Linkuri accesibilitate

Justiția din Moldova e foarte inventivă când trebuie să asigure confortul responsabililor politici care o manevrează.

„Aventura Dodon” continuă.

Personajul care sfidează statul și legea, pentru că vrea republică prezidențială, vrea alegeri anticipate și guvernare socialistă, una pe placul Moscovei, a fost trimis, cum se glumește prin târg, în „meditație transcendentală” sau, într-o interpretare mai sobră, i s-a recomandat un „interimat al funcției” la sugestia Curții Constituționale. Prezidentul recalcitrant a fost suspendat timp de câteva minute, cât să semneze Andrian Candu, președintele Parlamentului, decretul de numire în post a ministrului Apărării pe care Dodon s-a încăpățânat să-l respingă.

Astfel, biata noastră armată națională, rămasă fără ministru de la demisia lui Anatol Șalaru, care între timp și-a construit un partid unionist, are un nou șef. Este o premieră pentru Moldova, dar cred că și un caz rarisim pe plan internațional, când un președinte, altfel foarte sănătos, omniprezent și energic, refuză să respecte Constituția și e scos pe tușă de magistrați pentru depășirea unui blocaj instituțional.

Cum s-ar spune: o mostră de ingeniozitate moldovenească în materie de justiție și constituționalitate.

Penibilul situației constă în faptul că cei care acum s-au repezit, ca pompierii, să stingă „incendiul Dodon”, am numit guvernarea de la Chișinău, sunt aceiași care au provocat calamitatea, întrucât au crezut că șantajabilul Igor Dodon – preferatul lui Plahotniuc în alegerile prezidențiale din 2016 – nu le va ieși din cuvânt, va respecta scenariul.

Sau poate că și „răzvrătirea” socialistului e parte din scenariu? La cum funcționează instituțiile în Moldova, la cât de transparente sunt, putem presupune orice. Ce fel de „conflict” e acesta când Procuratura refuză să-l tragă la răspundere penală pe Dodon pentru încălcări mult mai grave decât respingerea unui ministru, și anume incitarea la separatism, xenofobie, discordie interetnică, promovarea intereselor unei puteri străine – acuzații conținute în denunțul penal depus de PAS –, încălcări pe care Procuratura Generală le-a calificat drept „simple opinii”, iar când e vorba de tranșarea unui „război de palat”, este chemată ditamai Curtea Constituțională, obligată să „livreze” soluții pentru toate mofturile potentaților politici, să modifice și răstălmăcească legea după cum le convine regizorilor farsei pe care-o urmărim?

Când adevărata problemă este eludată – recte: activitatea distructivă a lui Igor Dodon la adresa Republicii Moldova – și ni se propune un scandal de operetă, nici nu mai contează felul în care vor coabita noul ministru al Apărării, tehnocratul și civilul Eugen Sturza, instalat împotriva voinței socialistului, și „comandantul suprem” al unei armate pe care acesta o vrea, de fapt, slăbită și incapabilă să facă față unor pericole din Est. Ambii, și Dodon, și Eugen Sturza, au dat de înțeles că nu se (prea) recunosc și nici nu se respectă.

Va mai fi folosită procedura de suspendare temporară a președintelui ales cu cântec? Dacă Dodon va rămâne consecvent în declarațiile sale belicoase la adresa guvernării pe care o consideră ilegitimă și uzurpatoare, iar guvernarea, la rândul ei, nu va consimți să-și plece urechea la doleanțele și ifosele socialistului, atunci s-ar putea să intrăm într-o lungă și grotescă serie de alte „suspendări punctuale” ale prezidentului, până când concubinajul PD-PSRM sau binomul Plahotniuc-Dodon se va sparge, dar mai ales până va fi făcut ferfeniță câmpul legal și instituțional al Republicii Moldova. Excepțiile, „ștampilate” de Curtea Constituțională, vor prevala asupra normei legale. Se va instala nihilismul juridic. Dacă se va ajunge acolo, Republica Moldova va fi predată la cursurile de profil drept „cazul clinic al Europei” în materie de statalitate și jurisprudență.

