LUNI
Particip la o conferință internațională dedicată împlinirii a 50 de ani de la primul zbor al omului în cosmos, conferință organizată de către Universitatea Tehnică din Moldova în colaborare cu Ambasada Federației Ruse la Chișinău. Am fost invitat și ca președinte al Fundației de Studii Strategice și Dezvoltare a Relațiilor Internaționale, dar și ca martor ocular al acelui eveniment epocal de neuitat. Conferința mi-a plăcut în primul rînd prin aceea că noi ținem la memoria istorică, nu ne autoexcludem din contextul unor fapte și întîmplări consumate în trecut.
Jurnalul săptămînal al lui Petru Lucinschi
Asta cu atît mai mult, cu cît Moldova a avut o contribuție personală la valorificarea cosmosului. Să nu uităm că în Chișinău erau un șir de întreprinderi de factură militară care produceau anumite piese și subansambluri pentru rachetele spațiale. În plus, nutriția astronauților în condiții de imponderabilitate a căzut în bună măsură pe seama republicii noastre, problemă pe care specialiștii moldoveni din sfera alimentară au rezolvat-o cu succes, pentru aceasta elaborînd tehnologii și metode ingenioase de preparare a diferitelor sucuri, gemuri și conserve din fructe și legume. Atunci ne-am manifestat destul de bine, lucrul acesta fiind recunoscut acum de toată lumea, inclusiv de către cosmonauți.
Am luat și eu cuvîntul la această conferință. Am avut ce povesti, ce împărtăși asistenței, fiindcă în anul 1961 eram student și am văzut cu ochii proprii ce manifestări de entuziasm a declanșat la Chișinău vestea că Iurii Gagarin a pătruns în cosmos, manifestări ce au culminat cu un miting numeros în Piața Centrală a capitalei. Lumea era marcată de însuflețire, această veste de la 12 aprilie fiind realizarea visului de aur al omenirii, încă de la mitologicul Icar încoace, de a cuceri spațiile astrale. Este greu de redat astăzi prin cuvinte bucuria de atunci. Acum noi ne-am obișnuit cu așa ceva, între timp în cosmos au zburat vreo 500 de oameni, dar pe atunci emoția puternică a noutății i-a cuprins pe toți. Important este că valorificarea Universului nu s-a transformat numai într-o competiție militară între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, dar și în una pașnică, care a condus la crearea unor tehnologii avansate pentru dezvoltarea întregii lumi. Am vorbit, de asemenea, și despre relațiile speciale, de prietenie stabilite între cosmonauți și Moldova.
Un loc aparte în canavaua acestor raporturi îl ocupă figura luminoasă a lui Iuri Gagarin, care în anul 1966 s-a aflat într-o vizită de cîteva zile în Moldova. Fiind în acea perioadă secretar al CC al comsomolului, l-am însoțit prin republică, am participat împreună la diferite evenimente, am purtat mai multe discuții. Tot atunci am pus piatra de temelie a Centrului Tineretului din Moldova, căruia am decis să-i atribuim numele primului cosmonaut al planetei. În general, majoritatea cosmonauților sovietici veneau cu plăcere în republica noastră, cunoșteau oameni și locuri de aici, mai ales că unii dintre ei își începuseră calea spre stele, ca aviatori, pe aerodromul militar de la Mărculești, aflat la 14 kilometri de satul meu de baștină, Rădulenii Vechi.
La conferință au mai luat cuvîntul cosmonautul Dejurov, domul Ion Bostan, rectorul Universității Tehnice, mai mulți academicieni și specialiști în domeniu, de la care am aflat vestea îmbucurătoare că Moldova nu a renunțat la ideea privind valorificarea cosmosului - actualmente un grup de savanți de la noi lucreaza la crearea unui microsatelit artificial al Pămîntului.
MARȚI
M-am întreținut cu un editor care și-a manifestat dorința de a reedita cartea mea Moldova și moldovenii în varianta rusă. Nu știu cum se face, dar tirajul apărut acum cîțiva ani în limba rusă s-a epuizat mai repede decît cel în limba română. Am discutat pe marginea subiectului sub diferite aspecte – format, copertă, ținută grafică, material ilustrativ, eventuale revizuiri și adăugiri față de ediția precedentă. Oricum, am impresia că este un proiect interesant, mai ales dacă ținem cont și de faptul că editorul cu pricina are acces atît pe piața de carte din țara noastră, cît și pe cele din Ucraina și Federația Rusă.
