25 iulie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu:
Emil Hurezeanu)
Ambiţiile unui nou proiect balcanic.
În liniştea estivală pe care germanii, referindu-se la repausul aproape obligatoriu al vieţii publice, o numesc de-a dreptul „Sommer Loch”, adică „Fundătura verii”, nu se aud doar salvele pro şi anti-globalizare de la Genova, sau celelalte, mai ceremoniale şi benigne în cinstea premierului Jospin la Cotroceni. [...]
În această situaţie, Karl Lamers şi asociaţii propun constituirea unei Uniuni Europene pentru uzul sud-estului Europei, formată din Serbia, Albania, Slovenia, Croaţia, Macedonia, dar şi Romania şi Bulgaria, alături de Grecia şi Ungaria. Ultimele două ţări sunt considerate ancorele de stabilizare a noului organism. Grecia pentru că este stat membru NATO şi în Uniunea Europeană, Ungaria pentru că face parte deja din NATO şi se îndreaptă cu succes spre Uniunea Europeană. [...]
Ne întrebăm, în sfîrşit de ce Romania şi Bulgaria sunt incluse în grupul Uniunii Sud-Est Europene. Cele două ţări s-au stabilizat politic şi au economii în curs de reformare conform standardelor Uniunii Europene. Bulgaria mai de mult şi mai uşor, Romania ami recent şi ami greu, şi-au rezolvat şi problemele interetnice, problemele lor interne, politice, economice şi etnice nu seamănă apoi nici prin amploare şi nici categorial, nici ca durată şi nici ca solvabilitate sau insolvabilitate cu problemele din fosta Iugoslavie.
Pericolul este însă că doar alăturate fostelor republici iugoslave în Uniunea Sud-Est Europeană, valorile UE propriu zise să sufere o înfrîngere în Romania şi Bulgaria. Aceste ţări revenind sau căzînd, pur şi simplu, al sau in butoiul cu pulbere al Europei [...]
Din strategia dreptei germane lipseşte, ca din întîmplare şi posibila poziţionare a Rusiei în sau faţă de noua Uniune Sud-Est Europeană. E cert însă că un astfel de organism ar fi dominat şi influenţat direct de Rusia, devenind de fapt, ceea ce, în alte epoci şi sub alte denumiri a mai fost: o zonă tampon sau un cordon sanitar între Occident şi Răsărit.
Lansat în miezul verii, oarecum discret, proiectul noii Uniunii Sud-Est Europene este poate o soluţie între altele pentru teatrul politic şi post-conflictual post-iugoslav. Nu este însă, cred, o soluţie pentru evoluţia Romaniei a cărei integrare euro-atlantică n-are nevoie decît de o voinţă politică internă consecventă şi, în orice caz, de ritmuri mai susţinute. Nu de „filtre” şi instrumente ajutătoare pentru începători sau handicapaţi cronici. Politicienii romani sunt însă datori în acest caz cu o stare de alertă bine informată şi contraofensivă.