Pentru a se evita viitoarele blocaje, „părțile beligerante” încearcă să-și ia măsuri de precauție. Guvernarea ar putea să adopte o lege privind tragerea la răspundere penală (totuși) a unui președinte care nu respectă Constituția – și vom vedea care „opinii” ale lui Dodon vor cădea sub incidența noii legi. De cealaltă parte, socialiștii intenționează să reformeze Curtea Constituțională, care, li se pare lor, îi cam sabotează. Aici interesant este că ceea ce condamnă ortacii lui Dodon în funcționarea Curții este mai ales… dubla cetățenie, adică cetățenia română a unora dintre magistrați. Socialiștii nu se dezmint: „Cartagina trebuie distrusă!”, cum spunea Cato cel Bătrân, senatorul roman care a devenit simbolul ideilor fixe în politică.

Nihilismul juridic spre care se îndreaptă Republica Moldova la etajele de sus ale puterii s-a instalat de mult și temeinic în cele mai de jos „bolgii” ale sale. Apar noi detalii sinistre despre felul cum instituțiile statului moldovean își omoară cetățenii aflați în custodia lor. E vorba despre Andrei Brăguța, tânărul cu grave probleme medicale, care a murit în penitenciar, unde a fost bătut cu bestialitate de tovarășii săi de celulă sub brava supraveghere a gardienilor, care nu au intervenit.

Secvențele video cu maltratarea tânărului, făcute publice de Procuratură, precum și detaliile oferite de avocați (Brăguța a fost lipsit de somn timp de zece zile, i s-a refuzat apa, mâncarea, nu s-a putut odihni și încălzi) arată cât de „europeană” este justiția noastră care a primit în acești ani o generoasă asistență financiară internațională pentru a se reforma, pentru a se umaniza un pic. Într-o țară normală ministrul Justiției ar trebui să-și dea demisia, secondat de o întreagă cohortă de subalterni, cum cere pe bună dreptate Maia Sandu, o demise ca asumare morală, ca semn de respect pentru viața umană. Însă Republica Moldova este altceva.

Cazul Brăguța – un produs „patentat” al justiției moldovenești – ne amintește a câta oară de ororile din 7 aprilie 2009, de asasinarea, aproape ritualică, barbară, a lui Valeriu Boboc în Piața Marii Adunări Naționale de călăii înțoliți în uniforma MAI, evocă moartea neelucidată a altor cetățeni în aceleași zile de groază și teroare, evocă schingiuirea tinerilor în comisariate și penitenciare, condamnarea lor abuzivă. Torționarii și șefii care au instrumentat represiunea, procurorii și judecătorii „din iad”, cum li s-a spus, au rămas nepedepsiți, ba chiar avansați în grad unii dintre ei, iar practicile de genul „coridorul morții” funcționează și azi, după cum vedem, în sistemul penitenciar din Moldova.

Pentru că n-au fost pedepsiți funcționarii criminali din aprilie 2009, avem azi asasinatul lui Andrei Brăguța și avem declarațiile „senine” ale responsabililor de la Procuratura Generală, potrivit cărora tânărul ar fi murit de pneumonie: tortura, bătăile din celulă vor fi fost un simplu „adjuvant” al morții sau nici măcar atât. Și dacă Andrei Brăguța era bolnav de pneumonie, și dacă avea evidente probleme psihice, de ce poliția nu a permis să i se acorde asistență medicală, de ce a fost dezbrăcat și înfometat cu premeditare?... Nu am auzit încă vreun răspuns la aceste întrebări.

Justiția din Moldova e foarte inventivă când trebuie să asigure confortul responsabililor politici care o manevrează, cum se întâmplă cu suspendarea provizorie a „rebelului” Dodon sau cu „sentința de catifea” pronunțată la adresa unui Ilan Șor, căruia i se incriminează furtul și înlesnirea furtului unui miliard de dolari din vistieria statului. Dar este extrem de banală în răul pe care îl săvârșește împotriva cetățeanului de rând. Se pare că există totuși o „Cartagina” care trebuie distrusă, una reală, nu iluzorie. Și anume: cancerul corupției și al fărădelegii, aciuat în instituțiile de stat ale Republicii Moldova. Va fi mult de lucru.

XS
SM
MD
LG