Din momentul când a devenit primul om în cosmos, astronautul sovietic Iuri Gagarin s-a transformat într-o legendă vie şi un răsfăţat al elitelor internaţionale. El a fost însă şi un izvor de inspiraţie pentru cultura pop sovietică: i-au fost dedicate timbre poştale, ilustrate şi mai ales muzică. O relatare a serviciului central de ştiri al Europei Libere este sintetizată de Mircea Ţicudean.
La 1 mai 1961, liderul sovietic Nichita Hruşciov a prezidat o imensă paradă organizată atât de ziua muncii cât şi în onoarea primului zbor în spaţiul cosmic al lui Gagarin, care avusese loc înainte cu două săptămâni. Un jurnal de ştiri american a reţinut pentru posteritate atmosfera exuberantă a sărbătorii.
„Această paradă de întâi mai – spunea comentatorul jurnalului american – oferă ruşilor ocazia de a-şi dovedi avantajul faţă de occident, pentru că tema paradei este „triumful în spaţiul cosmic”.
De câteva decenii, Uniunea Sovietică era oricum obsedată de cucerirea spaţiului cosmic. Încă în 1924, filmul constructivist sovietic „Aelita” explora tema ieşirii în spaţiu. Dar primul zbor adevărat în cosmos al unui astronaut a dat aripi industriei cinematografice sovietice. În 1962, la un an după zborul lui Gagarin, filmul „Planeta furtunilor” exploata cursa spaţială americano-rusă, cu povestea unui echipaj mixt într-o misiune nefastă spre Venus.
După moartea lui Gagarin într-un accident de avion în 1968, imaginea sa a fost imortalizată în toate formele posibile, de la
Aproape fiecare mare oraş din fosta Uniune Sovietică are o stradă Gagarin, nume care a fost dat de asemenea unui crater de pe lună şi unui asteroid.
Dar poate cele mai memorabile omagii aduse cosmonautului au fost cele muzicale. Compozitoarea rusă Alexandra Pahmutova şi soţul ei, poetul Nikolai Dobronravov, erau prieteni apropaţi ai lui Gagarin. Când el era încă în viaţă, cei doi au compus mai multe cântece închinate lui Gagarin, inclusiv „Nejnost”. Melodia care începe cu versul „Pământul e gol fără tine” a fost interpretată în premieră de Maia Kristalinskaya. Altă compoziţie a cuplului Pahmutova-Dobronravov a fost „Znaete, kakim on parnem bil?”.
Interpretat de Iuri Guliaev, cântecul era inspirat de celebra frază rostită când nava Vostok a decolat de la centrul Baikonur: „poiehali!”.
Un cântec din anii ʼ80, „Iarba de acasă”, a fost adoptat în 2010 de agenţia spaţială a Rusiei ca imn al cosmonauţilor.
Cântată de grupul „Zemlianie”, melodia descrie visul cosmonatului, care nu este zgomotul cosmodromului, ci iarba verde de acasă. Chiar şi formaţii contemporane, ca grupul ucrainian Underwood, continuă să-l omagieze pe Gagarin, semnalând că nici după o jumătate de secol atracţia legendei n-a dispărut.
