Gheorghe Cojocaru: „La doi ani de la protestele tinerilor, ieșiți în stradă împotriva unui regim acuzat de falsificarea alegerilor parlamentare, nu se poate spune că autoritățile democratice, care au preluat puterea de la Partidul Comuniștilor în urma impactului public al mișcării de protest, nu ar fi făcut nimic în sensul documentării evenimentelor de atunci, asistenței sociale a celor care au fost maltratați și judecați arbitrar în comisariatele de poliție. Dar, cam atât. Încercările timide de a identifica și de a aduce pe banca acuzațiilor responsabilii de omorul lui Valeriu Boboc, de a curăța organele de forță de cei care s-au făcut vinovați de aplicarea torturii n-au cunoscut o finalitate, iar adevărul privind deturnarea mișcării de protest și acțiunile de vandalizare a sediilor Președinției și Parlamentului rămâne deocamdată inaccesibil.”
Europa Liberă: Multă lume se întreabă dacă nu cumva raportul comisiei parlamentare Nagacevschi, convenţional numită după numele celui care a condus-o, ar fi cota maximă la care poate ajunge arcul guvernării, investigând dosarul 7 aprilie?
Gheorghe Cojocaru: „Nu, sigur, că nu, s-ar putea merge mai departe de ceea ce a realizat comisia parlamentară de anchetă, în frunte cu avocatul Vitalie Nagacevschi. Să nu uităm că această comisie a activat în condițiile unui provizorat politic, în condițiile unei crize constituționale care se perpetuează, în care instituțiile abilitate ale statului au manifestat rețineri și inapetență pentru investigarea dosarului evenimentelor din 7 aprilie, iar probele recoltate la timpul respectiv au fost distruse. Și cu toate acestea, trecând peste toate aceste dificultăți, comisia Nagacevschi a adunat un material documentar divers și util și a formulat mai multe recomandări la adresa instituțiilor chemate să se pronunțe asupra celor întâmplate. Ar fi fost firesc ca activitatea comisiei respective să-și găsească continuare în ceea ce întreprind sau sunt obligate să întreprindă organele de interne și de justiție ale statului.”
Europa Liberă: Vorbeați despre distrugerea probelor, probabil cu referinţă la cea mai recent constatare a preşedintelui Parlamentului şi Preşedintelui interimar, Marian Lupu. Dumneavoastră ce probe aveți în vedere?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, cele care reflectă modul în care autoritățile de vârf ale statului au gestionat acele evenimente, rapoartele operative și dispozițiile factorilor de decizie sau corespondența între instituțiile de bază ale statului, Președinție și Guvern, de exemplu. Dacă toate aceste dosare nu se mai regăsesc în arhivele curente departamentale, apare întrebarea ce s-a făcut cu ele și dacă se demonstrează că au fost distruse, prima întrebare care apare este cine a profitat de aceasta? O guvernare care acuză opoziția sau state străine de instrumentarea unei lovituri de stat ar trebui să explice, probabil, de ce a șters urmele propriilor decizii și acțiuni. “
Europa Liberă: Ce se va întâmpla mai departe cu acest dosar din 7 aprilie 2009 după ce ministrul Justiţiei a declarat că toată lumea dă din umeri pentru că nu există voinţă politică? Va fi pus dosarul pe poliţă sau va avea totuşi cineva curajul să îl reactiveze?
Gheorghe Cojocaru: „Dintr-o perspectivă optimistă, şi realistă totodată, Alianța pentru Integrare Europeană are obligația să ducă la bun sfârșit acest dosar, să-și revizuiască optica asupra acestui dosar pe care să-l repună pe rol în contextul mai larg al reformei sistemului de justiție din Republica Moldova. Pentru început, poate că ar fi util să dea curs recomandărilor comisiei Nagacevschi, care vizează toate instituțiile sistemului actual de justiție, și, bineînțeles, să nu-și amintească doar o dată la doi ani despre ceea ce a servit drept punct de plecare pentru înlăturarea unui regim polițienesc personalizat.”