În după-amiaza zilei am avut o întîlnire cu un agent economic care construiește o școală în satul Floreni de lîngă Chișinău. Am fost surprins că instituția în cauză este prevăzută pentru 1200 de elevi. Să construiești ceva de genul ăsta în timpurile noastre este într-adevăr o noutate! Care-i situația? La Floreni se stabilește cu traiul multă lume și, prin urmare, localitatea are un potențial uman apreciabil. Dumnealui mi-a povestit că școala este edificată în proporție de 30 la sută. În planul bugetului de stat pe anul curent erau prevăzute, pentru obiectivul în cauză, 4 milioane de lei, însă pînă la urmă au dispărut toate milioanele. Ce-i de făcut? Orice piatră pusă la temelia unei case trebuie să ne bucure. Bucuria este cu atît mai mare atunci cînd această piatră este pusă la temelia unui edificiu destinat copiilor noștri. Trebuie de găsit cumva – la Ministerul Educației, la Guvern – vreo soluție. Primul gînd care mă vizitează e să vorbesc mai întîi cu fiul meu Chiril, care este președinte al Comisiei parlamentare pentru educație, știință, cultură, mass-media, tineret și turism.
MIERCURI
Am avut grijă de sănătate – am fost la fitness. Pe urmă, am lucrat asupra unui material solicitat de către Academia de Științe a Republicii Moldova. Vorba e că savantul Gheorghe Duca, președintele acestei instituții, împlinește în 2012 vîrsta de 60 de ani. Cu această ocazie, se preconizează editarea unui volum omagial. Ne cunoaștem de mai mult timp și, deci, am fost rugat să-mi exprim și eu opinia. Știu că în jurul personalității lui Duca se poartă diferite discuții, inclusiv unele de genul că a colaborat cu regimul comunist, că a candidat, împreună cu Vladimir Voronin, la funcția de președinte al țării ș. a. m. d. Eu regret că la noi se întîmplă asemenea lucruri de la care miroase rău a provincialism – mai întîi cutare om e atras în politică, pentru ca mai apoi tot el să fie făcut vinovat pentru un atare pas. Ar fi normal ca în țara asta să existe, odată și odată, funcții și responsabilități de stat în afara politicului, indiferent de coloratura acestuia. În caz contrar, ne batem joc de oameni și discredităm, totodată, funcțiile pe care ei le dețin. Oricum, asta va fi o lecție atît pentru Duca, cît și pentru alții ca dînsul. Va fi drept învățătură tuturor, și anume ca persoanele care aspiră la asemenea funcții cum este cea de președinte al Academiei sau de rector al vreunei instituții să nu se implice în așa-zisa activitate ideologică de partid, pentru ca pe viitor, la schimbarea domnitorilor, să nu ne întrebăm cine-i cutare, cu cine a fost ori cu cine este sub aspect politic.
Tot miercuri am redactat capitolul Un moldovan la Kremlin dintr-o viitoare carte de memorii, intitulată provizoriu Ani și clipe. Am dat ascultare îndemnurilor mai multor prieteni și, iată, pînă la urmă am început să aștern pe hîrtie o parte din amintirile mele.
JOI
Am avut o întrevedere cu domnul Asif Chaudhry, ambasadorul plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova. Nu este prima întîlnire de acest fel și vreau să spun că rolul Statelor Unite în dezvoltarea țării noastre crește pe zi ce trece. Sprijinul politic și economic pe care ni-l acordă, astăzi, Washingtonul este esențial ca niciodată. Desigur, un merit aparte îi revine aici și ambasadei americane la Chișinău, căci nu în zadar prim-ministrul Vlad Filat a menționat că dnul Chaudhry este cel mai mare moldovan între americani. Am discutat pe marginea relațiilor noastre actuale, convenind asupra faptului că Moldova trebuie să se folosească pe deplin de asistența acordată pentru integrarea sa europeană, pentru instituirea în țară a unui durabil climat democratic, economic și social.
O problemă care preocupă Statele Unite și Uniunea Europeană este instabilitatea politică de la noi, care ține de lipsa unui segment foarte important cum este șeful statului. Faptul că acesta nu poate fi ales creează acea nesiguranță în țară pe care o vedem astăzi la tot pasul. Trebuie găsită urgent o modalitate în acest sens, fiindcă alegerile în lanț, organizate prea des, au efecte colaterale cu impact negativ asupra societății. Vrei-nu vrei, ele produc promisiuni mari, exagerate. În campaniile electorale toate formațiunile și potențialii candidați se lansează în multe promisiuni practic imposibil de realizat. Decalajul enorm dintre ceea ce se promite și ceea ce se realizează în cele din urmă creează în societate o situație de neîncredere față de putere, față de partidele politice și candidații lor. Această apatie conduce la stagnare, la o participare pasivă a populației la viața țării. Fiind de acord cu această stare de lucruri, noi trebuie să identificăm cît mai repede o posibilitate de a o depăși.
Seara am fost invitat la spectacolul Muzică și Modă, care s-a desfășurat pe scena Palatului Național. Printre organizatorii acestei manifestări culturale se numără și cîntăreața noastră Aura, care cu ceva timp în urmă m-a rugat s-o pun în relație cu niște oameni de afaceri în vederea asigurării suportului financiar pentru concertul în cauză. Sînt bucuros că, parțial, am reușit să-i îndeplinesc dorința.
VINERI
Am participat la Conferința științifică internațională cu genericul Evoluția identității naționale și politice moldovenești: esența și caracterul perceperii interne și externe. S-au vehiculat, precum e și firesc, diferite opinii pe marginea acestui subiect. În context, mi-am exprimat părerea că într-adevăr una dintre cele mai importante probleme de care este preocupată la ora actuală Republica Moldova ține anume de identitatea locuitorilor săi. Pînă acum discuțiile de felul Ce sîntem noi: români sau moldoveni? au fost abordate din punctul de vedere al politicului. Dar să nu uităm că există și modelul european și mondial în tratarea acestei chestiuni – identitatea este, în primul rînd, o alegere, o opțiune personală a fiecărui om luat în individualitatea sa unică, frumoasă și irepetabilă. În condițiile istorice în care în Moldova s-au stabilit, de sute de ani, diferite etnii, aici s-a creat o populație polietnică. Vrei-nu vrei, ea are deja o mentalitate și niște tradiții, cum sînt găgăuzii, bulgarii, ucrainenii sau rușii din spațiul pruto-nistrean. Noi trebuie să ținem cont de aceste realități și să implementăm niște modele de conviețuire pașnică, armonioasă, pentru realizarea obiectivelor economice, sociale și culturale. Identitatea întrunește în sine două aspecte – cetățenesc și etnic. De aceea eu am propus mai demult și propun și acum ca noi, toți cei aflați astăzi în Republica Moldova, să ne considerăm cetățeni moldoveni. Mai departe, fiecare decide pentru sine ce anume este el din punct de vedere etnic – moldovan, român, bulgar, rus ș. a. m. d. Nu trebuie să politizăm problema identitară, fiindcă afirmarea etnicității sale omul o face personal în cadrul diferitelor recensăminte sau referendumuri. Acesta ar fi pe scurt, în viziunea mea, modelul de conviețuire interetnică pașnică pentru Republica Moldova.
Pentru că port discuții cu diferiți oameni, urmăresc fluxurile de ştiri difuzate de posturile de televiziune, constat ca sînt îngrijorat de trei lucruri:
1. Crește numărul crimelor în republică. Cred că reformarea MAI a condus la aceea că nu se lucrează eficient. În plus, reformarea de la noi a coincis în timp cu cea desfășurată în Federația Rusă, ceea ce, am impresia, favorizează activizarea lumii interlope. Tergiversarea restructurării Ministerului de Interne ne-ar putea arunca într-un haos infracțional de proporții.
2. Un alt semnal de alarmă – oamenii nu au acces la factorii de decizie ai țării, dialogul Putere-Populație funcționînd triumfalist doar pe durata campaniilor electorale. Am transformat omul într-o mașină de vot și, în rest, nu ne mai interesează problemele lui, în felul acesta în societate acumulîndu-se multe nemulțumiri și chiar revolte.
3. Abundență de știri și informații privind lipsa de transparență la toate nivelurile puterii. De exemplu, tinerii cu studii făcute peste hotare n-au unde se întoarce, deseori pentru orice loc de muncă trebuie să dai mită, dar cel mai principal e că locurile sînt deja ocupate de fini, nănaşi, cumătri, alte rude şi cunoscuţi ai celor aflaţi astăzi la putere. Dacă continuă această stare şi mai departe, se transformă într-o catastrofă.
Născut la 27 ianuarie 1940, în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti. Şi-a făcut studiile la Facultatea de Filologie şi Istorie a Universităţii de Stat din Moldova. În anii 1962-1963 îşi satisface stagiul militar obligatoriu în armata sovietică. Totodată activează în cadrul Comsomolului. Este membru al Academiei de Ştiinţe Sociale din Federaţia Rusă (Moscova). A obţinut titlul ştiinţific de doctor în filozofie (1977). Fost secretar responsabil cu presa al CC, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. A fost deputat în Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (RSSM) (1967-1980), deputat în Sovietul Suprem al RSS Tadjikistan (1986-1990), deputat în Sovietul Suprem al URSS (1986-1991). Apoi, între anii 1990-1996, este ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). La data de 4 februarie 1993 este ales Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XII-a, fiind reales la 29 martie 1994 ca Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XIII-a.De la 1 decembrie 1996 pînă la 4 aprilie 2001 deţine funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
