De la începutul lui aprilie, pensionarii din regiunea transnistreană primesc cu 15 dolari mai mult la pensie. Un adaos provenit din ajutorul umanitar al Federaţiei Ruse, reluat după o întrerupere de aproape un an. Este un sprijin real nu doar pentru pensionari, dar şi pentru bugetul regiunii separatiste, ale cărui venituri acoperă practic numai o treime din cheltuieli. Bugetul transnistrean abia de ajunge pentru plata pensiilor, salariilor şi altor necesităţi sociale. Cu toate acestea, administraţia transnistreană rămâne adesea reticentă la sprijinul pe care doresc să-l ofere populaţiei partenerii vestici ai Republicii Moldova, e vorba în special de Uniunea Europeană.
Administraţia transnistreană acceptă toate ajutoarele fără excepţii, şi de la Est, şi de la Vest. Dar Tiraspolul preferă totuşi să gestioneze banii fără intermedierea Chişinăului, spune jurnalistul Maxim Kuzovlev din Tiraspol.
Respingerea a circa 20 de proiecte finanţate de UE
Maxim Kuzovlev: „Din câte cunosc şi din cele spuse de reprezentanţii unor ministere din Transnistria care discută cu donatorii în privinţa unor ajutoare sau proiecte occidentale în domeniul ecologiei, în domeniul social, al asistenţei medicale, deci în privinţa tuturor proiectelor non-politice, toţi spun practic acelaşi lucru: nimeni în Transnistria nu va refuza ceva din start. Toţi spun că sunt gata să coopereze, să obţină toate aprobările, să deschidă filiale la Chişinău ale unor firme transnistrene pe contul cărora să se transfere banii pentru aceste proiecte sociale, dacă e nevoie. Deci, totul e rezolvabil. Eu cred că problema vizează mai puţin Transnistria. Problema ţine de conducerea moldoveană. Sigur că banii sunt destinaţi în primul rând Moldovei şi că Transnistria este privită ca parte a Moldovei. Însă eu cred că autorităţile moldovene pur şi simplu nu vor să le scape din mâini controlul asupra acestor mijloace. E ca şi în fabula cu blana ursului din pădure. Transnistria nu vrea să fie controlată, vrea să colaboreze în mod direct cu donatorii străini, iar Chişinăul trage la propria sa turtă. Şi atunci când există un proiect urgent, donatorii sunt nevoiţi să caute căi ocolitoare şi motivaţii juridice ca să poată coopera în mod direct cu regiunea”.
Jurnalistul din Tiraspol Maxim Kuzovlev mai spune că adesea ajutoarele Uniunii Europene oferite Transnistriei nu sunt întotdeauna bine calculate, aşa cum s-a întâmplat cu echipamentele medicale pentru spitalul din Bender, echipamente foarte scumpe şi necesare, dar care în scurt timp s-au defectat, iar în lipsa pieselor şi a specialiştilor care să le repare, au ajuns să se prăfuiască deja de câţiva ani la depozit.
În general, partea cea mai consistentă a asistenţei occidentale destinată regiunii transnistrene vizează proiecte de infrastructură – renovarea unor apeducte, spitale, şcoli şi grădiniţe. Cu toate acestea, şi în condiţiile unei austerităţi bugetare severe, Tiraspolul a respins în ultimii ani aproape 20 de proiecte finanţate de Uniunea Europeană. Prin ce se explică această reticentă, l-am întrebat pe expertul Radu Vrabie de la Asociaţia pentru Politică Externă.
Radu Vrabie: „Pentru că, în opinia mea, abordarea pe care o au europenii la momentul actual dă administraţiei de la Tiraspol o marjă mare de manevră în a accepta şi a nu accepta proiectele, în funcţie de cum sunt: favorabile sau nefavorabile pentru administraţia de la Tiraspol. Dacă facem o analiză a acelor proiecte care se implementează în Transnistria cu bani europeni, putem vedea că ele, de cele mai multe ori, sunt în vederea reconstrucţiei şi reparării infrastructurii, reparaţiei de grădiniţe, de şcoli, la care reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol participă la deschideri şi astfel câştigă puncte electorale. Pe de altă parte, administraţia de la Tiraspol refuză orice proiect european care implică şi participarea malului drept”.
Soluţia ar fi, în opinia expertului, un nou mecanism de oferire a asistenţei occidentale pentru regiunea transnistreană.
Radu Vrabie: „Cred că UE, statele membre ale UE trebuie să-şi schimbe abordarea faţă de regiunea transnistreană. Trebuie să vină cu un pachet unic, cu un pachet de propuneri, iar administraţia de la Tiraspol trebuie să le accepte pe toate, toate proiectele. Chiar şi cele care sunt împreună cu Republica Moldova, cât şi cele care prevăd reconstrucţia infrastructurii. Numai aşa imaginea UE şi eficienţa banilor europeni va putea fi evaluată ca un succes. Altfel, există riscul ca în continuare aceşti bani investiţi de UE să nu vină decât în întărirea capacităţii administraţiei de la Tiraspol şi să nu contribuie în nici un fel la reglementarea problemei transnistrene însăşi”.
Potrivit lui Radu Vrabie, Uniunea Europeană a rezervat pe următorii 4 ani aproape 14 milioane de Euro pentru diverse proiecte în Transnistria. Oficiali europeni au anunţat anterior că Uniunea Europeană ar putea pe viitor să rezerve Transnistriei 15 procente din întreaga asistenţă oferită Republicii Moldova. Însă este o sumă mult mai mică, dacă se compară cu sprijinul direct şi indirect pe care l-a acordat până acum şi acordă Federaţia Rusă. Anul acesta, Tiraspolul va primi aproape 30 de milioane de dolari de la Moscova pentru plata pensiilor şi alimentaţia în şcoli şi spitale, iar sprijinul rusesc indirect, potrivit unor experţi, se ridică la câteva sute de milioane de dolari anual, aceştia fiind banii consumatorilor de gaze naturale din Transnistria, care sunt colectaţi de autorităţi, dar ulterior nu mai ajung pe contul Gazpromului, ci sunt trecuţi la datoria Republicii Moldova pentru gaze şi care în total depăşeşte 2 miliarde şi jumătate de dolari.
