„Părerea mea o țin pentru mine”, așa răspunde Ivan Dimitroglo, liderul Blocului Comuniștilor și Socialiștilor, filiala din Autonomia Găgăuză, la întrebarea ce crede despre invazia rusească în Ucraina. La fel ca în Parlamentul de la Chișinău, BeCS se află în opoziție și în Adunarea Populară de la Comrat. Și tot la fel ca cei de Chișinău, comuniștii și socialiștii de la Comrat au fost puși într-o situație politică delicată de invazia rusească: nici n-o pot sprijini, dar nici condamna cu voce tare.
Vineri, pe 18 martie, Adunarea Populară de la Comrat a avut ședință. Autoritatea legislativă din autonomie nu are puteri mari, dar poate lua decizii în domenii ca educația, funcționarea instituțiilor audiovizuale publice găgăuze, alegerea procurorului local. La ședința de vineri, deputații și-au adoptat alocații în mărime de două salarii lunare pe care le vor primi la încheierea mandatului.
Printre competențele Adunării Populare mai figurează „participarea la promovarea politicii interne și externe a R. Moldova în problemele care privesc interesele Găgăuziei”. Dar discuțiile despre o temă de politică externă ca războiul din Ucraina se poartă mai mult pe coridoare.
Autonomia Găgăuză se mândrește cu relațiile sale strânse cu Rusia. La un referendum controversat din 2014, 98,47% dintre participanți s-au pronunțat pentru aderarea R. Moldova la fosta Uniune Vamală a Rusiei cu Belarusul și Kazahstanul. Iar în 2008, Adunarea Populară a sprijinit decizia Rusiei de a recunoaște Abhazia și Osetia de Sud ca republici independente.
Acum, au existat discuții informale vizând recunoașterea independenței LNR și DNR, controversatele formațiuni separatiste din estul Ucrainei, în zilele când Vladimir Putin a decis, în februarie, că Rusia să facă acest lucru.
„Părerile au fost diferite, mai ales în primele zile. Din fierbințeală, unii, fără a se lămuri, propuneau să avem o poziție, fără să-și dea seama că asta ar putea doar turna gaz pe foc. Ca să evităm așa ceva, am convenit între noi că doar un apel la pace își are locul”, spune Gheorghi Leiciu, vice-spicher al Adunării Populare. A fost ales, la scrutinul din toamna lui 2021, ca independent.
Nicio inițiativă formală nu a ajuns însă pe masa legislatorilor de la Comrat. „Dacă ar fi fost vreo declarație oficială, lucrul acesta ar fi apărut în presă. În rest, eu pot să spun doar așa: câți oameni, atâtea păreri, iar eu părerea mea o țin pentru mine”, spune Ivan Dimitroglo, liderul Blocului Comuniștilor și Socialiștilor și adaugă: „Eu v-am spus: noi păstrăm neutralitatea. Este un conflict în țara vecină, se luptă ei între ei, noi păstrăm neutralitatea”.
Cuvântul „neutralitate” a răsunat des în ultimele săptămâni, atât din gurile puterii, cât și ale opoziției, atât la Chișinău, cât și la Comrat.
„E important că și autoritățile naționale au insistat clar pe neutralitate și pe neamestec în conflict. Exact așa am făcut și noi”, spune vice-spicherul Leiciu. „Poporul nostru nu vrea să se amestece în asta”.
Poporul nu se amestecă, dar vede, aude, își formează un punct de vedere. Într-un sondaj de opinie realizat de CBS-AXA în toată R. Moldova, aproape 40% din cei intervievați au spus că Rusia este de vină pentru războiul din Ucraina, dar 20% au spus că de vină ar fi chiar Ucraina.
Păreri pro-ruse se întâlnesc și pe străzile localităților din Autonomia Găgăuză. „Eu îl respect pe Putin”, spune Maria, de 55 ani, o locuitoare a satului Congaz. „Trei copii de-ai mei lucrează la Moscova, de aceea îi sunt recunoscătoare lui Putin. Eu îl susțin. Nu e bine că mor oameni, dar el se gândește poate la viitor”, spune Maria.
Asemenea păreri se găsesc însă mai puțin în tabăra de refugiați ucraineni din Congaz. „Am plecat pentru a-mi slava copii”, spune Ina Terihova, o femeie de 30 de ani refugiată din orașul Nicolaev. „Acasă e foarte nesigur, noaptea trecută îndeosebi a fost agitată, pentru că a fost un nou atac aerian”.
De la începutul invaziei rusești în Ucraina, peste 600 de refugiați ucraineni au trecut printr-un adăpost deschis de autorități la Congaz, într-o fostă școală internat.
Autoritățile locale și-au asumat cheltuielile pentru utilități, iar localnicii pun mână de la mână ca să-i hrănească pe refugiați.
„Lucrăm din 28 februarie. Avem duș, internet (...) Alimentația o asigură în totalitate agenții economici și localnicii. Ne aduc dulceață, compoturi, conserve de carne. Fiecare ajută cu ce poate”, spune Maxim Bolgar, directorul centrului de refugiați.
În autonomia găgăuză, regiune tradițional pro-rusă, compasiunea și grija pentru refugiații ucraineni se împacă bine, deocamdată, cu simpatia sau respectul pentru cel care i-a alungat de la casele lor.
Deși localnicii pot afla din prima sursă istoriile triste ale refugiaților, versiunea Moscovei despre războiul din Ucraina le pătrunde în case mai lesne.
