Linkuri accesibilitate

De unde e, de unde nu-i, trebuie să ne pregătim de Paște!


“Nu prea merge târguiala. Banii sunt puţini în buzunar. Tare a mai scăzut puterea banului.”


Moldovenii îşi încep ziua Paştelui cu o masă de bucate sfinţite la biserică, de pe care nu lipseşte pasca, ouăle roşii, carnea de miel şi primele legume proaspete. Din ceea ce a putut observa corespondenta Europei Libere, Liliana Barbăroşie, vizitând mai multe locuri de comerţ din Chişinău şi discutând cu oamenii aflaţi în febra cumpărăturilor, moldovenii par să nu jelească banii pentru a fi siguri că nu le va lipsi nimic de pe masa de sărbătoare.

În parcul Catedralei de câteva zile funcţionează un iarmaroc pascal. Puţini dintre cumpărătorii cu care încerc să leg un capăt de vorbă se pot lăuda cu faptul că au ţinut post măcar în săptămîinile patimilor. Şi asta pentru că, meniul de post, la fel ca şi cel dietetic bunăoară, le dă gospodinelor mult mai multă bătaie de cap. Una dintre ele, Svetlana, îmi spune că i-au fost de mare folos reţetele culinare „pescuite” din Internet.

„Cine a postit, acum sărbătoreşte. Da cine nu – pentru ei nu mai este sărbătoare. Acuma ce cumpărăm?…Un cîrlan numaidecît – asta e obligatoriu. Ouă roşii, carne, salată, roşii, castraveţi şi pască, după cum vedeţi.”

Da buzunarul vă ţine?

„Ne ţine, pentru că facem economii din ajun. O dată pe an e Paştele.”

De fapt, „vedeta” iarmarocului este Pasca, pe care unii o mai numesc şi cozonac de Paşte. De diferite forme şi dimensiuni, această prăjitură tradiţională poate fi procurată de la fiecare a două tarabă. O săteancă, Valentina Doibani îmi spune totuşi că nu e impresionată de ceea ce vede pe rafturi: „E bună paşca care se face acasă. N-am văzut aici aşa ceva. Crescută, rumenă, galbenă. Mă uit aici că e albă, înseamnă că nu s-au pus suficiente ouă. Să faci o pască bună – trebuie măcar vreo 20 de ouă.”

Valentina este însoţită la cumpărături de fiica sa Maria. Femeile recunosc că nu dau peste an prea des pe la biserică, dar Paştele este o excepţie: „De cu seară ne ducem la biserică, stăm la slujbă, cu un coş plin cu de toate – cîrlănaş, păscuţa, jambon şi undeva pe la 6 se sfinţeşte. Ne ducem apoi acasă, ne spălăm cu ouă şi ne aşezăm la masă. E o zi sfîntă. Când e curat în casă şi ogradă, deja e Paştele. Ne-am bucurat că s-a încălzit afară şi ne pregătim. La nevoi nu ne gândim. E poate singura sărbătoare când nu ne gândim la probleme.”

Pentru Elena Dimitriu, o profesoară pe care o surprind cumpărând vreo şase păscuţe, pentru a le dărui, îmi spune, profesorilor şi medicilor care au grijă de fiica ei minoră, cumpărăturile de Paşti sunt, pe, lângă prilej de satisfacţii, şi unul de tristeţi: „Au dat acuma ajutor 100 de lei la bătrâni. Nu ştiu cum să calific acest gest. E prea puţin. Iată eu am cumpărat de suma aceasta trei păsculiţe. Da masa de sărbătoare mai cere şi altele. Lucrurile chiar se înrăutăţesc. Iată s-a scumpit şi energia, şi vor urma şi alte scumpiri. E foarte urât. Mai ales în ajun de sărbători.”

Ouă, cîrlănaş, păscuţa, jambon
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:29 0:00
Link direct


La fel de trist l-am surprins şi pe Teodor Busuioc, un bărbat între două vârste stand în spatele unei grămezi de coşuri din lozii în care obişnuiesc moldovenii să-și ducă bucatele la biserică la sfinţit în Noaptea Învierii: „Nu prea merge târguiala. Banii sunt puţini în buzunar. Cred că oamenii se vor duce cu pungi la biserică. Tare a mai scăzut puterea banului. Clar că totul se obţine din muncă, numai că acum trebuie mult mai mult să munceşti ca să dobândeşti ceva.”

Cei mai mulţi însă prefer să nu vorbească despre nevoi şi preţuri.

„De unde este de unde nu-i, trebuie să ne pregătim, că-i o dată în an. Problemele au fost tot timpul. Da omul trebuie să lupte cu problemele. Că alfel nu e viaţă. Să ne ajute Domnul şi să sperăm la mai bine.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG