Linkuri accesibilitate

Rhapsodie Roumaine: un nou disc lansat la Viena și despre o Nocturnă enesciană (Video)


Răzvan Popovici la Musikverein la Viena

Un interviu cu violistul Răzvan Popovici, membru și manager al Ensemble Raro, director al Festivalului SoNoRo.

Zilele trecute, într-una din prestigioasele săli de concert de la Viena – Musikverein -, a fost lansat discul compact „Rhapsodie Roumaine”, în interpretarea Ansamblului Raro, și avându-i ca vedete pe un celebru violonist, elev al lui Yehudi Menuhin, Gilles Apap, și pe pianista britanică Diane Ketler. Discul, cum veți auzi, - cu muzica lui George Enescu și Bela Bartok - este conceput ca un omagiu adus Centenarului Unirii serbat anul acesta. Radio Europa Liberă a stat de vorbă cu violistul și managerul Ansamblului Raro, Răzvan Popovici, director al Festivalului SoNoRo din România, care ne anunță și un concert în curs de pregătire într-un castel din apropiere de Chișinău:

Despre violistul româno-german Răzvan Popovici am auzit de multă vreme, mai mulți muzicieni români vorbindu-mi despre el ca de un extrem de talentat manager, organizator de festivaluri – cel de primăvară din Bavaria, de la Chiemgau-Traunstein și cel inițiat în România, SoNoRo, fiind cele mai cunoscute. Dacă l-am auzit ca membru al formației Ensemble Raro, cîntînd la violă, pe cele cinci discuri apărute din 2008 pînă astăzi la casa germană Solo Musica, am avut ocazia să-l cunosc personal abia vara trecută la Festivalul muzical organizat la Rolandseck, în apropiere de Bonn, de Mihaela Martin. Ne-am propus atunci să facem și un interviu, tot amânat până astăzi.

În dialog cu Răzvan Popovici despre un nou disc, Rhapsodie Roumaine
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:09:03 0:00
Link direct

Lansarea la Viena a ultimului său CD, cu Ensemble Raro și, în vedetă cu violonistul Gilles Apap și pianista Diana Ketler, care interpretează cunoscuta Sonată Nr. 3 a lui George Enescu, „în caracter popular românesc”, și scurta piesă a lui Bela Bartok „O seară în sat”, ne-a dat impulsul pentru acest interviu. Și am început întrebându-l cum s-a născut discul:

Răzvan Popovici: „Am fost foarte incitați că Centenarul Marii Uniri s-a apropiat și am zis că un Festival de muzică de cameră, alături de câțiva muzicieni internaționali ar putea fi o combinație foarte benefică unui omagiu muzical al acestui mare eveniment. Drept urmare am înregistrat discul Rhapsodie roumaine cu piese ale lui George Enescu și Bela Bartok, iar întrebarea următoare a fost cum oare am putea noi arăta lumii, povestind despre acest Centenar – fiindcă nu toată lumea e familiară cu ce s-a întîmplat la sfîrșitul Primului Război Mondial.

Drept urmare am zis că un turneu internațional ar fi cel mai bun mod de a promova acest demers, acest disc. Apoi ne-am gândit unde ar fi cel mai frumos să-l lansăm? Și cred că toți iubitorii muzicii sânt de acord că [sala] Musikverein din Viena a fost o decizie bună; până la urmă am reușit să planificăm [concertul] și să-l absolvim cu brio, zic eu.”

Europa Liberă: Ce înseamnă „cu brio”, Răzvan Popovici. Pe ce se bazează aserțiunea și care vă este experiența? Vorbiți și despre un turneu care va urma...

Răzvan Popovici: „O experiență de 15 ani în domeniu, cu multe CD-uri lansate în străinătate, și cu un network care nu se limitează la publicul românesc; am acționat pe măsură. Concertul a fost co-organizat de Institutul Cultural Român, dar am avut mai multe rețele locale vieneze, care ne-au ajutat la organizarea concertului, inclusiv o Agentură de impresariat; după aceea foarte multe contacte din mediul de business, din mediul aristocratic și pot spune că sala a fost aproape sold out, ceea ce este un lucru extraordinar, fiindcă a fost un concert cu bilete vândute. Știm că în Vest succesul unui concert, pe lângă interpretarea optimală, este faptul că se vând bilete și că sala se umple cu un public care apreciază și cumpără biletul respectiv.

Ensemble Raro în repetiție la Musikverin, Viena
Ensemble Raro în repetiție la Musikverin, Viena

Publicul austriac a predominat, deci cred că am reușit să facem cunoscut [discul] unui public avizat, mai ales că la Musikverein este un public care este și curios - și cred că l-am făcut curios cu astfel de piese. Am cîntat Fauré, Enescu, Bartok, și Gilles Apap a mai improvizat un pic, spontan, ceea ce a fost o mare plăcere pentru publicul vienez.

Turneul este făcut inteligent, împreună cu ICR într-unele din sălile renumite pe care le-am ales, altele sânt doar [concerte cu] promotori locali.”

Europa Liberă: Despre ce săli este vorba?

