Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Ioana Hatman.

S-a născut în 1 decembrie 2010 în satul Donici. Vrea să devină violonistă. De la 1 septembrie merge în clasa 1 la Liceul Ciprian Porumbescu, clasa de vioară.

Jurnalul săptămânal cu Ioana Hatman
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:08:03 0:00
Link direct

Luni

Azi am avut o zi plină de peripeţii. Mama spune mereu că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Şi iată cum a început această zi: dimineaţa ne-am pornit cu toţii la grădiniţă. Pe drum tata ne-a amintit că e a doua zi de Hram și e zi liberă. Mami trebuia să meargă în oraş şi i-a spus lui tati aşa: Vlad să ai grijă de fete, să le hrăneşti, să mergeţi la plimbare şi să vă culcaţi la amiază, iar Samson merge cu mine în oraş. Am mers cu tati la izvorul Stanca. Pe drum am văzut o cârtiţă moartă şi am întrebat: tati de ce a murit cârtiţa? Iar el mi-a răspuns: pentru că mergea noaptea pe drum iar un om se uita la lilieci și a călcat-o, iar cârtiţa a făcut : „ be ” şi a murit. Când treceam pe lângă biserică l-am întrebat pe tati de ce oamenii au crengi de tei la poartă, iar el mi-a răspuns: pentru că florile de tei seamănă cu limbile de foc ale sfântului Duh care s-a coborât peste ucenici de Duminica Mare. Seara când a venit mami cu Samson ne-am dus cu toţii la plimbare la iazul Cucoanei de la Donici, satul unde ne-am stabilit de când părinţii au construit casa.

Marţi

Dimineaţa m-am trezit devreme pentru că razele soarelui străluceau la geam. Azi am mers cu mami în oraş pentru că am avut lecţii de vioară la liceul Ciprian Porumbescu, cu cea mai superbă profesoară – Lilia Adam. Mă pregătesc de examen. Trebuie să intru în clasa întâi. Am început ziua cu surprize. Mămica mi-a cumpărat ochelari cu sticlă strălucitoare ca stelele. Am învăţat să cânt bine cântecele „ Vânătorul ” şi „ Pietonul ”. A venit noaptea şi e ora de culcare. Eu Samson şi Ilinca ne-am pus câte o carte sub pernă. Ştiţi de ce? Tati a zis: cine pune o carte sub pernă când doarme devine om deştept.

Miercuri

Azi m-am trezit veselă pentru că noaptea am visat un peștișor de aur care mi-a spus: „ascultă-mă pe mine pentru că voi fi lângă tine!”. Au mai rămas trei zile până la examen. Și pe drum și acasă repetăm cântecele și poeziile. Dar azi în microbus nu am repetat nimic pentru că mami vorbea cu o doamnă despre cartea „Homo Moldovanus”. Am avut lecții de solfegiu și vioară. Apoi am mers la teatru și Marcela, colega mamei mi-a făcut un cadou. O veveriță pe care am numit-o Ghinduță. M-am distrat foarte bine cu ea, iar când am ajuns acasă le-am făcut frățiorilor mei un spectacol amuzant cu Ghinduță. Aplauze !!!

Joi

Doamne, au mai rămas două zile până la examen!. Frățiorul Samson și surioara Ilinca numără câte zile au rămas pâna la ziua copiilor, iar eu câte zile mai sunt până la examen. Azi mergem de dimineața la vioară. Vreau să-l iau și pe Ghinduță, dar mami nu-mi permite pentru că e prea cald și Ghinduță e mare și pufos. Samson o roagă pe mami să-i dea ochelarii la grădiniță, iar Ilinca vrea să-și ia coronița. Nici unul din noi nu am avut succes, dar Samson a înveselit-o pe mami când a întrebat-o: ce fac ochelarii și soarele, iar mami a zâmbit și Samson i-a răspuns: stau pe nas. După vioară am mers la spectacolul Prințesa Vrăjită, la teatrul Licurici. Am aflat ca iubirea este cea mai frumoasă magie pentru că i-a transformat pe Vrăjitor și pe Baba Cloanța în oameni buni. Seara când am ajuns acasă i-am îmbrățișat pe frățiori și apoi pe Ghinduță.

Vineri

O singură zi mai este până la examen. Azi nu am timp să sărbătoresc ziua copiilor, sunt atât de ocupată. Am lecții de vioară, solfegiu, trebuie să merg la Europa Liberă, apoi să mă pregătesc de examenul de sâmbătă. După examen mami și tati mi-au pregătit niște surprize mari. Dar am un mesaj pentru toți copiii. Vreau să vă recit o poezie, „Prințul Miorlau”.

Într-o împărăție cam ploioasă

Trăiau un împărat și-o împărăteasă

Ce-aveau cum se cuvine și un prinț

Singur la părinți.

Prințul era de șase anișori

Și miorlăia de noapte pănă-n zori

În loc de „vreau” spunea „miorlau”

Și tot „miorlau” pentru „nu vreau”.

Deci cum spuneam cu prințul miorlăit

Deloc nu era lesne de trăit.

Când i se aduceau bomboane,

El miorlăia că vrea baloane

Și n loc de baloane

Voia tromboane.

Dar niște bomboane

Cu gust de baloane

Și-n care să sufle ca-n niște tromboane.

Astfel de dulciuri, vai, nu se găseau

Și prințul miorlăia: „miorlau, miorlau!”

„Miorlau”: că plouă afară.

„Miorlau”: că afară-i soare.

„Miorlau”: că-i zi de lucru.

„Miorlau”:- că- i sărbătoare.

Părinții nu știau ce să-i mai facă

Numai să tacă.

Îi aduceau în fiecare zi

O mie o sută una jucării.

Căișori de lemn, puști de tras la semn,

Gume și creioane, rațe dolofane de celuloid

Și căței, și mâțe, și păpuși semețe

Cu ochi ce se-nchid și se deschid.

Dar prințul nostru nu tăcea defel

El voia ceva știut numai de el.

„Miorlau”: de ce e luna lună?

„Miorlau”: friptura nu e bună!

„Miorlau”: vreau să mănânc compot!

Nu vreau compot că nu mai pot !

Albi și împăratul, albi și-mpărăteasa.

De-atâta miorlăială se-mbolnăvise casa.

Canarii asurziră, cățeii leșinară,

Iar caii se mutară cu totu'-n altă țară.

Bostanii și berzele părăsiră grădinile, fugiră găinile, zburară și berzele.

Și se făcu din câte știu

În jurul prințului pustiu.

Doar mâțele sosiră toate,

Cu cozile încârligate,

Torcând de zor la prințișor:

Sfârr, sfârr – hai cu noi

Nu ești prinț, ești pisoi.

Nu mai sta, vino-n-coa'

De-acum șoareci vei mânca.

Atunci prințișorul de frică

Să nu se prefacă-n pisică

Uită de miorlăitul lui, firește

Și prinse să vorbească omenește.

Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:

Acesta nu-i pisoi, ci e copil.

Și foarte bosumflate fură ele

Că au putut astfel să se înșele.

Dragi copii, povestea-i gata

Să va duceți imediat

La mama și la tata,

Să le spuneți răspicat:

Iubiții mei părinți nu vreau să fiu și eu

Un prinț miorlau.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG