In mai puțin de douăzeci de minute, Traian Băsescu l-a numit prim ministru pe Victor Ponta fără aluzii la tinerețea, sănătatea sau inteligența celui mai tânăr prim ministru din istoria României. Ce-i drept, nici cel mai tânăr prim ministru n-a făcut aluzii de prost gust la năravuri marinărești și nici la suspendarea președintelui. Politețea și exemplul de coabitare, care au mirat pe mulți, izvorau din întâlnirea de taină, care a precedat numirea, dintre Train Băsescu, Victor Ponta și tovarășii săi de zburdălnici politice, Liviu Dragnea și Crin Antonescu.
Contrar afirmațiilor liderului PNL, că nu s-a semnat nimic, la întâlnire s-a semnat totuși un act de „colaborare interinstituţională”, document înmânat de Traian Băsescu liderilor europeni Jose Barroso şi Martin Schulz, şi preşedintelui Franţei, François Hollande. Potrivit lui Victor Ponta, ar fi vorba de un angajament între preşedinte şi premier de a respecta Constituţia, independenţa justiţiei şi legile țării.
Totul pare a fi bine când se termină cu bine, deși numirea este abia începutul unei coabitări dintre președinte și prim ministru și e greu de prevăzut cum va continua. Deocamdată, tânărul prim ministru a trebuit să facă față unor grele încercări la care a fost supus de proprii lui tovarăși de drum. Și să facă chiar pași înapoi.
Primul eșec a fost ratarea numirii ca ministru al apărării a lui Gabriel Oprea. S-a opus categoric diva liberală, Crin Antonescu. Și nu neapărat pentru că este un transfug din PDSR, trecut în tabăra lui Traian Băsescu, pe care l-a părăsit odată cu căderea guvernului Ungureanu. Și nici pentru că este un general de strânsură. Insă Antonescu uită greu umilința hemoragiei liberale generată de fugosul general pe puncte. Iar liderul social-democrat a trebuit să se spună capriciilor liberalului și să renunțe la numirea ca ministru a celui care i-a botezat un copil. Nașul se va consola cu postul vicepremier fără portofoliu.
Eșecul nașului Gabriel Oprea este un mizilic pe lângă punerea pe butuci a cooptării la guvenare a UDMR, altă inițiativa cu bătaie lunga a lui Victor Ponta. Iar aici n-a mai fost vorba doar de opoziția lui Crin Antonescu, trompetă și păpușă jucată de sforarul Dan Voiculescu, ci și de opoziția unora dintre baronii din provincie ai PSD, care n-au văzut cu ochi buni împărțirea prăzii pe care o presupune revenirea la putere după ani de vaci slabe. Probabil că intenția lui Victor Ponta a fost ca prin aducerea UDMR la guvernare să aibă spațiu de manevră în raport cu pretențiile liberalilor și ale conservatorilor lui Dan Vociulescu.
Și astfel Victor Ponta descoperă ca nimeni nu-i profet, nici măcar în partidul lui, deși găsise deschiderea și înțelegere maximă din partea UDMR. În fermecătoarea lui limbă română, Marko Bela a spus că UDMR nu trebuie să se comporte „ca o fată mare” când este vorba de a intra la guvernare. Cu asta nu vroia să spună că politica e totuna cu o damă de bordel. Mai ales că, în ultimile două decenii, UDMR n-a ratat niciun pat din cele oferite.
