inclusiv poezii. Bunăoară, puţini ştiu că șlagărul „De ce plâng chitarele?” interpretat de formaţia „Noroc”, iar în anii 2000 de cei de la O-zone, îl are ca autor pe Efim Krimerman.
Lucrările lui au fost interzise, însă, după ce a plecat din Moldova sovietică şi asta pentru că a ajuns în atenţia ofiţerilor KGB. S-a oprit în Germania federală. Aici, bunul său prieten Lev Roitman, de la Radio Svoboda, l-a ajutat să se angajeze la RFE/RL. Textele lui Efim Krimerman, tot el Grigore Singurel, apăreau de două-trei ori pe săptămână la Radio Europa Liberă şi Radio Svoboda, serviciul rusesc al postului nostru de radio.
Prezentările lui Krimerman se axau pe trei mari teme: Moldova Sovietică, România şi situaţia evreilor din regiune, spune istoricul Sergiu Musteaţă. El constată cu regret că astăzi pentru Republica Moldova protagonistul cărţii – Efim Krimerman – rămâne în mare parte încă un necunoscut:
„M-am bucurat să-l cunosc. „De ce plâng chitarele?” şi aici s-au terminat cunoştinţele mele despre Efim Krimerman. Astăzi cu bucurie mare spun că îl cunosc şi vreau ca această informaţie despre Krimerman să fie distribuită pentru un public larg. Nu m-am oprit prea mult dar, totuşi, am scris despre ceea ce înseamnă textierul, Efim Krimerman. Peste 200 de melodii, după cum spune dânsul, nu le-a catalogat încă nimeni. A fost în 1993 la Chișinău şi a spus că nu vrea să mai vină deoarece a avut impresia că mergând pe străzile Chişinăului călca în aceleaşi gropi care erau şi în 1981. Trebuie în continuare să-l studiem dacă ne interesează anumite lucruri şi s-ar putea, nu ştiu, ca cineva să vrea să-l cunoască pe Efim Krimerman şi să realizeze mai multe interviuri cu cei care l-au cunoscut.”
Textele lui Efim Krimerman, zis Grigore Singurel, au ajuns şi în atenţia organelor de securitate de la Chişinău. În perioada Perestroikăi, de exemplu, în ziarele Moldova Socialistă şi Literatura şi Arta începuseră să apară articole în care Efim Krimerman era criticat. Istoricul Ludmila Coadă, care a citit culegerea dedicată lui Krimerman se întreabă câţi ar avea curajul astăzi să se opună regimului?
„Este simplu să analizăm ce a făcut Krimerman. Puţini probabil ar fi fost gata şi am fi şi astăzi gata ca să fim ca el, pentru că asta ar însemna represii din partea regimului. A criticat regimul fiind deja departe de Republica sovietică moldovenească, dar a suferit foarte mult pentru că la plecare, de exemplu, a fost huiduit şi i s-au luat meritele, i s-au luat diplomele, i s-a luat tot ce a avut. După ce a plecat, în era Perestroikăi apăreau în ziare articole de batjocură, cu cuvinte defăimătoare în adresa distinsului publicist şi poet.”
Cele două volume semnate de Sergiu Musteaţă au fost publicate cu sprijinul Europei Libere la editura Arc. Între copertele lor pot fi găsite şi câteva dintre textele lui Efim Krimerman care, între anii ‘81-’90 a publicat la Europa Liberă şi Radio Svoboda peste 1200 de materiale.
