Linkuri accesibilitate

Chișinăul pro-european în căutarea „candidatului ideal”


Vot la referendumul de demitere a lui Dorin Chirtoacă

PD nu s-a arătat nici el entuziasmat de persoana candidatului comun și i-a reproșat Maiei Sandu că nu a ascultat de „vocea rațiunii”.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

După ce principalele partide de opoziție, PAS și Platforma DA, și-au anunțat candidatul comun pentru alegerile din Chișinău, în persoana lui Andrei Năstase, reacțiile și comentariile de tot felul au invadat spațiul public. Unii au zis că s-a ajuns la o soluție așteptată, logică, una care păstrează și pune bazele unei colaborări de durată între cele două partide proeuropene și anti-oligarhice, mai ales în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă, cu bune șanse ca acest pol să atragă și alte forțe politice și civice. Alții s-au declarat indispuși sau chiar dezamăgiți, pentru că, în opinia lor, nu acesta este candidatul ideal, victorios, al Opoziției împotriva socialiștilor. Tot dinspre grupul dezamăgiților i se reproșează Maiei Sandu că nu s-a hotărât să candideze, pentru că, așa cum ar indica sondajele, doar ea ar putea să învingă la Chișinău.

Regretul de a nu fi văzut-o pe Maia Sandu trăgându-și salopeta de instalator care repară țevile sparte și plombează străzile bombardate ale Chișinăului s-a preschimbat treptat în învinuiri și critici acide. I s-a spus că și-a trădat alegătorii, că i-a înșelat pe chișinăuieni, deși lidera PAS n-a declarat că ar intenționa să candideze la funcția de edil al capitalei. Se mai afirmă că Maia Sandu ar fi devenit ostatica lui Andrei Năstase, că n-a avut curajul să se distanțeze de el, mai ales că acesta a manifestat o lipsă de eleganță când s-a autopropus.

Comentariul săptămânal al publicistului Vitalie Ciobanu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:53 0:00
Link direct

Maia Sandu a încercat să explice motivele opțiunii pentru candidatura lui Andrei Năstase și să nuanțeze mobilurile pentru care această decizie a venit mai târziu. Ea a vorbit despre nevoia consultării colegilor de partid, despre imperativul unei soluții la Chișinău care să consolideze alianța comună, PAS-PPDA, pentru parlamentare (lipsa scrutinului din toamnă ar fi lăsat mai mult loc unor experimente, la Chișinău, cu independenți și cu persoane din rândurile societății civile).

Aceste explicații ale președintei PAS sunt interpretate ca o slăbiciune, ca o justificare a unei înfrângeri anticipate. Unii merg și mai departe și fac o adevărată psihanaliză: ei spun că acceptând candidatura lui Andrei Năstase, Maia Sandu încearcă de fapt să-și compromită colegul de alianță, lăsându-l să se antreneze într-un joc în care nu are șanse, pentru ca, odată învins, liderul PPDA să-și piardă aplombul și să nu o mai concureze.

A spune toate acestea înseamnă a pretinde că alianța dintre cele două partide, anunțată mai de mult pentru parlamentare, este de fapt o cacealma. Că cele două formațiuni nu fac decât să urzească planuri de anihilare reciprocă și că nu le pasă de obiectivul major pe care l-au declarat de atâtea ori, și anume schimbarea actualei guvernări, scoaterea statului din captivitate.

Mai înseamnă să acreditezi ideea că politica moldoveană este funciarmente lipsită de scrupule, indiferent că vorbim de Putere sau de Opoziție, că la noi nu poate exista un parteneriat politic onest în care un aliat se întâmplă să cedeze în favoarea altuia în numele unui interes comun, că tot ce contează sunt intrigile, fenta abilă, loviturile sub centură, că e normal să lupți nu doar cu inamicul tău generic, ci să-ți înfunzi și partenerul politic, mai ales pe el, cel care-ți „suflă” alegătorii!...

Neavând curajul să-și înainteze propriul candidat, pentru că nu are priză electorală în Chișinău, Partidul Democrat a devenit un arbitru și un acuzator care știe dinainte cum vor vota oamenii...