Răzvan Popovici: „Turneul o să continue la început de mai în Elisabeth-Saal din Antwerp, din Belgia, în iunie la München, în Residenz, una din cele mai frumoase săli pe care le oferă capitala bavareză; vom continua cu un concert la binecunoscutul Festival Izmir din Turcia, unul din cele mai importante festivaluri de muzică clasică ale Turciei; spre vară, vom cânta evident în Italia, fiindcă avem dependința italiană a Festivalului SoNoRola Arezzo (SoNoRo Arezzo) și după aceea, în toamnă, se continuă cu un turneu mare în Japonia și... Parisul, mai mult ca probabil pentru început de decembrie, dar așteptăm confirmarea finală. Turneul se va încheia pe 6 decembrie la Concertgebouw în Amsterdam.”

Europa Liberă: Între piesele discului Rhapsodie Roumaine se află și una mai puțin cunoscută, scurtă, Nocturne „Ville d’Avray” a cărei istorii am înțeles că v-a impresionat...

Răzvan Popovici: „A fost o descoperire fericită, chiar înainte de decizia de a înregistra acest disc. Directoarea Muzeului George Enescu din București, dna Cristina Andrei, mi-a povestit de piesă. Ei tocmai scoseseră această piesă într-o nouă ediție a unor piese descoperite cu puțin timp înainte și apărută în această editură ICR și Muzeul George Enescu.

Foto: Livret CD (Muzeul Național George Enescu)
Foto: Livret CD (Muzeul Național George Enescu)

Am obținut deci partitura după care am aflat povestea, una spendidă. Este vorba de serate de muzică de cameră în salonul vilei, unde familia Menuhin – deci la Ville d’Avray [într-o] vilă pe care familia Menuhin o închiria pentru a fi aproape de Paris și Enescu – a trăit și a făcut seri memorabile de muzică de cameră. Enescu a scris-o pentru una din aceste seri. Pentru broșura discului, am obținut tot de la Muzeul Enescu două fotografii spledide, una în care sânt fotografiate primele două pagini ale manuscrisului, iar cealaltă o fotografie chiar din salonul respectivei vile, în care îl vedem pe Enescu așezat la pian, înconjurat de familia Menuhin, mai precis de Yehudi, sora lui, Hepzibah, și de tatăl, Moshe Menuhin.

George Enescu înconjurat de familia Menuhin la Ville d'Avray (Foto: Livretul CD (Muzeul Național George Enescu)
George Enescu înconjurat de familia Menuhin la Ville d'Avray (Foto: Livretul CD (Muzeul Național George Enescu)

Pentru mine a fost foarte emoționant să văd fotografiile, să înregistrez piesa și aflând un pic mai mult despre aceste seri de muzică de cameră am putut visa; și asta cred că va putea face și publicul când ascultă această Nocturnă cu o atmosferă splendidă, în nocturnă, evident, se aud cel 12 bătăi ale ceasului, un țipăt de cocoș matinal; în fine este foarte șarmantă. A fost compusă și cântată în premieră la începutul anilor 1930”.

Fernand Halphen
Fernand Halphen

Trebuie să-l contrazic puțin pe interlocutorul meu. Ceea ce muzicologii români par să nu știe este că în realitate piesa a fost compusă într-o primă versiune la 7 iulie 1898, în cursul unei zile și nopți petrecută de tânărul Enescu în casa colegului său de Conservator, violonistul și compozitorul Fernand Halphen. Manuscrisul original s-a păstrat în familia compozitorului care a murit în 1917 și a fost donat împreună cu alte partituri, în 2005, Institutului de Muzici Evreiești creat la Paris. Dar asta este o altă istorie...

Cum ați creat Ensemble Raro, l-am întrebat pe Răzvan Popovici:

Ensemble Raro
Ensemble Raro

Răzvan Popovici: „A fost un lucru foarte natural, fiindcă, știți, după ce termini studiul și începi să cânți în adevărata lume a muzicii, cunoști oameni, cunoști muzicieni, începi să descoperi suflete pereche, chimii interesante și oameni cu care te înțelegi muzical. Alexandr Sitkovețki, violonistul englez de origine rusă și Bernard Naoki Hedenborg, violoncelistul austriac, cu rădăcini japonezo-suedeze, eu și Diane Ketler, care trăiește la Londra, care este britanică, dar din Riga, letonă de origine, am creat acest ansamblu. Pe parcurs, ansamblul s-a lărgit un pic pentru că, pe deoparte, am avut muzicieni pe care i-am cunoscut și cu care ne-am înțeles foarte bine, și pe de altă parte, agendele noastre fiind destul de complete și muzicienii, să spunem așa, foarte căutați, și ca profesori, și ca soliști, ca muzicieni de cameră, pedagogi, ca organizatori de festivaluri, a fost foarte bine că am mărit spectrul ansamblului...”

Răzvan Popovici, Diane Ketler și Gilles Apap, 2017

Europa Liberă: Ați cîntat în Republica Moldova, aveți intenția de a o face?

Castelul Mimi
Castelul Mimi

Răzvan Popovici: „Nu, nu am avut încă concerte, dar în seria din acest an a turneului „SoNoRo Conac” sântem tocmai în faza finală de a organiza un prim concert într-un splendid castel descoperit – care pe mine m-a impresionat într-un mod extraordinar – în Castelul Mimi, nu departe de Chișinău. Deci, dacă totul merge bine, la sfârșit de mai vom debuta în Republica Moldova.”

XS
SM
MD
LG