Linkuri accesibilitate

Aniversare, sărbătoare, comemorare?


Sinteza săptămânii politice românești.

Istoria are ironiile ei: ciuma porcină a dat buzna peste Ciuma roșie, declanșând alarmele naționale și activând rețelele de șmecheri. S-a dat liber la vânatul animalelor mari care ar fi, cică, vectorii principali ai bolii. S-au instalat posturi de lunetiști pe graniță, iar guvernul a declarat război ciumei. Unii cred însă că e o criză inventată pentru a justifica majorările de preț la carne sau pentru a abate atenția de la anunțatul miting al diasporei. Specialiștii în dezinformare publică sunt pe poziții și trag și ei cu speculații ca lunetiștii guvernului, din toate pozițiile. Ciumă, febră sau gripă, speculanții nu s-au împiedicat niciodată de coada unui bacil. Circulația porcilor în natură continuă: unii îi văd plutind pe Dunăre, alții îi vând la suprapreț pe internet. La magazin prețurile au început să capete un aer occidental. Fiul lui Dragnea, fin cunoscător al porcilor, pare să se fi descurcat de minune: ferma lui nu e printre cele marcate cu cruce neagră și și-a vândut, se spune, parte din efective înaintea declarării stării de necesitate fără probleme și cu un profit considerabil.

Dar lucrurile nu se opresc aici: la guvern s-a decis incendierea unor culturi de porumb care, zice-se, ar fi și ele sursa bolii din motive cumva obscure. Cine se mai miră că piețele au început s-o ia razna și că prețul alimentelor este în creștere constantă după ce guvernul a rărit efectivele suine? Între timp a apărut, ca un amănunt legat mai degrabă de haosul birocrației de partid și de stat decât ca neglijență criminală, faptul că Agenția Națională Veterinară a dat în februarie acest an un ordin prin care anula necesitatea controlului veterinar din motive financiare, înlocuindu-l, zice-se, cu o analiză „a trecutului” porcilor. Ce fel de analiză o fi fost asta? Erau discuții individuale sau pe linie de partid și de stat? Ar fi cheltuit vreo 26 de lei de gospodărie, adică nu mai mult de șase milioane de euro pe țară. Atât e taxată vizita medicului veterinar într-o gospodărie. O economie care ne va costa scump. Unii spun că un miliard de euro sau mai mult. Cum ar veni, am ajuns la mâna sorții. Poate de aceea a sporit primărița Bucureștiului alocația bugetară pentru Catedrala Mântuirii Neamului cu câteva milioane de euro, ca să avem măcar speranța intervenției divine. E mai ieftină și mai sigură decât cea a guvernului. De altfel, suplimentul de bani a fost luat, printre altele, din sumele care fuseseră destinate inițial aparaturii medicale. La ce bun un defibrilator când ai clopotele de douăzeci și cinci de tone ale Catedralei? Unde mai pui că sunt și cu autograf de la patriarh?

O epizootie catastrofică cum e acesta ar fi putut fi o întâmplare nefericită în care un guvern incompetent s-a întâlnit cu virusul nepotrivit în momentul nepotrivit. Ar fi putut, dacă nu exista ordinul Agenției Veterinare care transformă întâmplarea în crimă cu premeditare. Cineva are de profitat de pe urma incompetenței oficiale și, ca oameni cu buzunarele rupte de atâția pungași de partid și de stat, ar trebui să ne amintim cum a fost la precedentele gripe aviare și febre aftoase, antraxuri și botoxuri, cum s-a însuflețit de îndată mediul afacerilor tenebroase cu prime, alocații bugetare și fonduri la dispoziția prim-ministrului. Cum s-a umplut de fomiști și fursecuri finanțate de la buget masa prefecților și aghiotanților acestora, ca să nu mai vorbim de cei de la direcția de sănătate și agențiile județene veterinare. De multe ori aceste incendii sunt provocate chiar de pompieri, pentru a elibera terenul și a lăsa locul liber concurenței. În spatele unor astfel de incidente se simte mâna invizibilă care reglementează piața în favoarea competitorilor cu analizele politice la zi. Oricum, dacă o asemenea operațiune este premeditată, ea ar trebui să fie discutată în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru că prea seamănă a trădare. Înaltă trădare.