E o constatare deprimantă, una care sporește marasmul general și concluzia că aici, la noi, nu mai e nicio speranță: trebuie să ne facem bagajele și să lăsam Moldova pe mâna mafiei locale și a agresorului de la Răsărit.

Dezamăgirea comentatorilor a fost preluată și de Partidul Democrat care nu s-a arătat nici el entuziasmat de persoana candidatului comun și i-a reproșat Maiei Sandu că nu a ascultat de „vocea rațiunii”, de vocea PD-ului, și că neangajându-se în cursa pentru Chișinău, refuzând „dialogul”, riscă să repede scenariul de la prezidențiale (asta sună puțin a șantaj, dar să trecem).

Cu alte cuvinte, dacă orașul Chișinău, mereu asediat de „puterile întunericului”, va încăpea pe mâna socialiștilor, vinovați vor fi nu cei care l-au administrat în numele „unirii” și al „integrării europene”, obiective pe care le-au torpilat prin corupție, incompetență și prin confluență de interese politice și pecuniare cu actuala putere, vinovată va fi Maia Sandu, cea energic subminată la prezidențiale de cartelul politic PD-PSRM, de forța reunită a gurilor sale de tun mediatice, care joacă de ochii lumii comedia unei adversități politice. Fantastică logică, să recunoaștem!... Neavând curajul să-și înainteze propriul candidat, pentru că nu are priză electorală în Chișinău, Partidul Democrat a devenit un arbitru și un acuzator care știe dinainte cum vor vota oamenii și chiar deplânge lipsa unui candidat ideal al forțelor proeuropene.

Exponenții de frunte ai PD-ului, în frunte cu liderul Plahotniuc, declaraseră, nu de mult, sus și tare, că vor apăra Chișinăul de invazia socialistă și că vor susține, dincolo de preferințe, scandaluri și idiosincrazii personale, îndelung cultivate, candidatul comun al partidelor proeuropene indiferent de numele acestuia. Mai mult. Spicherul Candu spunea că președintele Partidului Democrat nu are niciun fel de resentimente în activitatea sa politică și că e gata să discute cu Opoziția proeuropeană, cu Maia Sandu și cu Andrei Năstase, încheierea unei alianțe post-electorale împotriva socialiștilor, pentru păstrarea vectorului proeuropean.

De bună seamă, la potențialul său administrativ, financiar și mediatic, Partidul Democrat ar putea contribui ca să avem la Chișinău un vot majoritar național și prooccidental. Este momentul, cred mai mulți observatori, ca PD-ul să ofere niște semne clare – în fapte, nu în vorbe – că este angajat în apărarea valorilor europene și în localele de la Chișinău, și la alegerile parlamentare din toamnă.

Nimeni nu poate spune dacă Andrei Năstase va câștiga în Chișinău, nici cei care îi susțin candidatura, nici cei care o contestă. Un candidat ideal nu există...

Acum, când așteptările celor de pe margine, inclusiv ale PD-ului, au fost „înșelate” prin înaintarea candidatului comun, Andrei Năstase, al celor mai importante partide din Opoziție, rămâne de văzut care va fi decizia actualei guvernări. Va susține ea un candidat iluzoriu care să întrunească „majoritatea opțiunilor partidelor proeuropene”, sau se va hotărî să anunțe candidatura Silviei Radu, ale cărei fapte primăvăratice în Chișinău – plombări, clăci prin parcuri, demisii răsunătoare din structurile primăriei – sunt intens promovate la televiziunile holdingului? N-are importanță. Obiectivele PD-ului nu se schimbă: puterea și controlul cu orice preț, în capitală și în teritoriu.

Între timp, încep să apară candidați independenți din zona civică, ale căror bune intenții confirmă că dreapta proeuropeană se va înfățișa divizată și în aceste alegeri.

Nimeni nu poate spune dacă Andrei Năstase va câștiga în Chișinău, nici cei care îi susțin candidatura, nici cei care o contestă. Un candidat ideal nu există, mai ales într-un climat politic încărcat de suspiciuni și manipulare, cum e cel de la noi. Un lucru este cert: proeuropenii din Chișinău vor trebui să lupte din greu pentru turul doi, iar odată ajunși acolo, să demonstreze printr-o mobilizare și susținere reală, nu simulată, că le pasă de orașul și de Moldova lor.

XS
SM
MD
LG