Însă majoritatea parlamentară, unsă cu tot nămolul politicii, a învățat bine lecțiile trădării și de aceea, încă dinainte să i se pună în cârcă scandalul pestei porcine, a relansat la apă sperietoarea de președinți: Liviu Dragnea spune că au pus la punct proiectul de suspendare a președintelui Iohannis acuzat de înaltă trădare. Ar fi vorba, spun măscăricii de curte ai lui Dragnea, despre șapte argumente în sprijinul acestei acuzații: printre altele, ar fi mințit public în legătură cu banii de pensii și salarii, băgându-i în febră pe investitori și creând blocaje investiționale, ar fi incitat la schimbarea ordinii constituționale, asmuțind diaspora și revoluționarii de profesie din Piața Victoriei împotriva guvernului și parlamentului a căror activitate a blocat-o în permanență.

Nu e mai puțin adevărat că președintele are multe motive să fie cătrănit. Ultima dată a reacționat pentru că guvernul i-a tăiat din fonduri. Fără acești bani, președintele este legat de glie și nu va mai putea face vizitele externe aflate deja pe agenda lui, unele importante (esențiale!) pentru prima jumătate a anului viitor când România va deține președinția Consiliului Uniunii Europene. De asemenea, și soarta anunțatelor reuniuni la nivel înalt premergătoare acestui moment este în ceață bugetară. Mai mult, va trebui să fie creativi cu cheltuielile salariale și să dea afară din personal pentru că nu-l va mai putea plăti. Cheltuielile au fost restrânse în cadrul mai vastei operațiuni haiducești numite rectificare bugetară. De fapt, în cazul președinției, a fost mai degrabă o lovitură de pedeapsă, pentru că președintele a întrebat mai degrabă retoric și în mod repetat guvernul dacă mai are bani pentru pensii și salarii până la sfârșitul anului. Erau întrebări izvorâte din harababura nesfârșită care pare să domnească în treburile guvernului. Cumva, această harababură este bine orchestrată, de vreme ce banii ajung în buzunarele potrivite. E suficient să privim rectificările făcute la nivel central sau local pentru a ghici care sunt peștii cei mari hrăniți cu fonduri bugetare. Guvernul s-a grăbit să anunțe sus și tare că are bani pentru plăți și mai mult decât atât: ar vrea să facă amnistii fiscale, să crească investițiile în cruci, statui, monumente și clopote și să organizeze referendumul pentru familie ca să rezolve în fine marea problemă a sexului îngerilor care nu ne lasă să dormim.

De asemenea, președintele nu-și ascunde disconfortul atunci când trebuie să vorbească cu sau despre liderii coaliției la putere. Cumva ar trebui să le mulțumim pentru că-l scot din hibernare și-i accelerează metabolismul politic. Ce nu te-adoarme, te întărește. Acum câteva zile, președintele și-a reînnoit jurămintele de credință față de PNL și de dispreț față de PSD-ALDE, de la tribuna Congresului național al național-liberalilor. S-a dus acolo să dea raportul și să stimuleze mânia proletară împotriva actualei puteri. O putere „condusă de o gașcă de infractori” care vrea să controleze totul (partid, guvern, Parlament) pentru a scăpa de justiție. E semnificativ că textul acestei intervenții foarte vitriolate și angajate politic nu se găsește pe site-ul prezidențial. Poate pentru că l-a rostit în pauza de masă când, cum știm de la Băsescu, Constituția nu e valabilă, mai ales articolele despre necesitatea imparțialității prezidențiale. Pentru președinte, însă, coaliția majoritară a ieșit din cadrul normalității politice în zona patologică a cleptocrației iar discursul său nu este decât o foaie de observații și prescripții medicale. Pe de altă parte, undeva, în subtextul discursului, se aude un Da șoptit la oferta PNL-ului de a-și uni destinul cu partidul și a fi candidatul prezidențial al acestuia la alegerile de anul viitor. A fost un moment îndelung așteptat mai ales că se vorbea că Iohannis se va mulțumi cu un mesaj trimis de pe pîrtia de schi. Au primat instinctele de conservare pe fotoliul prezidențial. Se știa, în principiu, că Iohannis mai vrea un mandat și s-a vorbit, cum se vorbea pe vremuri despre Iliescu (înainte de alegerile din 2000), că ar vrea să pună pe picioare un partid prezidențial, saă se dezbrace de memoriile penale ale PDSR-ului de atunci (PSD din 2001 încoace). Însă pentru aceasta trebuie o muncă de teren, să bați țara în lung și-n lat, iar președintele este limitat de lungimea pistelor de bicicletă și a celor de schi iar când circuli pe acestea e mai greu să închegi o conversație cu oamenii obișnuiți nemite să le obții simpatia și votul. Astfel că apelează la soluția mai comodă a unui partid deja existent.

Discursul, de fapt o ciorbă reîncălzită, ceva mai articulată a mai multor intervenții de peste an, i-a iritat pe liderii PSD. Nu pentru conținut pentru că puțini români mai ascultă discursurile politice, mai ales rostite la Congres, ci pentru că a devenit viral, transmis și retransmis la ore de vârf de mai toate televiziunile și siteurile de știri. Și poate că nu neapărat conținutul discursului i-a asmuțit pe liderii partidului împotriva șefului statului, ci momentul în care a fost rostit. Urechile șefilor coaliției au sensibilități dureroase la aceste discursuri incitatoare, mai ales când șeful statului își sfătuiește pretorienii să iasă în stradă. „Fiți uniți, fiți puternici și mergeți și spuneți oamenilor ce vreți cu România!” - le-a spus el. „Spuneți oamenilor că pentru voi contează tinerii. Spuneți oamenilor că pentru voi contează românii din diaspora.” Dacă ne uităm ce a însemnat „interesul național” pentru coaliția la putere, aceste îndemnuri chiar că sună a trădare. Tinerii, cei mai puțin tineri și românii din diaspora sunt pregătiți să fie „uniți și puternici”, cum îi îndeamnă președintele. Vor să o facă în Piața Victoriei. Îi stimulează nu doar clădirea guvernului ci și numele locului pe care ar vrea să-l umple de conținut. Unii, mai radicali, ar vrea să-și pună corturile acolo, să aștepte până când miniștrii se vor plictisi să o ia pe rute ocolitoare și-și vor da demisia. Alții vor doar să facă o poză cu prietenii și apoi să se reîntoarcă la civilizație pe drumuri europene.

Cu ocazia Centenarului, românii sărbătoresc făcând exerciții de dezbinare. Vizibile sunt cele două tabere (putere-opoziție), grănițuite de tranșee și cadavre politice, însă în spatele acestor armate sunt mulți cei care se bat pentru resturile de la popotă. Dacă ar mai fi rămas bani după rectificarea bugetară și pentru aparatura medicală, s-ar fi putut face o analiză imagistică a țării. Ar deveni evidente astfel o serie de fracturi periculoase: una între generații (inclusiv prăpastia între trecutul, prezentul și viitorul istoric), alta între ariile geografice (inclusiv cea între românii din țară și cei din afara ei), o altă fisură între privilegiați și asistați pe de-o parte și nevoiași, oamenii obișnuiți și fără relații, pe de altă parte. De asemenea, rezonanța magnetică ar pune în evidență ruptura de mușchi la nivelul instituțiilor, fracturile de logică administrativă, calusul adunat pe mecanismele democratice. Ar deveni vizibilă degenerescența valorilor, a principiilor, a moralei. Nu e de mirare că toate taberele se acuză reciproc, într-un concert cacofonic, de înaltă trădare. Aniversare, sărbătoare, comemorare?

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG